ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4530/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 478 din 26 ianuarie 2010, a respins,

ca neîntemeiată acțiunea precizată, formulată de reclamantul M.E., în contradictoriu

cu pârâtul Institutul Național de Medicină Legală „M.M.” București, prin Director

General D.D., având ca obiect obligarea acestuia din urmă de a-i răspunde la următoarele

întrebări: a) dintr-un cuplu bărbat – femeie, fiecare dintre ei având RH propriu,

perechea de gene „ee” se poate naște un copil în RH-ul căruia să se găsească perechea

de „Ee”; b) în cazul în care nu ar fi fost modificată, în mod ilegal, prima genă

„e” în „E”, reclamantul ar fi putut fi tată prezumtiv al copilului sau ar fi fost

exclus, în mod cert, ca posibil tată al acelui copil; precum și obligarea pârâtului

la plata de daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere, începând de la data introducerii

acțiunii, la plata de daune morale, pentru refuzul de a-i răspunde, precum și la

plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a învederat că

a răspuns reclamantului, în mai multe rânduri cu privire la expertiza medicală legală

de cercetare a filiației, iar prin cererea precizatoare depusă la data de 20 ianuarie

2010, reclamantul a solicitat suma de 40.000 RON, cu titlu de daune morale.

Pe fondul pricinii instanța

a precizat că împrejurarea constând în aceea că reclamantul nu este mulțumit de

conținutul răspunsurilor formulate de pârât, prin adresele din 13 aprilie 2006 și

din 03 decembrie 2008 nu este de natură să atribuie caracter nejustificat, în accepțiunea

Legii nr. 554/2004 și, prin urmare cererea principală este neîntemeiată, cu consecința

respingerii și a cererilor accesorii.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul M.E. pentru nelegalitate și netemeinicie, conform

art. 304

1

C. proc. civ.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare

a legii respectiv a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și aprecierea greșită a probelor

administrate.

Se arată că în mod nelegal

s-a apreciat de instanța de fond că nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui

refuz nejustificat de soluționare a cererilor sale succesive formulate către directorul

instituției pârâte.

Aceasta, deoarece instituția

intimată prin reprezentatul său nu a comunicat în concret un răspuns cererilor din

anul 2008 și celei din 22 mai 2009 refuzând să comunice un răspuns la obiect privind

un adevăr medical în ceea ce privește un raport de expertiză medico legală.

Motivele de recurs au

fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 ,8 și 9 C. proc. civ.

La dosar, recurentul a

depus precizări la motivele de recurs și acte conform art. 305 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul a depus răspuns

la întâmpinare și concluzii scrise însoțite de acte privind existența cererii de

revizuire a sentinței civile nr. 2753 din 13 noiembrie 1968 pe rolul Judecătoriei

Deva – județul Hunedoara.

Analizând recursul declarat

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerentele.

În cauză sentința atacată

prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului-reclamant este legală

și temeinică nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs invocate art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., atât în ceea ce privește aprecierea probelor administrate

și aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 în raport de obiectul acțiunii.

S-a reținut corect de

către instanța de fond că recurentul nu are un drept recunoscut de lege vătămat

în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 pe motiv că nu sunt îndeplinite în cauză

condițiile existenței unui refuz nejustificat al instituției pârâte prin reprezentantul

său de a comunica răspuns la sesizările recurentului din perioada 2006-2009.

Faptul că adresele de

răspuns din 13 aprilie 2006 și din 03 decembrie 2008 prin conținutul lor nu îl mulțumesc

pe recurent aceasta nu determină îndeplinirea în cauză a condițiilor existenței

unui refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul dispozițiile art. 2

alin. (1) lit. i) și h) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul solicită răspunsuri

cu un anume conținut – „un adevăr medical” privind un raport de expertiză medico-legală

de stabilire a paternității din 1968, dar această solicitare excede cadrului Legii

nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ neavând competența de a obliga

instituția să comunice un răspuns în sensul solicitat de recurent.

Strict în raport de dispozițiile

Legii nr. 554/2004, în mod corect instanța de fond a apreciat că intimatul a comunicat

răspuns și ultimei cereri formulate de recurent având același conținut, în cauză

neexistând un refuz nejustificat în sensul existenței unui abuz de putere din partea

instituției de natură a vătăma un drept recunoscut de lege în sensul dispozițiilor

art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004.

Considerentele invocate

de recurent în motivele de recurs, în precizările formulate și în concluziile scrise

cu privire la un „adevăr medical” în contradicție cu un raport de expertiză medico-legală

din 1968 nu au legătură cu prezenta cauză, susținerile recurentului formând obiectul

unei acțiuni civile separate pe rolul Judecătoriei Deva – Județul Hunedoara.

Astfel cum rezultă din

conținutul acelei acțiuni depusă ca probă la dosar având ca obiect o cerere de revizuire

a sentinței nr. 2753/1968, recurentul a constatat în acel dosar raportul de expertiză

medico-legal, instanța civilă având plemitudinea de competență privind cererile

recurentului, inclusiv solicitarea sa de a efectua un examen ADN.

Curtea apreciază că strict

din punct de vedere al dispozițiilor Legii speciale nr. 554/2004, hotărârea recurată

este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, în cauză nefiind îndeplinite

condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererilor recurentului

răspunsurile fiind comunicate în termen și nefiind de natură a vătăma, prin conținut

drepturi recunoscute de lege în favoarea recurentului, în raport de dispozițiilor

speciale prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.E. împotriva sentinței civile nr. 478 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 octombrie 2010.