ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1511/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 4656 din 20 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în Dosar nr. 884/1285/2011, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC O.S. SA prin administrator special M.A., în contradictoriu cu pârâta SC D. SRL și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 144.208,66 RON cu titlu de preț.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamanta a livrat pârâtei marfă în baza contractului de vânzare-cumpărare din 10 septembrie 2009, fiind emise facturile fiscale din 25 martie 2010, din 30 martie 2010 și din 13 aprilie 2010, care au fost achitate parțial, rămânând un debit în sumă de 144.208,66 RON neachitat și că acest fapt nu este contestat în sine, respectiv pârâta invocă doar ca nu i s-a acordat discountul în baza actului adițional încheiat, fără însă să formuleze pretenții proprii în cauză. Instanța a reținut că, prin actul adițional încheiat între părți s-a prevăzut că în primul trimestru al anului 2010 discounturile erau negociabile și se acordau în funcție de cantitățile de marfă comandate, iar reclamanta a acordat un discount prin factura din 18 martie 2010, prin care s-a reglat situația livrărilor și plăților între cele două părți.

S-a reținut că discountul în procent de 12,84% invocat de pârâtă nu este prevăzut în nici un act încheiat între părți, ca o contravaloare a diferenței de discount calculat conform unui procent între 10% și 15%, a fost refuzată la plată, iar pârâta nu a făcut nici o dovadă cu înscrisuri în sensul celor afirmate cu privire la discountul care în opinia sa ar fi la nivelul diferenței de preț neachitate, respectiv nu a făcut dovada că ar mai fi comandat marfă și că ar fi făcut plățile în avans în cuantumul pe care îl afirmă. Declarația martorului audiat în cauză nu este relevantă sub aspectul celor afirmate de către pârâtă, deoarece acesta a declarat în esență că nu își aduce aminte cu certitudine perioada în care s-a decis acordarea de discounturi pârâtei.

În consecință, în baza prevederilor art. 969 C. civ. coroborat cu art. 1361 și urm. C. civ. instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 144.208,66 RON cu titlu de diferență de preț. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recalificat apel, pârâta SC D. SRL solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat. Reclamanta intimată SC O.S. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. Prin decizia civilă nr. 71/2012 din 17 mai 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâta SC D. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 4656 din 20 septembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 884/1285/2011 al Tribunalului Comercial Cluj, pe care a schimbat-o în întregime în sensul că a respins cererea formulată de reclamanta SC O.S.

SA prin administrator special în contradictoriu cu pârâta SC D. SRL și a obligat intimata SC O.S. SA la plata în favoarea apelantei a sumei de 2.252 RON, cheltuieli de judecată în apel. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta SC O.S. SA, prin administrator special, a solicitat obligarea pârâtei SC D. SRL la plata sumei de 144.208.66 RON, reprezentând contravaloarea facturii din 25 martie 2010 (rest de 11.786,73 RON), a facturii din 30 martie 2010 (rest de 125.743,49 RON) și a facturii din 13 aprilie 2010 (rest de 6.678,44 RON), motivat de faptul că ar fi livrat marfă pârâtei, iar aceasta nu a achitat în totalitate contravaloarea facturilor emise.

Or, apelanta pârâtă a invocat, atât la fond cât și în apel, că a efectuat plăți în avans, motiv pentru care, pe de o parte, a beneficiat de discount în condițiile negociate de părți și, pe de altă parte, oricum a achitat în plus față de ceea ce ar fi trebuit să achite, potrivit facturilor emise de intimata reclamantă. Instanța de fond a reținut că discountul solicitat de pârâtă ar fi fost acordat, motiv pentru care a admis în totalitate pretențiile reclamantei. Contrar celor reținute de prima instanță și celor afirmate de către reclamanta intimată, curtea a constatat că apelanta pârâtă a efectuat plăți în avans și ulterior datei de 20 ianuarie 2010, aspect ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar fond, după cum urmează: la data de 25 martie 2010, suma de 80.000 RON, iar la data de 26 martie 2010, suma de 45.000 RON, respectiv suma de 115.000 RON.

