ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1511/2013

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 4656

din 20 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în Dosar nr. 884/1285/2011,

s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC O.S. SA prin administrator special

M.A., în contradictoriu cu pârâta SC D. SRL și în consecință a fost obligată pârâta

să plătească reclamantei suma de 144.208,66 RON cu titlu de preț.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanta a livrat

pârâtei marfă în baza contractului de vânzare-cumpărare din 10 septembrie 2009,

fiind emise facturile fiscale din 25 martie 2010, din 30 martie 2010 și din 13

aprilie 2010, care au fost achitate parțial, rămânând un debit în sumă de 144.208,66

RON neachitat și că acest fapt nu este contestat în sine, respectiv pârâta invocă

doar ca nu i s-a acordat discountul în baza actului adițional încheiat, fără însă

să formuleze pretenții proprii în cauză.

Instanța a reținut

că, prin actul adițional încheiat între părți s-a prevăzut că în primul trimestru

al anului 2010 discounturile erau negociabile și se acordau în funcție de cantitățile

de marfă comandate, iar reclamanta a acordat un discount prin factura din 18

martie 2010, prin care s-a reglat situația livrărilor și plăților între cele două

părți.

S-a reținut că

discountul în procent de 12,84% invocat de pârâtă nu este prevăzut în nici un act

încheiat între părți, ca o contravaloare a diferenței de discount calculat conform

unui procent între 10% și 15%, a fost refuzată la plată, iar pârâta nu a făcut nici

o dovadă cu înscrisuri în sensul celor afirmate cu privire la discountul care în

opinia sa ar fi la nivelul diferenței de preț neachitate, respectiv nu a făcut dovada

că ar mai fi comandat marfă și că ar fi făcut plățile în avans în cuantumul pe care

îl afirmă. Declarația martorului audiat în cauză nu este relevantă sub aspectul

celor afirmate de către pârâtă, deoarece acesta a declarat în esență că nu își aduce

aminte cu certitudine perioada în care s-a decis acordarea de discounturi pârâtei.

În consecință,

în baza prevederilor art. 969 C. civ. coroborat cu art. 1361 și urm. C. civ. instanța

a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 144.208,66

RON cu titlu de diferență de preț.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs, recalificat apel, pârâta SC D. SRL solicitând admiterea

acestuia așa cum a fost formulat.

Reclamanta intimată

SC O.S. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca

nefondat.

Prin decizia civilă

nr. 71/2012 din 17 mai 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă de contencios

administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâta SC D. SRL împotriva sentinței

comerciale nr. 4656 din 20 septembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 884/1285/2011

al Tribunalului Comercial Cluj, pe care a schimbat-o în întregime în sensul că a

respins cererea formulată de reclamanta SC O.S. SA prin administrator special în

contradictoriu cu pârâta SC D. SRL și a obligat intimata SC O.S. SA la plata în

favoarea apelantei a sumei de 2.252 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin acțiunea

introductivă de instanță, reclamanta SC O.S. SA, prin administrator special, a solicitat

obligarea pârâtei SC D. SRL la plata sumei de 144.208.66 RON, reprezentând contravaloarea

facturii din 25 martie 2010 (rest de 11.786,73 RON), a facturii din 30 martie 2010

(rest de 125.743,49 RON) și a facturii din 13 aprilie 2010 (rest de 6.678,44 RON),

motivat de faptul că ar fi livrat marfă pârâtei, iar aceasta nu a achitat în totalitate

contravaloarea facturilor emise.

Or, apelanta pârâtă

a invocat, atât la fond cât și în apel, că a efectuat plăți în avans, motiv pentru

care, pe de o parte, a beneficiat de discount în condițiile negociate de părți și,

pe de altă parte, oricum a achitat în plus față de ceea ce ar fi trebuit să achite,

potrivit facturilor emise de intimata reclamantă.

Instanța de fond

a reținut că discountul solicitat de pârâtă ar fi fost acordat, motiv pentru care

a admis în totalitate pretențiile reclamantei.

Contrar celor

reținute de prima instanță și celor afirmate de către reclamanta intimată, curtea

a constatat că apelanta pârâtă a efectuat plăți în avans și ulterior datei de 20

ianuarie 2010, aspect ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar fond, după cum

urmează: la data de 25 martie 2010, suma de 80.000 RON, iar la data de 26 martie

2010, suma de 45.000 RON, respectiv suma de 115.000 RON.

Or, prima instanță

nu a ținut cont de aceste plăți efectuate cu titlu de avans, dovedite ca atare prin

înscrisurile depuse la dosar și nici reclamanta intimată nu a făcut referire la

acestea, mai mult decât atât, inițial a susținut în mod neîntemeiat că apelanta

nu a mai efectuat nici un fel de plăți cu titlu de avans după data de 20 ianuarie

2010, iar ulterior, în cadrul apelului, că relațiile contractuale dintre părți ar

fi fost mult mai complexe, și că apelanta nu ar fi prezentat situația reală.

