ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4296/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 425 din 06 noiembrie 2009 Curtea

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația

formulată de reclamantul G.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de

Integritate și a anulat actul de constatare emis de Agenția Națională de Integritate

- Inspecția de Integritate.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește excepția

tardivității contestației, s-a constatat că aceasta nu poate fi reținută, având

în vedere că în speță, așa cum se susține și prin întâmpinarea formulată de intimată

și este dovedit prin actele anexate acesteia, comunicarea actului de constatare

a cărui anulare se cere s-a făcut la data de 29 iulie 2009, astfel încât contestația

a fost formulată în termenul legal, la 14 august 2009, potrivit datei de pe plicul

în care aceasta a fost înaintată instanței.

Instanța de fond a reținut

însă că este întemeiată susținerea reclamantului privind nulitatea actului de constatare,

în raport de dispozițiile art. 5 alin. (8) teza a II-a și alin. (9) din Legea

nr. 144/2007, deoarece acesta nu a fost încunoștințat de declanșarea procedurii

de verificare, astfel cum rezultă chiar din actul contestat și din comunicările

către contestator, făcute în vederea întocmirii acestuia.

Ca urmare, s-a constatat

că înștiințarea contestatorului de declanșarea procedurii nu a fost înfăptuită potrivit

cerințelor dispozițiilor legale mai sus citate, ce au în vedere o reală și efectivă

încunoștințare a persoanei împotriva căreia s-a declanșat procedura de verificare,

în vederea respectării dreptului acesteia la apărare.

În consecință, dat fiind

faptul că procedura urmată în fața autorității este afectată de nulitate potrivit

art. 5 alin. (9) din Legea nr. 144/2007 și actul final al acestei proceduri, respectiv

actul de constatare contestat în cauză, este afectat de nulitate, s-a dispus anularea

acestuia.

Instanța a arătat că aceste

considerente fac inutilă analiza aspectelor de fond ale cauzei, privind existența

sau inexistența stării de incompatibilitate ce s-a reținut de către autoritate cu

privire la reclamant.

Împotriva acestei hotărâri

pârâta Agenția Națională de Integritate a declarat recurs, susținând că hotărârea

atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

În mod greșit instanța

de fond a considerat că procedura urmată în fața autorității este afectată de nulitate,

deoarece, în considerarea dispozițiilor art. 5 alin. (8) din Legea nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate,

republicată, de îndată ce a dispus începerea procedurii de verificare, inspectoratul

de integritate a trimis o înștiințare intimatului-reclamant, la data de 27 noiembrie

comunicată de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, deoarece potrivit

art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința

și actele de identificare ale cetățenilor români, adoptată cu modificări prin Legea

nr. 290/2005 „Evidența cetățenilor români se ține după principiul locului de domiciliu

al acestora, de către Ministerul Administrației și Internelor, prin Inspectoratul

Național pentru Evidența Persoanelor, împreună cu serviciile publice comunitare

de evidență a persoanelor, în Registrul permanent de evidență a populației din cadrul

Sistemului național informatic de evidență a populației.

Recurenta precizează că

revine exclusiv reclamantului culpa de a nu-și fi ridicat corespondența, inspectoratul

de integritate îndeplinindu-și obligațiile cu bună-credință.

Prin urmare, se solicită

casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru

judecarea în fond a cauzei.

Recurenta și-a încadrat

motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 5 alin.

(8) teza a II-a și alin. (9) din Legea nr. 144/2007, „După începerea verificării,

persoana verificată are dreptul să fie încunoștiințată despre declanșarea procedurii

de verificare și să ia cunoștință de actele și lucrările dosarului, să fie asistată

sau reprezentată de avocat și să prezinte orice elemente justificative pe care le

consideră necesare.

Actele întocmite de inspectorii

de integritate după începerea verificării, fără ca persoana verificată să fie înștiințată

despre declanșarea procedurii de verificare sunt nule de drept”.

În speță, toate cele trei

înștiințări emise de agenție au fost returnate de către poștă cu mențiunea „destinatar

mutat de la adresă”, iar procedura de verificare a continuat fără ca agenția să

facă vreun demers pentru aflarea adresei reale a destinatarului, astfel încât comunicarea

să-și atingă scopul.

În mod corect a apreciat

instanța de fond că față de mențiunea poștei - „destinatar mutat de la adresă” -

nu se poate reține o culpă a contestatorului în sensul de a nu-și fi ridicat corespondența,

iar faptul că

Inspectoratul

Național pentru Evidența Persoanelor a comunicat intimatei că în evidențele sale

contestatorul figurează cu un anumit domiciliu, nu o absolvă pe aceasta de obligația

înștiințării persoanei supuse verificării, printr-un mijloc apt de a ajunge la cunoștința

sa, despre declanșarea procedurii.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată

că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 425 din 06 noiembrie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2010.