ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3074/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3074/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Bistrița-Năsăud, prin sentința

penală nr. 38/F din 8 aprilie 2010, a dispus schimbarea încadrării juridice a

faptelor săvârșite de inculpații S.T., R.P.C. și M.P.G., din infracțiunile de

lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., de

violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen. și de purtare

abuzivă, prev. de art. 250 alin. (1), (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen., în infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de

art. 189 alin. (1), (2) C. pen., de violare de domiciliu, prev. de art. 192

alin. (1), (2) C. pen. și de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. (1), (3)

C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. și a art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpații S.T. și R.P.C., au fost achitați

pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de

art. 189 alin. (1), (2) C. pen. și de violare de domiciliu, prev. de art. 192

alin. (1), (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d)

C. proc. pen.

Inculpații au fost condamnați la pedeapsa de

câte 1500 lei amendă penală pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prev. de

art. 250 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., a art. 74 lit. a),

raportat la art. 76 lit. e) același cod.

Inculpaților li s-au pus în vedere disp. art.

63

1

C. pen.

Inculpatul M.P.G., a fost achitat în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru

infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin.

(1), (2) C. pen., de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2) C.

pen. și de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. (1), (3) C. pen., cu aplic.

art. 13 același cod (parte vătămată B.V.).

Pe latură civilă, s-a respins, a fiind tardiv

formulată, acțiunea civilă exercitată de partea vătămată B.V., de obligare a

părților responsabile civilmente Inspectoratul județean de Poliție

Bistrița-Năsăud și Gruparea Mobilă de Jandarmi Târgu-Mureș la plata de

despăgubiri materiale și de daune morale.

Totodată, inculpații S.T. și R.P.C. au fost obligați,

în solidar, să plătească părții vătămate menționate, suma de 5000 lei cu titlu

de daune morale.

Aceiași inculpați, în solidar, au fost

obligați să plătească părții civile Spitalul județean de Urgență

Bistrița-Năsăud, suma de 675 lei despăgubiri civile și fiecare, suma de 271,5

lei cheltuieli judiciare către partea vătămată B.V.

Partea vătămată a fost obligată să plătească

suma de 753,3 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150 lei onorariu

avocat pentru asistarea din oficiu a inculpatului M.P.G.

Pentru a pronunța sentința, s-au reținut

următoarele:

La 5 iunie 2004, inculpații R.P.C. și M.P.G.,

jandarmi, s-au prezentat la secția de votare nr. 4 organizată la Școala

Generală din satul Corvinești, comuna Matei, jud. Bistrița-Năsăud, ei fiind

repartizați acolo pentru a asigura paza și ordinea publică. Inculpatul S.T.,

agent șef adjunct la Postul de Poliție comunal, nefăcând parte din dispozitivul

de pază al secției de votare, era însărcinat cu alte atribuții corespunzătoare

fișei postului deținut și planului de măsuri specific desfășurării

corespunzătoare a alegerilor locale din luna iunie 2004.

Cei trei, în noaptea de 5 iunie 2004 s-au

întâlnit în perimetrul secției de votare, inculpatul S.T. întrebându-i pe

ceilalți dacă au fost confruntați cu probleme vizând paza și ordinea publică.

E.I., tatăl barmanei E.G., de serviciu la

localul SC V.P. SRL Corvinești, i-a spus inculpatului S.T. că trecând prin

zonă, a sesizat larmă în local, aceasta i s-a părut a fi nepotrivită, se auzeau

voci fierbinți bărbătești, cel încunoștințat afirmând că „va verifica”.

Rugându-i pe ceilalți doi să-l însoțească, inculpatul s-a dus la local, toți

trei au ocupat o masă și au consumat băutură. Localul era animat, acolo fiind

și B.V., aflat sub influența alcoolului, dar nu era turbulent, deranjant, nu

făcea scandal și nu avea comportament indecent (declarații martori A.G., G.I.A.).