Cu referire la

această din urmă susținere a intimatei, curtea a constatat că este lipsită de relevanță,

în condițiile în care intimata nu a oferit nici o explicație cu privire la sumele

achitate de apelantă cu titlu de avans în datele de 25 martie 2010 și 26 martie

2010, nefăcând dovada că aceste plăți ar fi privit alte facturi.

Prin urmare, curtea

a constatat că plățile în avans efectuate de apelantă la data de 25 martie 2010

și 26 martie 2010 au acoperit în întregime contravaloarea facturilor invocate de

reclamantă, acțiunea acesteia fiind nefondată.

În conformitate

cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., intimata SC O.S. SA a fost obligată la plata,

în favoarea apelantei SC D. SRL, a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul

proces, respectiv la contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Împotriva deciziei

civile nr. 71/2012 din 17 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a

civilă de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC

O.S. SA Cluj Napoca prin Administrator Judiciar R.T.Z. SPRL Cluj Napoca, întemeiat

pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând

în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului

pârâtei și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.

În criticile formulate,

după o prezentare amănunțită a situației de fapt, recurenta reclamantă a susținut

în esență următoarele:

Că decizia recurată

este nelegală, instanța de apel reținând în mod greșit că intimata pârâtă a efectuat

plăți în avans și ulterior datei de 20 ianuarie 2010, aspect ce rezultă din înscrisurile

depuse la dosarul de fond, situație în raport de care apreciază interpretarea eronată

de către aceasta a situației vânzărilor și a plăților.

Recurenta a susținut

că problema care s-a pus în relația dintre cele două societăți nu o constituie recunoașterea

vânzărilor sau a plăților, ci acordarea de discount de societatea sa, aferent sumei

de 144.208,66 RON, sumă cerută prin acțiunea formulată în instanță.

Astfel, prin întâmpinarea

depusă în dosarul de apel a precizat în raport de situația vânzărilor și a plăților,

soldul final rezultat, exemplificând calculul pe fiecare operațiune în parte.

Intimata-pârâtă

SC D. SRL Târgoviște prin notele scrise depuse la dosar a cerut respingerea recursului

ca nefondat.

Înalta Curte,

examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor formulate, astfel cum acestea

au fost circumscrise temeiurilor de drept indicate, reține inexistența motivelor

de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente.

Recursul, cale

extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate,

în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C. proc. civ.

Potrivit art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

Conform, art.

304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motivele de nelegalitate, prevăzute expres și limitativ la punctele 1-9, iar potrivit

dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de

recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea

lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Argumentația adusă

de recurenta reclamantă în susținerea criticilor sale vizează istoricul cauzei,

atitudinea procesuală a părților, situații de fapt și administrarea probatoriului,

neîncadrabile în temeiurile de drept indicate.

Criticile recurentei

reclamante SC O.S. SA Cluj Napoca prin Administrator Judiciar R.T.Z. SPRL Cluj Napoca

prin care a susținut că instanța de apel a reținut în mod greșit că intimata pârâtă

a efectuat plăți în avans și ulterior datei de 20 ianuarie 2010, cu referire expresă

la înscrisurile depuse la dosarul de fond, situație în raport de care s-a făcut

o interpretare eronată de către aceasta a situației vânzărilor și a plăților, vizează

numai aspecte de netemeinicie legate de stabilirea situației de fapt și greșita

interpretare de către instanța de apel a probelor administrate în cauză, elemente

ce nu vizează nelegalitatea.

Nici motivul de

recurs, prin care recurenta a susținut că problema care s-a pus în relația dintre

cele două societăți nu o constituie recunoașterea vânzărilor sau a plăților, ci

acordarea de discount de societatea sa, aferent sumei de 144.208,66 RON, în raport

de soldul final rezultat, de situația vânzărilor și a plăților, cu exemplificarea

calculului pe fiecare operațiune în parte nu poate fi încadrat în art. 304 C. proc.

civ., întrucât simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurentă,

reiterarea unor situații de fapt și referirile la probatoriul administrat, în lipsa

unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare

indicate, fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței

de recurs.

În considerarea

celor ce preced, constatând că recurenta reclamantă nu s-a conformat obligației

reglementată de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele

de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor

de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va

admite excepția nulității recursului formulată de intimata pârâtă SC D. SRL Târgoviște

și va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

nulității recursului invocată de intimata-pârâtă SC D. SRL Târgoviște.

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de reclamanta SC O.S. SA Cluj Napoca prin Administrator

Judiciar R.T.Z. SPRL Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 71/2012 din 17 mai

2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă de contencios administrativ

și fiscal, conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 9 aprilie 2013.