ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 7 ianuarie 2013, petentul O.V.C. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 6863/302/2010 al Curții de Apel București, apreciind că la instanța susmenționată nu va avea parte de o judecată dreaptă și imparțială întrucât obiectivitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei și calității părților.

În argumentare, petentul a arătat că modalitatea în care a fost respinsă solicitarea formulată la termenul din data de 13 decembrie 2012 de amânare a judecării cauzei datorită imposibilității de prezentare a apărătorului ales dovedită cu acte medicale, apoi respingerea cererii de administrare a unor probe noi, respingerea cererii de eliberare de copii ale notelor grefierului, încheierii de ședință și înregistrării audio a ședinței din data de 13 decembrie 2012 precum și articolele apărute în presă cu privire la presupuse legături care ar exista între judecătorul D.M. și reprezentanții D.N.A., dovedesc fără echivoc starea de bănuială legitimă. Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției.

Din informarea transmisă de Ministerul Justiției rezultă că dosarul a cărui strămutare se solicită are ca obiect recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și de inculpații C.A. și O.V.C. împotriva sentinței penale nr. 1848 din 12 decembrie 2012 pronunțată de către Judecătoria Sector 5 București. Prin sentința penala anterior menționată, inculpatul O.V.C. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunile de abuz în serviciu în formă calificată în calitate de complice, fals intelectual și uz de fals și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani de la executarea pedepsei închisorii, grațierea sau prescripția executării pedepsei.

Referitor la motivele invocate de petent în cuprinsul cererii de strămutare, Ministerul de Justiție a comunicat faptul că din cele precizate de Curtea de Apel București reiese că motivele invocate de petent se circumscriu în termeni generali, cazurilor prevăzute de art. 55 C. proc. pen., însă nu sunt de natură a conduce la aprecierea că acesta nu ar beneficia de o judecată imparțială și obiectivă în fața Curții. În concluzie, s-a opinat că la Curtea de Apel București sunt asigurate condițiile necesare pentru o normală și corectă soluționare a cauzei și nu sunt motive de strămutare a cauzei la o altă instanță egală în grad. Față de motivele invocate, Înalta Curte constată faptul că cererea de strămutare este nefondată.

Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței. În cauză, niciuna dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent necircumscriindu-se situațiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei.

În acest sens, se constată că suspiciunile petentului în sensul că imparțialitatea și obiectivitatea magistraților ar putea fi afectate datorită pretinselor relații de prietenie între președintele completului de judecată, judecător D.M. și procurorii D.N.A. care au instrumentat dosarul de urmărire penală finalizat prin rechizitoriul nr. 31/P/2007 prin care inculpatul a fost trimis în judecată, nu este susținută de probe. Criticile formulate de petent se referă ia soluțiile instanței cu privire la cereri înaintate de acesta în cursul procesului, cereri a căror soluționare este atribuția exclusivă a completului învestit cu judecarea cauzei și care nu pot face obiectul verificării în cadrul unei cereri de strămutare.

Faptul că instanța a respins cererea de administrare a unor probe nu poate constitui motiv de bănuială legitimă în condițiile în care instanța este cea care poate aprecia asupra pertinenței, concludentei și utilității probelor și în virtutea art. 67 C. proc. pen., poate după caz admite sau respinge o astfel de cerere. În ceea ce privește susținerea referitoare la refuzul instanței de a acorda un termen la solicitarea motivată a apărătorului ales aflat în imposibilitate de prezentare dovedită prin acte medicale, verificând documentele atașate cererii de strămutare, Înalta Curte constată că aceasta nu este dovedită, motivul amânării cauzei la termenul din data de 13 decembrie 2012, astfel cum reiese din încheierea de ședință, a fost tocmai cel legat de imposibilitatea prezentării apărătorului ales.

Față de articolele de presă atașate cererii de strămutare, Înalta Curte constată că acestea nu au legătură cu cauza a cărei strămutare se cere, pentru a determina bănuiala legitimă cu privire la atitudinea părtinitoare a judecătorului, aceasta trebuie să se bazeze pe date concrete și nu pe speculații ale ziariștilor pe marginea unor soluții pronunțate în diferite dosare penale fără a exista o constatare, conform dispozițiilor legale, cu privire la neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de către judecătorul investit cu judecarea cauzei. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat.

La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor. În cazul de față, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate, membrii instanței fiind magistrați de profesie, prezumați a fi lipsiți de orice prejudecată sau de parțialitate.

Ca atare, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul O.V.C. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 6863/302/2010 al Curții de Apel București. Obligă petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 05 martie 2013.