La un moment dat, dorind, posibil, asigurarea

liniștii în localitate, inculpatul S.T. a dispus evacuarea consumatorilor

aflați în local, cererea sa fiind urmată de îndeplinire, fără a se înregistra

incidente. Ulterior, Ț.C. și B.I., persoane vizibil în stare de ebrietate, au

încercat să reintre în local, inculpatul i-a oprit și i-a pălmuit, primul

căzând la sol. B.V., aflat pe un pod situat la 10 m distanță de incident,

văzând cele întâmplate, i-a spus agentului „ce tare e șefu, că poate să bată

copiii”, „dacă e așa tare, să se bată cu mine” și l-a injuriat. Iritat,

inculpatul, însoțit de coinculpatul R.P.C., „jandarmul înalt”, au fugit după B.V.

Acesta, la rândul lui, în fugă, s-a îndreptat spre locuința lui, nedovedindu-se

că ar fi aruncat cu pietre spre cei doi.

În paralel, G.I.A. și prietena sa B.D., în

drum spre casă, traseul lor parcurgând și trecerea pe lângă casa lui B.V., au

auzit din direcția curții acestuia vocea agentului de poliție, acesta spunând

„secure sau sapă ai vrut, îți dăm noi secure sau sapă”, iar pe B.V., că se

văieta, „ca un om bătut”.

Speriată, fata a cerut să se reîntoarcă pe

același traseu, iar când s-au întâlnit cu A.G., G.I.A. i-a povestit despre cele

auzite.

Privind implicarea inculpatului M.P.G.,

existând numai declarația martorului G.I.A., că toți cei trei inculpații s-ar

fi luat după B.V., necoroborată cu nicio altă probă, judecătorul fondului a

apreciat că, în ce-l privește, nu este probată săvârșirea infracțiunilor.

Certificatul medico-legal din 8 iunie 2004 al

Serviciului județean de Medicină Legală Bistrița Năsăud a înscris că S.T. a

prezentat glezna dreaptă puternic tumefiată, echimoză violacee, pe fața

internă, cu impotență funcțională la nivelul articulației, aceasta probând că B.V.

l-a lovit cu o sapă.

Scrisoarea medicală emisă de Spitalul

județean Bistrița-Năsăud a înscris că S.T. a fost internat în perioada 9-10

iunie 2004 cu diagnosticul „fractură nedislocată parcelară vârf

maleo-lotiobială dreaptă în cizmă gipsată de mers, în concluzii menționându-se

că a prezentat leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin loviri

cu corp dur sau cădere în cursul unei heteropropulsii cu torsionarea gleznei și

au necesitat pentru vindecare, 45-50 zile îngrijiri medicale, data producerii

putând fi 5 iunie 2004.

Certificatul medico-legal din 11 iunie 2004

al aceluiași serviciu, a înscris că B.V. a prezentat leziuni corporale

traumatice ce s-ar fi putut produce prin lovire cu corp dur de formă alungită

și/sau de un corp dur și cădere, ele putând data de 5 iunie 2004. Scrisoarea

medicală a înscris că B.V. a fost internat în același spital, secția chirurgie,

cu diagnosticul TCCA, comoție cerebrală, contuzie toracală, contuzii ale

membrelor superioare și inferioare, hemoragie, subconjunctivală, agresiune,

radiografia craniană neevidențiind fracturi, de asemenea, RX toracic nu a

relevat modificări posttraumatice, neurologic reprezentând semne

posttraumatice.

Examinarea medicală din 11 iunie 2004 a

relevat că B.V. a prezentat occipital stâng, tumefiere indurată și sensibilă la

palpare de 3/1 cm și una frontal drept, de 4/1,5 cm pe ambele baze frontale și

pe fața anterioară a pavilionului urechii stângi, câteva excoriații cu creste

brune detașate în cvasitotalitate, echimoze periorbitare în binoclu

palide-violacee, cu hemoragie subconjunctivală moderată, ce acoperă polul

anterior al ochiului stâng, piramide nazale tumefiate, palide-violace, o

excoriație dreapta cu cruste brun roșcate detașate, deteriorarea lucrării

proteice, deltoidian drept, excoriație pe ambele brațe, pectoral și subpectoral

stâng, pe fața posterioară a toracelui și pe creasta iliacă dreaptă, multiple

echimoze palide, unele alungite pe fața internă a coapsei drepte și pe coapsa

stângă, pe cotul drept cu dimensiuni între 0,5/o,5 și 2/1 cm.

