ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 845/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 845/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Cluj, reclamantul F.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Sănătății, Ministrul Sănătății și A.C., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să

se dispună:

- anularea Ordinului Ministrului Sănătății

nr. 2422/2009 de numire în funcția de manager interimar a domnului A.C.;

- să se constate că în lipsa unui ordin

de încetare a contractului de management încheiat de reclamant cu pârâtul Ministerul

Sănătății, acesta își produce efectele și drept urmare, să fie obligat pârâtul să-l

repună în funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Cluj;

- obligarea pârâtului Ministerul Sănătății

la plata despăgubirilor, constând în toate drepturile salariale aferente funcției

de manager și plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat

că prin Ordinul nr. 1407/2006 emis de Ministrul Sănătății Publice a fost numit în

funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Cluj, începând cu

data de 15 decembrie 2006, iar în baza dispozițiilor art. 178 alin. (3) Legea

nr. 95/2006, a încheiat un contract de management pe o perioadă de 3 ani.

A arătat reclamantul că, potrivit art.

178 alin. (3) Legea nr. 95/2006, contractul de management se încheie pe o perioadă

de 3 ani, managerul este evaluat anual pentru îndeplinirea indicatorilor de performanță,

iar în situația în care acești indicatori nu sunt îndepliniți, ministrul sănătății

poate demite managerul, cu consecința încetării contractului de management, numind

un manager interimar.

Mai mult, în situația în care indicatorii

de performanță sunt îndepliniți, contractul de management poate fi prelungit pe

o perioadă de 3 luni maxim de 2 ori, scopul acestei prelungirii fiind acela de a

asigura continuitatea actului managerial până la organizarea concursului.

Reclamantul a susținut că în cazul său

s-a făcut evaluarea performanțelor profesionale pentru anul 2007 și 2008, cu consecința

prelungirii contractului de management pentru anul 2009, însă pentru anul 2009,

evaluarea trebuia făcută în cursul lunii februarie 2010, situație ce impunea prelungirea

contractului de management, până la evaluarea acestor performanțe.

În opinia reclamantului, Ordinului Ministrului

Sănătății nr. 2422/2009 de numire în funcția de manager interimar este nelegal,

raportat la motivele învederate și consideră că atâta timp cât nu a primit un ordin

de încetare a contractului de manager, acesta este în vigoare și își produce efectele.

Pe de altă parte, nelegalitatea ordinul

atacat rezultă și din împrejurarea că acesta nu este semnat de ministrul interimar,

conform dispozițiilor Legii nr. 95/2006, ci de o persoană care nici măcar nu își

declină calitatea, semnătura fiind indescifrabilă.

A concluzionat reclamantul că pregătirea

pe care a efectuat-o precum și performanțele manageriale pe care le-a obținut în

cei 3 ani de mandat au ridicat prestigiul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii

Cluj, situație în care prelungirea contractului său de management pe o perioada

de 3/6 luni era pe deplin realizabilă și chiar benefică, ordinul de numire în funcția

de manager interimar fiind în opinia sa un act care a bulversat activitatea instituției.

Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii, învederând

în susținerea poziției procesuale adoptate că, în conformitate cu lit. a) din capitolul

VIII din contractul de management din 14 decembrie 2006, acesta încetează prin expirarea

perioadei pentru care a fost încheiat, astfel că la data de 15 decembrie 2009, termenul

de 3 ani s-a împlinit, încetând și aplicabilitatea Ordinului nr. 1407/2006.

A învederat pârâtul că la data încetării

de drept a contractului de management postul de manager era vacant, devenind incidente

prevederile art. 178, art. 179 alin. (5) și art. 200 alin. (5) Legea nr. 95/2006,

privind numirea unui manager interimar.

Reclamantul a răspuns excepției lipsei

de obiect a acțiunii, arătând că din analiza prevederilor art. 178 alin. (3) Legea

nr. 95/2006, rezultă că încetarea contractului de management sau prelungirea acestuia

este legată direct de îndeplinirea sau nu a indicatorilor de performanță în fișele

anuale de apreciere ale managerului.

