ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii

de strămutare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

acestei instanțe la data de 7 ianuarie 2013, petentul O.V.C. a solicitat strămutarea

judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 6863/302/2010 al Curții de Apel

București, apreciind că la instanța susmenționată nu va avea parte de o judecată

dreaptă și imparțială întrucât obiectivitatea judecătorilor ar putea fi știrbită

datorită împrejurărilor cauzei și calității părților.

În argumentare,

petentul a arătat că modalitatea în care a fost respinsă solicitarea formulată la

termenul din data de 13 decembrie 2012 de amânare a judecării cauzei datorită imposibilității

de prezentare a apărătorului ales dovedită cu acte medicale, apoi respingerea cererii

de administrare a unor probe noi, respingerea cererii de eliberare de copii ale

notelor grefierului, încheierii de ședință și înregistrării audio a ședinței din

data de 13 decembrie 2012 precum și articolele apărute în presă cu privire la presupuse

legături care ar exista între judecătorul D.M. și reprezentanții D.N.A., dovedesc

fără echivoc starea de bănuială legitimă.

Potrivit art.

57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției.

Din informarea

transmisă de Ministerul Justiției rezultă că dosarul a cărui strămutare se solicită

are ca obiect recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.N.A. și de inculpații C.A. și O.V.C. împotriva sentinței penale

nr. 1848 din 12 decembrie 2012 pronunțată de către Judecătoria Sector 5 București.

Prin sentința

penala anterior menționată, inculpatul O.V.C. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă

de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunile de abuz în serviciu în formă calificată

în calitate de complice, fals intelectual și uz de fals și pedeapsa complementară

a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani de la executarea pedepsei închisorii,

grațierea sau prescripția executării pedepsei.

Referitor la motivele

invocate de petent în cuprinsul cererii de strămutare, Ministerul de Justiție a

comunicat faptul că din cele precizate de Curtea de Apel București reiese că motivele

invocate de petent se circumscriu în termeni generali, cazurilor prevăzute de

art. 55 C. proc. pen., însă nu sunt de natură a conduce la aprecierea că acesta

nu ar beneficia de o judecată imparțială și obiectivă în fața Curții.

În concluzie,

s-a opinat că la Curtea de Apel București sunt asigurate condițiile necesare pentru

o normală și corectă soluționare a cauzei și nu sunt motive de strămutare a cauzei

la o altă instanță egală în grad.

Față de motivele

invocate, Înalta Curte constată faptul că cererea de strămutare este nefondată.

Potrivit art.

55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul

în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor

cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare

a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv

printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, niciuna

dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite, aspectele invocate

de petent necircumscriindu-se situațiilor care, potrivit textului de lege invocat,

justifică strămutarea cauzei.

În acest sens,

se constată că suspiciunile petentului în sensul că imparțialitatea și obiectivitatea

magistraților ar putea fi afectate datorită pretinselor relații de prietenie între

președintele completului de judecată, judecător D.M. și procurorii D.N.A. care au

instrumentat dosarul de urmărire penală finalizat prin rechizitoriul nr. 31/P/2007

prin care inculpatul a fost trimis în judecată, nu este susținută de probe.

Criticile formulate

de petent se referă ia soluțiile instanței cu privire la cereri înaintate de acesta

în cursul procesului, cereri a căror soluționare este atribuția exclusivă a completului

învestit cu judecarea cauzei și care nu pot face obiectul verificării în cadrul

unei cereri de strămutare.

Faptul că instanța

a respins cererea de administrare a unor probe nu poate constitui motiv de bănuială

legitimă în condițiile în care instanța este cea care poate aprecia asupra pertinenței,

concludentei și utilității probelor și în virtutea art. 67 C. proc. pen., poate

după caz admite sau respinge o astfel de cerere.

În ceea ce privește

susținerea referitoare la refuzul instanței de a acorda un termen la solicitarea

motivată a apărătorului ales aflat în imposibilitate de prezentare dovedită prin

acte medicale, verificând documentele atașate cererii de strămutare, Înalta

Curte constată că aceasta nu este dovedită, motivul amânării cauzei la termenul

din data de 13 decembrie 2012, astfel cum reiese din încheierea de ședință, a fost

tocmai cel legat de imposibilitatea prezentării apărătorului ales.

Față de articolele

de presă atașate cererii de strămutare, Înalta Curte constată că acestea nu au legătură

cu cauza a cărei strămutare se cere, pentru a determina bănuiala legitimă cu privire

la atitudinea părtinitoare a judecătorului, aceasta trebuie să se bazeze pe date

concrete și nu pe speculații ale ziariștilor pe marginea unor soluții pronunțate

în diferite dosare penale fără a exista o constatare, conform dispozițiilor legale,

cu privire la neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de către

judecătorul investit cu judecarea cauzei.

În cazul unei

cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva

convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva

celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie

să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau

fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană

a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene,

în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de față,

Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele

expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate, membrii instanței

fiind magistrați de profesie, prezumați a fi lipsiți de orice prejudecată sau de

parțialitate.

Ca atare, neexistând

motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată,

cererea formulată de petentul O.V.C. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. 6863/302/2010 al Curții de Apel București.

Obligă petentul

la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 05 martie 2013.