ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4530/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 478 din 26 ianuarie 2010, a respins, ca neîntemeiată acțiunea precizată, formulată de reclamantul M.E., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Medicină Legală „M.M.” București, prin Director General D.D., având ca obiect obligarea acestuia din urmă de a-i răspunde la următoarele întrebări: a) dintr-un cuplu bărbat – femeie, fiecare dintre ei având RH propriu, perechea de gene „ee” se poate naște un copil în RH-ul căruia să se găsească perechea de „Ee”; b) în cazul în care nu ar fi fost modificată, în mod ilegal, prima genă „e” în „E”, reclamantul ar fi putut fi tată prezumtiv al copilului sau ar fi fost exclus, în mod cert, ca posibil tată al acelui copil; precum și obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere, începând de la data introducerii acțiunii, la plata de daune morale, pentru refuzul de a-i răspunde, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a învederat că a răspuns reclamantului, în mai multe rânduri cu privire la expertiza medicală legală de cercetare a filiației, iar prin cererea precizatoare depusă la data de 20 ianuarie 2010, reclamantul a solicitat suma de 40.000 RON, cu titlu de daune morale. Pe fondul pricinii instanța a precizat că împrejurarea constând în aceea că reclamantul nu este mulțumit de conținutul răspunsurilor formulate de pârât, prin adresele din 13 aprilie 2006 și din 03 decembrie 2008 nu este de natură să atribuie caracter nejustificat, în accepțiunea Legii nr. 554/2004 și, prin urmare cererea principală este neîntemeiată, cu consecința respingerii și a cererilor accesorii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.E. pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art. 304 1 C. proc. civ. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii respectiv a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și aprecierea greșită a probelor administrate. Se arată că în mod nelegal s-a apreciat de instanța de fond că nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererilor sale succesive formulate către directorul instituției pârâte. Aceasta, deoarece instituția intimată prin reprezentatul său nu a comunicat în concret un răspuns cererilor din anul 2008 și celei din 22 mai 2009 refuzând să comunice un răspuns la obiect privind un adevăr medical în ceea ce privește un raport de expertiză medico legală.

Motivele de recurs au fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 ,8 și 9 C. proc. civ. La dosar, recurentul a depus precizări la motivele de recurs și acte conform art. 305 C. proc. civ. Intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurentul a depus răspuns la întâmpinare și concluzii scrise însoțite de acte privind existența cererii de revizuire a sentinței civile nr. 2753 din 13 noiembrie 1968 pe rolul Judecătoriei Deva – județul Hunedoara. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerentele. În cauză sentința atacată prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului-reclamant este legală și temeinică nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs invocate art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., atât în ceea ce privește aprecierea probelor administrate și aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 în raport de obiectul acțiunii. S-a reținut corect de către instanța de fond că recurentul nu are un drept recunoscut de lege vătămat în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 pe motiv că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile existenței unui refuz nejustificat al instituției pârâte prin reprezentantul său de a comunica răspuns la sesizările recurentului din perioada 2006-2009. Faptul că adresele de răspuns din 13 aprilie 2006 și din 03 decembrie 2008 prin conținutul lor nu îl mulțumesc pe recurent aceasta nu determină îndeplinirea în cauză a condițiilor existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) și h) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul solicită răspunsuri cu un anume conținut – „un adevăr medical” privind un raport de expertiză medico-legală de stabilire a paternității din 1968, dar această solicitare excede cadrului Legii nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ neavând competența de a obliga instituția să comunice un răspuns în sensul solicitat de recurent. Strict în raport de dispozițiile Legii nr. 554/2004, în mod corect instanța de fond a apreciat că intimatul a comunicat răspuns și ultimei cereri formulate de recurent având același conținut, în cauză neexistând un refuz nejustificat în sensul existenței unui abuz de putere din partea instituției de natură a vătăma un drept recunoscut de lege în sensul dispozițiilor art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004.

Considerentele invocate de recurent în motivele de recurs, în precizările formulate și în concluziile scrise cu privire la un „adevăr medical” în contradicție cu un raport de expertiză medico-legală din 1968 nu au legătură cu prezenta cauză, susținerile recurentului formând obiectul unei acțiuni civile separate pe rolul Judecătoriei Deva – Județul Hunedoara. Astfel cum rezultă din conținutul acelei acțiuni depusă ca probă la dosar având ca obiect o cerere de revizuire a sentinței nr. 2753/1968, recurentul a constatat în acel dosar raportul de expertiză medico-legal, instanța civilă având plemitudinea de competență privind cererile recurentului, inclusiv solicitarea sa de a efectua un examen ADN.

Curtea apreciază că strict din punct de vedere al dispozițiilor Legii speciale nr. 554/2004, hotărârea recurată este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, în cauză nefiind îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererilor recurentului răspunsurile fiind comunicate în termen și nefiind de natură a vătăma, prin conținut drepturi recunoscute de lege în favoarea recurentului, în raport de dispozițiilor speciale prevăzute de Legea nr. 554/2004. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.E. împotriva sentinței civile nr. 478 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2010.