În cazul său, contractul de management

ajungând la termen se impunea a fi prelungit, nu numai vis a vis de motivele prevăzute

de legiuitor în textul precitat, dar și pentru că fișa de evaluare a activității

pe anul 2009, raportat la îndeplinirea sau nu a indicatorilor de performanță, să

fie finalizată, iar activitatea sa la final de mandat să poată fi încheiată și apreciată

ca atare.

Prin sentința nr. 210 din 10 mai 2010,

Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea

reclamantului F.I. formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății,

Ministrul Sănătății și A.C..

Pentru a pronunța această soluție, Curtea

de apel a reținut în esență următoarele:

Contractul de management al Spitalului

Clinic de Urgență pentru Copii Cluj a fost încheiat între Ministerul Sănătății Publice

și reclamant, pe o durată de 3 ani, consemnându-se totodată că poate fi prelungit

sau poate înceta în urma evaluării anuale efectuate pe baza criteriilor de performanță.

Capitolul VIII din contractul de management,

referitor la încetarea contractului de management, statuează că acesta încetează

prin expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, revocarea din funcția de manager

în cazul nerealizării indicatorilor de performanță ai managementului Spitalului

public prevăzut în anexă, timp de minim un an din motive imputabile acestuia, în

situația existenței unei culpe grave în neîndeplinirea obligațiilor managerului,

acordul de voință al părților semnatare apariția unei situații de incompatibilitate

sau conflict de interese prevăzute de lege, nerespectarea termenului de înlăturarea

motivelor de incompatibilitate ori de conflicte de interese, decesul sau punerea

sub interdicție judecătorească a managerului, împlinirea vârstei de pensionare prevăzută

de lege.

Prima instanță a constatat că analiza legalității

Ordinului Ministrului Sănătății nr. 2422/2009 de numire în funcția de manager interimar

apare ca fiind în strânsă legătură cu clauzele contractului de management și natura

juridică a acestuia, justificarea emiterii actului administrativ atacat rezidând

în efectele contractului de management încheiat cu reclamantul, în temeiul unui

alt act administrativ de valoare și forță egală celui contestat.

În acest context, prima instanță a înlăturat

apărările pârâtului privind excepția lipsei de obiect a acțiunii, reținând că, atâta

timp cât actul administrativ apreciat ca vătămător există în ființa sa, pe cale

de consecință și obiectul acțiunii există.

Relativ la susținerea privind încetarea

contractului de management prin expirarea perioadei pentru care a fost încheiat,

a apreciat că este fără efecte în ceea ce privește lipsa de obiect a acțiunii, întrucât

produce efecte doar în ceea ce privește analizarea legalității actului administrativ

presupus vătămător.

Referitor la interpretarea prevederilor

art. 178 alin. (3) Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate, prima instanță

a apreciat că ipoteza susținută de reclamant nu este cea avută în vedere de legiuitor

la emiterea actului normativ.

Referirea la ocuparea postului prin concurs

presupune epuizarea efectelor unui ordin anterior și a unui contract de management

încheiat în baza acestuia, contract epuizat prin ajungerea la termen sau prin încetarea

în condițiile revocării, însă din cuprinsul acestui text nu se poate concluziona

că și pentru încetarea contractului de management este necesară evaluarea anuală.

În speță, contractul de management din

14 decembrie 2006 încheiat de reclamant în baza Ordinului nr. 1407/2006 al Ministrul

Sănătății Publice cuprinde clauze exprese, atât în ceea ce privește durata contractului

cât și condițiile de încetare ale contractului de management, iar din interpretarea

coroborată a capitolului III și a capitolului VIII, rezultă că regula este, încetarea

contractului de management prin expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.

În aprecierea instanței, posibilitatea

prelungirii contractului trebuie raportată la dispozițiile legale cuprinse în

art. 178 alin. (3) Legea nr. 95/2006, ipoteza acoperită fiind aceea a prelungirii

contractului de management în baza unui ordin al Ministrului Sănătății Publice pentru

perioada stabilită în textul legal, însă legiuitorul a instituit doar o posibilitate

în favoarea Ministrului Sănătății, în ceea ce privește desemnarea directorului interimar,

în persoana directorului desemnat anterior, fără a institui o obligație și fără

a indica alte criterii care să poată determina cenzura opțiunii realizate, însă

sensul legii nu a fost acela de a institui obligația desemnării, prin ordin, a managerului

interimar până la ocuparea prin concurs a postului de manager a managerului desemnat

anterior.