S-a mai înscris că leziunile de formă

alungită și cele de la nivelul articulațiilor radiocaropiene atestă lovirea lui

cu un corp dur, alungit, precum și încătușarea, aceasta având loc consecutiv

lovirii inculpatului S.T.

B.V., constant, a declarat că a fost

încătușat și târât la secția de votare, aici fiind lipsit de libertate,

judecătorul fondului, analizând succesiunea mărturiilor de la urmărirea penală,

ale lui B.V., necoroborate cu alte probe, le-a înlăturat, considerându-le a fi

subiective.

Dar încătușarea lui B.V. a fost confirmată de

declarațiile inculpaților S.T. și R.P.C., de asemenea de constatările

medico-legale, S.T. arătând că a făcut acest lucru pentru că partea vătămată

era agresivă, consumase alcool, lucru interzis de legea electorală, că îl

lovise cu sapa, dar că a acționat așa și pentru că legea îi permitea.

Apărările inculpatului, sub acest aspect, au

fost luate în considerare, judecătorul fondului reținând că acesta se afla în

exercițiul atribuțiilor de serviciu, reprezenta autoritatea de stat, era

polițist judiciar, iar procedura privind imobilizarea se îndrepta împotriva

celor care ultragiau persoanele cu funcții ce implică exercițiul autorității

publice sau puneau în pericol integritatea corporală, sănătatea, bunurile altor

persoane, încătușarea fiind obligatorie asupra celui care comitea infracțiuni

contra vieții sau alte fapte grave, sau se manifesta agresiv, era violentă sau

se opunea acțiunilor polițienești, exemplificând cu Dispoziția I.G.P.R. nr.

7/2008 și Dispoziția I.G.P.R. nr. 643/2005.

Totodată, în aceeași ordine de idei, s-a

motivat că în condițiile în care prin rechizitoriul Parchetului Militar de pe

lângă Tribunalul Militar Teritorial, față de B.V. s-a dispus neînceperea

urmăririi penale pentru infracțiunea de ultraj, prev. de art. 239 alin. (1), (3)

și (4) C. pen., reținându-se că nu existau probe care să dovedească agresarea

lui S.T., certificatul medico-legal a înscris că agresiunea se putea datora

unei loviri active cu corp dur, data din 5 iunie 2004, aceasta coroborându-se

cu declarațiile martorilor E.V., S.V.M., K.T. și S.I., G.I.A., iar martorul S.E.

a relevat că B.V. i-a spus, după incident, că l-a chemat la bătaie pe șeful de

post și că s-au bătut, probe care confirmă, deci, agresarea inculpatului.

Referitor infracțiunii de violare de

domiciliu, prev. de art. 192 C. pen., judecătorul fondului a reținut că

singurul martor care, în depoziții, a plasat incidentul în zona fântânii din

curtea părții vătămate și că deplasarea acesteia într-o altă locație, împotriva

voinței ei, la cererea celor care-l agresau, ar fi avut loc ca atare, a fost C.I.,

dar acesta ar fi auzit cele de mai sus de la o distanță de circa 100 m, se afla

în locuința lui într-o încăpere unde nu avea geam, ceea ce este puțin probabil

că, într-adevăr, ar fi auzit voci, ar fi perceput ce se spunea, iar la fond,

deși a menționat că menține ceea ce declarase, a motivat că nu-și mai amintește

cele întâmplate, este, probabil, prea puțin pentru probarea respectivei fapte.

În continuare, apreciind legitimitatea

acțiunilor șefului de post, inculpatul S.T., ajutat de coinculpatul jandarm R.P.C.,

de a pătrunde în curtea părții vătămate după ce pornise în urmărire a acesteia

pentru că, respectiva parte îl insultase și-l chemase la bătaie, nu este

probată latura subiectivă nici a acesteia și nici cea a infracțiunii prev. de

art. 189 C. pen.

