ÎCCJ, decizie (scj.ro #84890)

Acte

întocmite de inspectorii de integritate în cadrul procedurii de

verificare

reglementate

de dispozițiile Legii nr. 144/2007. Lipsa unei

încunoștințări efective a persoanei verificate despre

declanșarea procedurii.

Consecințe.

Legea nr. 144/2007

art.5 alin. 8 teza a II-a și alin. 9

Potrivit art.5

alin. 8 teza a II-a și alin. 9 din Legea nr.144/2007, „după începerea

verificării, persoana verificată are dreptul să fie încunoștințată

despre declanșarea procedurii de verificare și să ia

cunoștință de actele și lucrările dosarului, să

fie asistată sau reprezentată de avocat și să prezinte

orice elemente justificative pe care le consideră necesare. Actele întocmite

de inspectorii de integritate după începerea verificării,

fără ca persoana verificată să fie

înștiințată despre declanșarea procedurii de verificare

sunt nule de drept”.

Aceste dispoziții legale au în vedere o

reală și efectivă încunoștințare a persoanei împotriva

căreia s-a declanșat procedura de verificare, în vederea

respectării dreptului acesteia la apărare. Faptul că procedura

de verificare a fost continuată, cu toate că înștiințările

emise de agenție

au fost returnate

cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă”, atrage nulitatea

întregii proceduri desfășurate, nulitate ce nu poate fi

acoperită nici prin invocarea culpei persoanei verificate de a nu-și

fi ridicat corespondența, nici prin invocarea bunei credințe a

inspectorului de integritate. Faptul

că

Institutul Național pentru Evidența Persoanelor a comunicat

agenției că în evidențele sale contestatorul figurează cu

un anumit domiciliu, nu o absolvă pe aceasta de obligația

înștiințării persoanei supuse verificării, printr-un mijloc

apt de a aduce la cunoștința acesteia declanșarea procedurii.

Decizia nr. 4296 din 13

octombrie 2010

Prin sentința nr.

425 din 6 noiembrie 2009 Curtea de Apel Craiova - Secția de contencios

administrativ și fiscal a admis contestația formulată de

reclamantul G.A, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională

de Integritate și a anulat actul de constatare nr. 207/1.1./2008 emis de

Agenția Națională de Integritate - Inspecția de

Integritate.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut

în esență următoarele:

În

ceea ce privește excepția tardivității contestației,

s-a constatat că aceasta nu poate fi reținută, având în vedere

că în speță, așa cum se susține și prin

întâmpinarea formulată de intimată și este dovedit prin actele

anexate acesteia, comunicarea actului de constatare a cărui anulare se

cere

s-a făcut la data de

29.07.2009, astfel încât contestația a fost formulată în termenul

legal, la 14.08.2009, potrivit datei de pe plicul în care aceasta a fost

înaintată instanței.

Instanța de fond a

reținut însă că este întemeiată susținerea

reclamantului privind nulitatea actului de constatare, în raport de

dispozițiile art. 5 alin 8 teza a II-a și alin. 9 din Legea 144/2007,

deoarece acesta nu a fost încunoștințat de declanșarea

procedurii de verificare, astfel cum rezultă chiar din actul contestat

și din comunicările către contestator, făcute în vederea

întocmirii acestuia.

Ca urmare, s-a constatat

că înștiințarea contestatorului de declanșarea procedurii

nu a fost înfăptuită potrivit cerințelor dispozițiilor

legale mai sus

citate, ce au în vedere o

reală și efectivă încunoștințare a persoanei împotriva

căreia s-a declanșat procedura de verificare, în vederea

respectării dreptului acesteia la apărare.

În consecință,

dat fiind faptul că procedura urmată în fața

autorității este afectată de nulitate potrivit art. 5 alin. 9

din Legea 144/2007 și actul final al acestei proceduri, respectiv actul de

constatare contestat în cauză, este afectat de nulitate, s-a dispus anularea

acestuia.

Instanța a arătat că aceste considerente fac

inutilă analiza aspectelor de fond ale cauzei, privind existența sau

inexistența stării de incompatibilitate ce s-a reținut de

către

autoritate cu privire la reclamant.

Împotriva acestei

hotărâri pârâta Agenția Națională de Integritate a declarat

recurs, susținând că hotărârea atacată este nelegală

și netemeinică pentru următoarele motive:

În

mod greșit instanța de fond a considerat că procedura

urmată în fața autorității este afectată de nulitate,

deoarece, în considerarea dispozițiilor art.5 alin.8 din Legea nr.144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea

Agenției

Naționale de

Integritate, republicată, de îndată ce a dispus începerea procedurii de

verificare, inspectoratul de integritate a trimis o înștiințare

intimatului-reclamant, la data de 27 noiembrie 2008. Aceasta

înștiințare a fost trimisă la adresa de domiciliu a

intimatului-reclamant, comunicată de Inspectoratul Național pentru

Evidența Persoanelor, deoarece potrivit art.2 alin .2 din OUG nr.97/2005

privind evidența, domiciliul, reședința și actele de

identificare ale cetățenilor români, adoptată cu modificări

prin Legea nr.290/2005 „

Evidența

cetățenilor români

se

ține după principiul locului de domiciliu al acestora, de către

Ministerul

Administrației

și Internelor, prin Inspectoratul Național pentru Evidența

Persoanelor

,

împreună cu

serviciile

publice comunitare de evidență a persoanelor, în Registrul permanent

de evidență a populației din

cadrul Sistemului

național informatic de evidență a populației.

Recurenta precizează că

revine exclusiv reclamantului culpa de a

nu-și fi ridicat corespondența, inspectoratul de integritate

îndeplinindu-și obligațiile cu bună – credință.

Prin urmare, se solicită

casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță, pentru judecarea în fond a cauzei.

Recurenta și-a încadrat

motivele de recurs în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.5 alin .8 teza a II-a

și alin .9 din Legea nr.144/2007, „După începerea verificării,

persoana verificată are dreptul să fie

încunoștiințată

despre declanșarea procedurii de verificare și să ia

cunoștință de actele și lucrările dosarului, să

fie asistată sau reprezentată de avocat și să prezinte

orice elemente justificative pe care le consideră necesare.

Actele întocmite de inspectorii de

integritate după începerea verificării, fără ca persoana

verificată să fie înștiințată despre declanșarea

procedurii de verificare sunt nule de drept”.

În speță, toate cele trei

înștiințări emise de agenție au fost returnate de

către poștă cu mențiunea „destinatar mutat de la

adresă”, iar procedura de verificare a continuat fără ca

agenția să facă vreun demers pentru aflarea adresei reale a

destinatarului, astfel încât comunicarea să-și atingă scopul.

În mod corect a apreciat

instanța de fond că față de mențiunea poștei -

„destinatar mutat de la adresă”- nu se poate reține o culpă a

contestatorului în sensul de a nu-și fi ridicat corespondența, iar

faptul că I.N.E.P a comunicat intimatei că în evidențele sale

contestatorul figurează cu un anumit domiciliu, nu o absolvă pe

aceasta de obligația înștiințării persoanei supuse

verificării, printr-un mijloc apt de a ajunge la cunoștința sa,

despre declanșarea procedurii.

Pentru considerentele menționate,

cu referire la art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Înalta Curte

constatând că hotărârea instanței de fond este legală

și temeinică a respins recursul ca nefondat.