În opinia primei instanțe, în ipoteza în

care s-ar fi urmărit extinderea efectelor actului administrativ de numire și a contractului

de management încheiat în baza acestuia, legiuitorul ar fi dispus desemnarea în

calitate de manager interimar a persoanei în funcție la data numirii.

De asemenea, prima instanță a înlăturat

susținerea reclamantului potrivit căreia se impunea desemnarea sa în calitate de

manager interimar, întrucât fișa de evaluare a activității pe anul 2009 nu a fost

finalizată, cu motivarea că legiuitorul nu a avut în vedere o atare ipoteză, evaluarea

urmând a fi realizată în conformitate cu dispozițiile care reglementează această

materie și urmând a fi valorificată de către reclamant potrivit dorințelor acestuia.

Au fost respinse criticile reclamantului

privind nelegalitatea actului atacat raportat la lipsa semnăturii persoanei îndreptățite,

instanța reținând că desemnarea ministrului interimar s-a realizat tocmai în vederea

exercitării atribuțiilor curente ale ministrului, astfel că, emiterea Ordinului

nr. 2422/2009 de către ministrul interimar este în conformitate cu prevederile

art. 178 alin. (3) teză finală Legea nr. 95/2006 potrivit căruia, ministrul sănătății

numește prin ordin un manager interimar până la ocuparea prin concurs a postului

de manager, iar aserțiunile referitoare la existența unei semnături indescifrabile

nu pot primi valențele dorite de reclamant atâta timp cât în cuprinsul actului administrativ

atacat este consemnat numele ministrului interimar, fiind identificat astfel emitentul

actului.

Apărarea reclamantului, potrivit căreia,

în lipsa unui ordin de revocare, contractul de manager este în vigoare și își produce

efectele, a fost înlăturată, având în vedere conținutul Ordinului nr. 1407/2006

și prevederile contractului de management din 14 decembrie 2006, potrivit cărora

efectele contractului s-au epuizat după parcurgerea celor trei ani stabiliți în

cuprinsul acestora respectiv la data de 14 decembrie 2009, anterior emiterii ordinului

contestat.

Prima instanță a concluzionat că efectele

juridice ale actelor administrative pot înceta, fie ca urmare a intervenirii unui

act juridic emis în acest scop, fie ca urmare a producerii unor fapte materiale

prevăzute de lege ca, de exemplu, împlinirea termenului pentru care a fost emis

un act administrativ.

A apreciat că evidențierea certificatelor

obținute urmare a absolvirii unor cursuri de specialitate nu poate primi relevanța

dorită acestea putând fi valorificate într-o altă procedură de numire, nefiind contestată

o măsură care ar fi presupus o prealabilă evaluare a activității reclamantului de

către autoritate.

Reclamantul F.I. a atacat cu recurs sentința

menționată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ..

În motivarea căii de atac, recurentul-reciamant

a susținut, în esență, aceeași argumentație cuprinsă în cererea de chemare în judecată,

criticând sentința recurată pentru interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 178 alin. (3) Legea nr. 95/2006, arătând că nu a existat nici un motiv obiectiv

pentru care să nu fie prelungit contractul său de management pe o perioadă de 3

luni, maxim 6 luni și să fie numit în funcția de manager interimar.

Consideră că numirea managerului interimar

dr. A.C.O. este abuzivă și ilegală, deoarece nu a fost emis în prealabil un ordin

de încetare a contractului de management, nu a existat fișa de evaluare a D.S.P.

Cluj pe anul 2009, iar ordinul de numire în funcția de manager interimar nu a fost

semnat de ministrul interimar, ci de un ministru secretar de stat.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Il.Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor de

recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată nefondată calea de atac.

