ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1050/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin adresa din anul 2011 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost sesizat Tribunalul

București cu cererea de revizuire formulată de revizuenta H.I. cu privire la

sentința penală nr. 387 din 19 martie 1955 a Tribunalului Capitalei Colegiul 4

Penal. În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că prin sentința

penală menționată s-a dispus condamnarea tatălui său – D.D.C. - la pedeapsa de

3 ani temniță grea și 10 ani degradare civică pentru săvârșirea infracțiunii de

crimă contra păcii prev. de art. 2 lit. d) din Decretul nr. 207/1948.

Revizuenta a învederat greșita reținere a săvârșirii infracțiunii menționate în

sarcina tatălui său, arătând că acesta, prin activitatea sa, a promovat ideea

de luptă pentru pace, nefăcându-se vinovat de săvârșirea unei crime contra

păcii, dar și faptul că în mod greșit s-a reținut ca temei al condamnării Legea

nr. 207/1948, în fapt fiind vorba despre Decretul nr. 207/1948. În drept, au

fost invocate dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., art. 396

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și art. 398 alin. (1) C. proc. pen.

Prin

referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul București s-a solicitat

respingerea cererii ca inadmisibilă, arătându-se, în esență, că motivele

invocate nu se înscriu în cazurile de revizuire, că infracțiunile reținute în

sarcina numitului D.D.C. sunt în continuare sancționate de dispozițiile C. pen.,

iar simpla schimbare a orânduirii sociale nu poate duce, în mod automat, la

anularea tuturor actelor edictate de autoritățile statului ce a funcționat

anterior.

Prin sentința

penală nr. 702 din 8 septembrie 2011 Tribunalul București, secția I penală, în

baza art. 403 alin. (1) C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă cererea de

revizuire formulată de revizuenta H.I. cu privire la sentința penală nr. 387

din 19 martie 1955 a Tribunalului Capitalei Colegiul 4 Penal (Dosar nr.

509/1952).

S-a reținut

că prin sentința penală nr. 387 din 19 martie 1955 a Tribunalului Capitalei

Colegiul IV Penal s-a dispus condamnarea numitului D.C., la pedeapsa de 3 ani

temniță grea și 10 ani degradare civică pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 2 lit. d) din Legea nr. 207/1948, reținându-se în sarcina sa faptul că „în

anul 1941 a publicat o carte cu titlul P.P. din cuprinsul căreia rezultau

ațâțări la războiul contra URSS (...) în toate acțiunile noastre de azi și de

mâine, când vom porni alături de glorioasele armate germane, să dezrobim pe

frații noștri e sânge, liberând creștinătatea din jugul asupritor și păgân

bolșevic (...)" și că prin aceeași carte „se propagă ura contra evreilor,

făcând astfel propagandă fascistă și arătând ca salvator al omenirii pe Hitler

și Mussolini".

A apreciat

instanța că modificarea ordinii de drept intervenită în urma Revoluției din

anul 1989 nu poate duce prin sine însăși la revizuirea tuturor hotărârilor de

condamnare din perioada 1945-1989. Împrejurarea nouă la care face referire art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen trebuie să preexiste pronunțării hotărârii

de condamnare, însă să nu fie cunoscută de instanța de judecată; or, instituirea

unui alt regim politic, unui alt sistem legislativ, schimbări intervenite cu

mult după pronunțarea hotărârii de condamnare, nu pot fi în niciun caz

considerate ca o astfel de împrejurare nouă.

S-a constatat

că motivul prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nu este incident

în cauză, dar s-a constatat că această condamnare a fost aplicată pentru

săvârșirea unor infracțiuni care nu au fost dezincriminate nici ulterior,

faptele numitului D.C. fiind prevăzute ca infracțiune de art. 317 C. pen.

(instigare la discriminare - în cazul propagării urii contra evreilor) și de

art. 356 C. pen. (propaganda pentru război - în cazul instigării la război

contra fostei Uniunii Sovietice, indiferent de considerentele care au stat la

baza acestor acțiuni).

Împotriva

acestei sentințe la data de 23 septembrie 2011 revizuienta a formulat apel și

prin decizia penală nr. 309 din 18 noiembrie 2011 Curtea de Apel București în

temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat apelul

declarat de revizuienta H.I. împotriva sentinței penale nr. 702 din 8

septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, constatându-se că cererea

de revizuire formulată nu se încadrează în disp art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva

acestei decizii, la data de 24 noiembrie 2011 reviuienta H.I. pentru D.D.C., în

termen legal, a declarat recurs precizând că va depune motivele de recurs până

la primul termen de judecată.

Examinând

recursul declarat de reviuienta H.I. pentru D.D.C., Înalta Curte apreciază

recursul revizuientei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Exercitarea

caii de atac extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în

mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc. pen.:

s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei;

un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere;

un înscris

care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat

fals;

un membru al

completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penala a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere;

e) când doua

sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Față motivele

invocate de revizuientă referitoare la faptul că s-a dispus condamnarea tatălui

său – D.D.C. - la pedeapsa de 3 ani temniță grea și 10 ani degradare civică

pentru săvârșirea infracțiunii de crimă contra păcii prev. de art. 2 lit. d)

din Decretul nr. 207/1948 și în mod greșit s-a reținut săvârșirea infracțiunii

menționate în sarcina tatălui său, întrucât acesta, prin activitatea sa, a

promovat ideea de luptă pentru pace, nefăcându-se vinovat de săvârșirea unei

crime contra păcii, dar și faptul că în mod greșit s-a reținut ca temei al

condamnării Legea nr. 207/1948, în fapt fiind vorba despre Decretul nr.

207/1948, Înalta Curte constată că în mod corect a fost respinsă cererea de

revizuire formulată ca fiind inadmisibilă, întrucât motivele invocate nu se

încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc.

pen.

Revizuirea

este o cale de atac extraordinară, astfel încât criticile formulate nu se

încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire enumerat de 394 C. proc.

pen. Existența unei erori materiale cu privire la natura actului în baza căruia

s-a dispus condamnarea numitului D.C. nu prezintă relevanță sub aspectul unei

cereri de revizuire, atâta timp cât condamnarea acestuia era prevăzută de normele

penale în vigoare, infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea nefiind

dezincriminate nici ulterior, fiind prevăzute ca infracțiuni și în prezent de

art. 317 C. pen. - instigarea la discriminare și art. 356 C. pen. - propaganda

pentru război.

În raport cu

cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reviuienta H.l.

pentru D.D.C.

În

conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta la

plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuienta H.I. pentru D.D.C. împotriva

deciziei penale nr. 309 din 18 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Obligă recurenta-revizuientă la

plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 5 aprilie 2012.