Or, prima instanță nu a ținut cont de aceste plăți efectuate cu titlu de avans, dovedite ca atare prin înscrisurile depuse la dosar și nici reclamanta intimată nu a făcut referire la acestea, mai mult decât atât, inițial a susținut în mod neîntemeiat că apelanta nu a mai efectuat nici un fel de plăți cu titlu de avans după data de 20 ianuarie 2010, iar ulterior, în cadrul apelului, că relațiile contractuale dintre părți ar fi fost mult mai complexe, și că apelanta nu ar fi prezentat situația reală. Cu referire la această din urmă susținere a intimatei, curtea a constatat că este lipsită de relevanță, în condițiile în care intimata nu a oferit nici o explicație cu privire la sumele achitate de apelantă cu titlu de avans în datele de 25 martie 2010 și 26 martie 2010, nefăcând dovada că aceste plăți ar fi privit alte facturi.

Prin urmare, curtea a constatat că plățile în avans efectuate de apelantă la data de 25 martie 2010 și 26 martie 2010 au acoperit în întregime contravaloarea facturilor invocate de reclamantă, acțiunea acesteia fiind nefondată. În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., intimata SC O.S. SA a fost obligată la plata, în favoarea apelantei SC D. SRL, a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, respectiv la contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Împotriva deciziei civile nr. 71/2012 din 17 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC O.S. SA Cluj Napoca prin Administrator Judiciar R.T.Z.

SPRL Cluj Napoca, întemeiat pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond. În criticile formulate, după o prezentare amănunțită a situației de fapt, recurenta reclamantă a susținut în esență următoarele: Că decizia recurată este nelegală, instanța de apel reținând în mod greșit că intimata pârâtă a efectuat plăți în avans și ulterior datei de 20 ianuarie 2010, aspect ce rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond, situație în raport de care apreciază interpretarea eronată de către aceasta a situației vânzărilor și a plăților.

Recurenta a susținut că problema care s-a pus în relația dintre cele două societăți nu o constituie recunoașterea vânzărilor sau a plăților, ci acordarea de discount de societatea sa, aferent sumei de 144.208,66 RON, sumă cerută prin acțiunea formulată în instanță. Astfel, prin întâmpinarea depusă în dosarul de apel a precizat în raport de situația vânzărilor și a plăților, soldul final rezultat, exemplificând calculul pe fiecare operațiune în parte. Intimata-pârâtă SC D. SRL Târgoviște prin notele scrise depuse la dosar a cerut respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor formulate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept indicate, reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., pentru următoarele considerente. Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C. proc. civ. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Conform, art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, prevăzute expres și limitativ la punctele 1-9, iar potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Argumentația adusă de recurenta reclamantă în susținerea criticilor sale vizează istoricul cauzei, atitudinea procesuală a părților, situații de fapt și administrarea probatoriului, neîncadrabile în temeiurile de drept indicate. Criticile recurentei reclamante SC O.S. SA Cluj Napoca prin Administrator Judiciar R.T.Z. SPRL Cluj Napoca prin care a susținut că instanța de apel a reținut în mod greșit că intimata pârâtă a efectuat plăți în avans și ulterior datei de 20 ianuarie 2010, cu referire expresă la înscrisurile depuse la dosarul de fond, situație în raport de care s-a făcut o interpretare eronată de către aceasta a situației vânzărilor și a plăților, vizează numai aspecte de netemeinicie legate de stabilirea situației de fapt și greșita interpretare de către instanța de apel a probelor administrate în cauză, elemente ce nu vizează nelegalitatea.

Nici motivul de recurs, prin care recurenta a susținut că problema care s-a pus în relația dintre cele două societăți nu o constituie recunoașterea vânzărilor sau a plăților, ci acordarea de discount de societatea sa, aferent sumei de 144.208,66 RON, în raport de soldul final rezultat, de situația vânzărilor și a plăților, cu exemplificarea calculului pe fiecare operațiune în parte nu poate fi încadrat în art. 304 C. proc. civ., întrucât simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurentă, reiterarea unor situații de fapt și referirile la probatoriul administrat, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate, fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta reclamantă nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului formulată de intimata pârâtă SC D. SRL Târgoviște și va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă SC D. SRL Târgoviște. Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC O.S. SA Cluj Napoca prin Administrator Judiciar R.T.Z. SPRL Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 71/2012 din 17 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă de contencios administrativ și fiscal, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9 aprilie 2013.