Potrivit art. 1 alin. (2) Legea nr. 554/2004,

se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter

individual, adresat altui subiect de drept.

În cauza de față, recurentul - reclamant

a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ

Ordinul nr. 2422/2009 de numire a dr. A.C.O. în funcția de manager interimar al

Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Cluj Napoca, începând cu data de 15

decembrie 2009, până la revocarea unilaterală din funcție de către ministrul sănătății

sau până la ocuparea postului prin concurs.

Înalta Curte constată că ordinul atacat,

al cărui beneficiar este pârâtul A.C., iar o terță persoană, respectiv recurentul

reclamant F.I., se consideră vătămat în dreptul său de a fi numit în funcția de

manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Cluj Napoca.

Așadar, în concret, este vorba despre problema

contestării unui act administrativ care afectează drepturile sau interesele legitime

ale unei alte persoane decât destinatarului actului.

În raport de actele dosarului, instanța

de control judiciar constată că, într-adevăr, recurentul-reciamant nu este o persoană

prejudiciată într-un drept al său, în sensul art. 1 alin. (2) Legea nr. 554/2004.

În acest sens, trebuie amintit că la data

de 14 decembrie 2009, când a fost emis ordinul contestat, postul de manager al Spitalului

Clinic de Urgență pentru Copii Cluj Napoca era vacant.

Totodată, nu trebuie ignorant faptul că,

la data de 13 decembrie 2009, deci, anterior emiterii actului administrativ atacat,

a încetat aplicabilitatea Ordinul nr. 1407/2006, în legătură cu numirea recurentului-reclamant,

pe o durată de trei ani în funcția de manageă și că a încetat de drept contractul

de management din 14 decembrie 2006 încheiat de această persoană fizică cu Ministerul

Sănătății, începând cu aceeași data.

În acest context, se cere a arăta că recurentul

-reclamant a fost înlocuit din funcția de manager, ca urmare a expirării perioadei

pentru care a fost încheiat contractul de management.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată

că recurentul -reclamant nu a invocat niciun motiv propriu-zis de nelegalitate al

Ordinul nr. 2422/2009, ci a supus cenzurii instanței de contencios administrativ

cercetarea legalității acestuia doar din perspectiva caracterului prgtins nelegal

al încetării contractului său de management, măsură care nu i-a fost adusă la cunoștință.

Deși recurentul recunoaște expirarea termenului

de trei ani pentru care a fost încheiat contractul de management, pretinde că nu

au fost respectate dispozițiile art. 178 alin. (3) Legea nr. 95/2006.

Este real că potrivit art. 178 alin. (3)

Legea nr. 95/2006, contractul de management poate înceta înainte de termen, în urma

evaluării anuale efectuate pe baza criteriilor de performanță stabilite prin Ordin

al ministrului sănătății publice, iar la încetarea man&atului, contractul de

management poate fi prelungit pe o perioadă de 3 luni, maxim de 2 ori, perioadă

în care se organizează concursul de ocupare a postului, ministrul sănătății publice

numind prin ordin un manager interimar până la ocuparea prin concurs a postului

de manager, însă interpretarea recurentului este extensivă și nu vizează ipoteza

avută în vedere de legiuitor.

Recurentul - reclamant a fost numit de

autoritatea administrativă competentă în funcția publică de conducere de manager

de spital, pe o perioadă de trei ani, astfel că nu și-a câștigat dreptul de a ocupa

această funcție decât în condițiile specificate prin actul de numire - Ordinul

nr. 1407/2006, ori chiar prin art. 1 al acestui ordin s-a stipulat durata termenului

pentru care a fost numit în funcție.

Prin urmare, recurentului - reclamant nu

i-a fost vătămat vreun drept sau interes legitim, prin eliberarea sa din funcția

publică de conducere pe care a exercitat-o în baza Ordinul de numire în funcție

și a contractului de management, ale cărui efecte juridice au încetat de drept la

data emiterii ordinului contestat, instanța de fond aplicând corect legea la soluționarea

cauzei.

recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de F.I. împotriva sentinței nr. 210 din 10 mai 2010 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 februarie 2011.