La concluzia de mai sus, judecătorul fondului

a motivat și că partea vătămată avea la activ cauze penale pentru violare de

domiciliu și lovire, pentru aceste fapte, precum și însușirea bunului găsit,

suportase zece sancțiuni contravenționale pentru încălcarea Legii nr. 61/1991

și una pentru o faptă la Decretul nr. 153/1970 (scandal în loc public), iar

martorul S.E. a susținut că B.V. i-a cerut să declare, contrar realității, că

el i-ar fi văzut pe S.T. și partea vătămată bătându-se, aceasta pentru a-l

înlătura pe șeful de post din funcție, pentru că aveau „boală” pe el.

Împotriva sentinței, a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, motivele invocate fiind

greșita achitare a inculpaților S.T. și R.P.C. pentru infracțiunile prev. de

art. 189 și art. 192 C. pen., greșita achitare a inculpatului M.P.G. pentru

toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, greșitul temei al

achitării în condițiile în care nu s-a analizat și nu s-a stabilit lipsa

elementelor constitutive pentru infracțiunile de lipsire de libertate în mod

ilegal și violare de domiciliu, iar în ce-l privește pe inculpatul M.P.G., dacă

s-a stabilit temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., înseamnă că alte persoane au săvârșit cele două infracțiuni precum

și greșita obligare a părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr.

37/A din 24 februarie 2012, a admis apelul declarat de parchet, a desființat

sentința, a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de purtare abuzivă,

prev. de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen., în aceeași infracțiune, prev. de

art. 250 alin. (1), (3) C. pen., cu aplic. art. 13 C. pen., iar în baza art. 11

pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a constatat încetat

procesul penal pornit împotriva celor trei inculpați pentru această infracțiune

întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, a condamnat pe

fiecare din cei trei inculpați la câte 2 ani închisoare pentru infracțiunea de

lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen.,

cu aplic. art. 73 lit. b), a art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., precum

și la câte 1 an închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de

art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b), a art. 74 lit. a)

și a art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C.

pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea, de către fiecare

inculpat, a pedepsei cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de

încercare de câte 4 ani.

Inculpaților și s-a atras atenția asupra

disp. art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și s-a dispus suspendarea

pedepselor accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Pe latură civilă, cei trei inculpați au fost

obligați, în solidar, la plata sumei de 15.000 lei daune morale către partea

vătămată B.V.

Totodată, s-a respins, ca neîntemeiată,

cererea de despăgubiri materiale și ca tardiv formulată, cererea de obligare a

părților responsabile civilmente la plata de despăgubiri materiale și morale

formulată de partea vătămată.

Inculpații, de asemenea, în solidar, au fost

obligați să plătească părții civile Spitalul județean de Urgență Bistrița, suma

de 675 lei cu titlu de despăgubiri civile și fiecare, câte 200 lei cheltuieli

judiciare către partea vătămată B.V.

Împotriva deciziei instanței de apel, au

declarat recursuri toți cei trei inculpați, cazul de casare invocat în scris de

apărătorul lor ales, fiind cel prev. de art. 385

9

pct. 12 teza I,

respectiv, „nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni”. În

ce privește acest caz de casare, referitor la infracțiunea prev. de art. 189 și

de art. 192 C. pen., apărătorul ales al inculpaților a susținut că instanța de

apel nu a analizat „problematica speței din punct de vedere al laturii

subiective” odată ce norma de incriminare a primei infracțiuni prevede că

lipsirea de libertate trebuie să se facă în mod ilegal, deci să nu fie expres

sau implicit permisă de lege în condițiile în care inculpații erau agenți ai

autorității de stat, iar pătrunderea „minimală” în curtea părții vătămate,

împrejurarea încătușării și conducerii ei la sediul secției de votare unde a

fost ținută câteva ore, au fost pe deplin justificate și au suport în cadrul

legal care reglementează activitatea organelor de poliție, respectiv Legea nr.

218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției române, autoritatea

publică, având chiar obligația de a folosi forța împotriva oricărei persoane ce

se manifestă violent, tulburând ordinea și liniștea publică.

Recursurile inculpaților nu sunt fondate

pentru considerentele ce se vor dezvolta.

