ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2001/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința 2176/C/2010 din 21 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1153/1285/2008 al Tribunalului Comercial Cluj s-a admis în parte acțiunea reclamantei GPI T.S. SRL Zalău împotriva pârâtei R.A.D.P. Cluj-Napoca și s-a dispus rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 198/2005. A fost obligată pârâta să plătească, în favoarea reclamantei, sumele de 2.186.987 RON, venit nerealizat aferent anilor 2006 - 2009; 638.290,15 RON penalități datorate pentru nerambursarea la termen a creditelor luate de la CEC B. SA și dobânda comercială legală aferentă sumei de 3.038.987 RON, calculată începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și până la achitarea ei integrală.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei o parte din cheltuielile de judecată făcute și anume sumele de 33.581,39 RON, reprezentând taxele de timbru și timbru judiciar și 12.960 RON, onorariu expertiză. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, iar prin completarea la apel înregistrată de Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj la data de 26 octombrie 2010 s-a solicitat instanței suspendarea executării Sentinței comerciale nr. 2176/C/2010 pronunțate de Tribunalul Comercial Cluj în Dosarul nr. 1153/1285/2008 până la soluționarea apelului. Prin încheierea din 16 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării vremelnice a Sentinței comerciale 2176/C/2010 din 21 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1153/1285/2008 al Tribunalului Comercial Cluj, reținând că, în cauză nu s-au făcut dovezi care să atragă dispunerea unei asemenea măsuri.

Împotriva acestei încheieri, pârâta R.A.D.P. Cluj-Napoca a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii de suspendare a executării titlului executoriu, Sentința comercială nr. 2176/C/2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în Dosarul nr. 1153/1285/2008. Critica adusă încheierii atacate se referă în esență la faptul că în mod greșit a fost respinsă cererea de suspendare a sentinței pronunțate de Tribunalul Comercial Cluj, întrucât, deși instanța de apel nu poate lua în considerare argumente ce vizează fondul cauzei, aceasta poate avea în vedere aspecte legate de faptul că prin sentința a cărei suspendare se solicită, s-a dispus obligarea pârâtei la plata unor dobânzi legale pentru o sumă mai mare decât cea acordată cu titlu de daune interese.

Acest aspect, consideră recurenta, poate fi avut în vedere, dat fiind complexitatea cauzei care prefigurează o întindere în timp a soluționării căilor de atac și implicit a stabilirii în mod definitiv și irevocabil a existenței și a cuantumului creanței invocate de către reclamanta SC GPI T.S. SRL. Recurenta arată că, din analiza conținutului dispozițiilor art. 280 alin. (1) - (4) C. proc. civ., se observă faptul că acest temei legal nu presupune obligatoriu ca instanța să constate existența condițiilor specifice cererii de ordonanța președințială, ci doar să stabilească oportunitatea acestei măsuri de suspendare și faptul că debitorul a consemnat cauțiunea fixată de instanță.

Referitor la oportunitate, se susține că însăși prefigurarea duratei de soluționare a cauzei constituia un motiv întemeiat care să determine admiterea cererii de suspendare, iar în ceea ce privește condiția achitării unei cauțiunii, solicită a se constata că în cauză s-a tăcut dovada consemnării tuturor sumelor puse în sarcina pârâtei de către instanța de apel. O altă critică se referă la faptul că instanța de apel nu a ținut cont de statutul juridic special al pârâtei, aspect ce se răsfrânge asupra modului în care se derulează executarea silită, în sensul că bugetul său este alocat de către Consiliul local, care dispune și destinația fondurilor bănești, precum și faptul că se află în situația de a nu putea onora la plată obligațiile financiare stabilite în sarcina sa.

Mai susține recurenta că, instanța de apel nu a analizat corect apărarea sa legată de riscurile reale pe care le-ar întâmpina în eventualitatea în care s-ar impune întoarcerea executării silite. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și de temeiurile de drept invocate, se constată că recursul reclamantului este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Susținerea recurentei, potrivit căreia, eroarea strecurată în dispozitivul sentinței atacate cu privire la sumele acordate cu titlu de daune interese, ar fi putut atrage măsura suspendării, se constată că nu poate fi primită, deoarece acest motiv fiind unul de nelegalitate va putea fi luat în discuție de către instanța de apel cu ocazia pronunțării deciziei prin care se va soluționa calea de atac promovată de către ambele părți.

În ceea ce privește susținerea recurentei, în sensul că instanța de apel ar fi procedat la cercetarea condițiilor prevăzute de art. 581 și urm. C. proc. civ. relative la ordonanța președințială, se constată că sunt nefondate, deoarece acest temei de drept nu a fost invocat de către recurentă prin cererea de suspendare și nici instanța de apel nu și-a întemeiat respingerea cererii de suspendare pe aceste dispoziții legale, instanța nu a făcut decât să cerceteze temeinicia doar a motivelor de suspendare a executării titlului executoriu, sens în care a apreciat că acestea nu sunt fondate, fiind doar simple susțineri, presupuneri ale recurentei nesusținute de nici un mijloc probator. Critica referitoare la faptul că instanța de apel nu a ținut cont de statutul juridic special al pârâtei, aspect ce s-ar răsfrânge asupra modului în care se derulează executarea silită, de asemenea se constată a fi nefondat, urmând a fi înlăturat.

Din cuprinsul motivelor de recurs rezultă că statutul juridic special al recurentei se referă la faptul că obiectul de activitate principal îl constituie administrarea domeniului public și că bugetul acestei instituții ar fi alocat de către Consiliul Local Cluj-Napoca, aspecte ce îi conferă un statut de instituție publică, iar executarea silită i-ar periclita desfășurarea activității. În acest sens, analizând Regulamentul de Organizare și Funcționare al pârâtei la art. 2, reiese că obiectul său principal nu este acela de administrare a domeniului public, ci îl constituie construcția de autostrăzi, drumuri și construcții destinate sportului, întreținere spații și zone verzi, prestări servicii, etc. Acest aspect este relevat și în doctrină, care a statuat frecvent faptul că regiile autonome nu sunt autorități sau instituții publice.

Referitor la imposibilitate recurentei de a-și achita drepturile salariale angajaților săi, precum și a obligațiilor pe care le are față de furnizori, se constată că și această critică nu poate fi primită, deoarece, din actele dosarului rezultă că după pronunțarea încheierii atacate, recurenta a formulat cereri către executorul judecătoresc, în temeiul art. 452 alin. (2) C. proc. civ., solicitând eliberarea sumelor reprezentând drepturi salariale dar și a celor reprezentând rețineri pentru asigurați, recurenta nefăcând dovada imposibilități de plată către furnizorii cu care are relații comerciale.

Critica referitoare la riscurile reale pe care le-ar întâmpina recurenta în eventualitatea în care s-ar impune întoarcerea executării silite, se apreciază ca fiind nefondată, întrucât, acestea nu sunt decât simple supoziții și afirmații, nedovedite și nereale, care nu sunt susținute de nicio dovadă, astfel că, în mod legal a reținut instanța de apel, că din actele depuse la dosar nu rezultă că ar fi demarată procedura insolvenței împotriva SC GPI T.S. SRL, iar eventuala deschidere a procedurii nu reprezintă un pericol pentru restabilirea situației, pentru o întoarcere a executării silite, dacă va fi cazul, întrucât într-o atare procedură se poate ajunge la redresarea de cele mai multe ori a societăților comerciale aflate în aceste situații.

Pentru aceste considerente, înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei R.A.D.P. Cluj-Napoca, pe care o va obliga, conform art. 274 C. proc. civ., să-i achite intimatei-reclamante GPI T.S. SRL Zalău suma de 6.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform facturii fiscale aflate la fila 67 din Dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R.A.D.P. Cluj-Napoca împotriva Încheierii din 16 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta să-i achite intimatei-reclamante GPI T.S. SRL ZALĂU suma de 6.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2011.