În primul rând, pentru a fi incident cazul de

casare invocat, aceasta și în condițiile în care chiar apărarea inculpaților

susține că preocuparea curții de apel s-a manifestat exclusiv în ceea ce

privește activitatea recurenților inculpați ce realizează elementul material al

laturii obiective, ar trebui ca faptele inculpaților să nu constituie

infracțiuni, art. 2 C. pen. – legalitatea incriminării - stipulând că legea

prevede ce fapte constituie infracțiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor

și măsurile ce se pot lua în cazul săvârșirii acestor fapte. Art. 17 al codului

– trăsăturile esențiale ale infracțiunii - prevede că infracțiunea este fapta

care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea

penală, fiind singurul temei al răspunderii penale, iar art. 19 același cod,

prevede că vinovăția există când fapta care prezintă pericol social este

săvârșită cu intenție sau din culpă.

În cauză, inculpații au fost trimiși în

judecată pentru săvârșirea celor trei infracțiuni deja arătate, imobilizarea

părții vătămate, deplasarea ei, forțată, întrunind, prin conținutul său

concret, elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în

mod ilegal, a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, deci

încadrarea juridică este în art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., elementul

material constând în săvârșirea unei acțiuni care are ca rezultat privarea de

libertate, neinteresând scopul, timpul sau mijloacele folosite, subiectul pasiv

fiind pus în situația de a nu se bucura de libertate de mișcare și acțiune,

urmare imediată ce se prelungește, în timp, iar epuizarea faptei are loc numai

la încetarea acestei stări, împrejurarea invocată, că partea vătămată era

violentă, recalcitrantă, astfel acțiunea era îndreptățită pentru că inculpații

erau agenți ai autorității, nefiind fondată, odată ce inculpații au urmărit în

fugă partea vătămată, au pătruns, fără drept, în curtea ei, aici au

imobilizat-o, de asemenea, fără drept, au dus-o forțat la sediul secției de

votare și au ținut-o după bunul plac, până în jurul orei 5:00 din dimineața

zilei de 6 iunie 2004.

Situația de fapt probată cert, în ce privește

infracțiunea de violare de domiciliu, în forma prev. de art. 192 alin. (2) C.

pen., a constat în fapta inculpaților, toți împreună, ca după ce au urmărit-o

pe partea vătămată, să pătrundă, fără drept, în curtea locuinței acesteia, în

realitate după acest moment intervenind lipsirea de libertate în mod ilegal

(martori G.I.A., G.A., S.E., A.G., B.A., B.D., V.M., C.I.), porțile mari de la

intrarea în curte fiind forțate din exterior.

Inculpații, parțial, au recunoscut că au

încătușat partea vătămată (S.T. și R.P.C.), susțineri confirmate și cu

experimentul judiciar efectuat.

Privind apărarea inculpaților, că au

întreprins acțiunile pentru că erau autorizate, instructajul inculpaților R.P.C.

și M.P.G. a relevat că aceștia aveau misiuni de pază, le era interzisă

părăsirea limitelor secției de votare, consumul de alcool, ei fiind sancționați

pentru nerespectarea instrucțiunilor, a ordinelor și neraportarea incidentului

(filele 42-45 dosar urmărire penală).

Inculpatul S.T. a recunoscut lovirea părții

vătămate cu pumnii, trântirea la pământ, încătușarea cu mâinile la spate, de

asemenea, că avea dreptul să sancționeze contravențional sau să sesizeze

organului îndrituit pentru ultragierea lui, la fel, că nu avea dreptul să

urmărească și să bată, în același timp că nu a făcut raport cu privire la cele

întâmplate. La cea dată, acesta avea atribuții de polițist abilitat numai cu

patrularea, paza și ordinea publică și acordarea sprijinului efectivelor de

pază a secțiilor de votare (fila 73 dosar urmărire penală).

Ca atare, cazul de casare invocat nefiind

incident în cauză și cum, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

nu se regăsesc nici cazuri ce s-ar putea lua în considerare din oficiu, decizia

instanței de apel fiind legală și temeinică, recursurile declarate de inculpați

nefiind fondate, în baza disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. vor fi respinse.

Conform art. 192 cu referire la art. 189

alin. (1) același cod, inculpații recurenți vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații M.P.G., R.P.C. și S.T. împotriva deciziei penale nr. 37/A din

data de 24 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj - secția penală și de minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de

câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 01

octombrie 2012.