ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2383/2011

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 38 pronunțată la data de 08 aprilie 2010 de Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații S.T., R.P.C. și M.P.G. din infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) și alin. (2) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) și alin. (2) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. Au fost achitați inculpații S.T., fiul lui G. și M., și R.P.C., fiul lui P. și V., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor. A fost condamnat fiecare din inculpații S.T. și R.P.C. la pedeapsa de 1.500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen.

S-a pus în vedere inculpaților dispozițiile art. 63 1 C. pen. A fost achitat inculpatul M.P.G., fiul lui P. și I., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen. și purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., în dauna părții vătămate B.V., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat. S-a respins cererea formulată de partea vătămată B.V. privind obligarea părților responsabile civilmente Inspectoratul Județean de Poliție Bistrița-Năsăud și Gruparea Mobilă de Jandarmi UM Târgu Mureș privind obligarea acestora la plata de despăgubiri materiale și daune morale ca fiind tardivă.

Au fost obligați inculpații S.T. și R.P.C. să plătească, în solidar, părții vătămate B.V. suma de 5.000 de lei cu titlu de daune morale, cererea de despăgubiri materiale fiind respinsă ca neîntemeiată. Au fost obligați inculpații S.T. și R.P.C. să plătească în solidar părții civile Spitalul Județean de Urgență Bistrița-Năsăud suma de 675 lei cu titlu de despăgubiri civile. A fost obligat inculpatul S.T. să plătească statului suma de 603,3 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, și pe inculpatul R.P.C. să plătească statului suma de 753,3 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 150 de lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu în favoarea av. R.A. A fost obligat fiecare din inculpații S.T.

și R.P. să plătească părții vătămate B.V. suma de 271,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost obligat fiecare din inculpații S.T. și R.P.C. și pe partea vătămată B.V. să plătească martorului G.A. suma de 3,3 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. A fost obligată partea vătămată B.V., să plătească statului suma de 753,3 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 150 de lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu în favoarea av. R.A. (pentru inculpatul M.P.G.). Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: La data de 5 iunie 2004 inculpații R.P.C. și M.P.G. s-au prezentat la secția de votare nr. 4, organizată la Școala Generală din Corvinești, comuna Matei, județul Bistrița-Năsăud, unde fuseseră repartizați în vederea asigurării pazei și ordinii publice.

Inculpatul S.T. - agent șef adjunct al Poliției comunei Matei nu făcea parte din dispozitivul de pază al secției de votare, acesta desfășurând alte activități, conform atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișa postului și planul de măsuri întocmit de Inspectoratul Județean de Poliție Bistrița-Năsăud, cu ocazia desfășurării alegerilor locale din iunie 2004. În noaptea de 5/6 iunie 2004 inculpații s-au întâlnit în zona secției de votare, inculpatul S.T. întrebând coinculpații dacă sunt probleme în ceea ce privește asigurarea pazei și ordinii publice. La un moment dat, martorul E.I., tatăl numitei E.G., barmană la SC V.P. SRL Corvinești, l-a încunoștințat pe inculpatul S.T. că, trecând pe lângă barul respectiv, a sesizat gălăgie în interior, care i s-a părut „nepotrivită” și că a auzit „voci fierbinți bărbătești”, inculpatul S.T.

afirmând că va merge să verifice acest lucru (f. 166). Împreună cu cei doi jandarmi, pe care i-a rugat să-l însoțească, inculpatul s-a deplasat la barul respectiv, unde s-au așezat cu toții la o masă, consumând băuturi, în incinta localului aflându-se mai multe persoane, care creau o atmosferă animată, printre acestea fiind și partea vătămată, aflată sub influența băuturilor alcoolice. Conform declarațiilor martorilor A.G. (f. 22 din Dosarul nr. 167/F/2005 al Tribunalului Militar Teritorial București, menținută în cadrul dosarului Tribunalului Bistrița Năsăud - f. 153) și G.I.A. (f. 107 din dosarul de urmărire penală, menținută la Tribunalul Militar Teritorial București (f. 24) și la Tribunalul Bistrița-Năsăud - f.134), aceasta nu avea un comportament deranjant, se comporta zgomotos, dar suportabil, nu deranja publicul prin atitudinea sa, nu făcea scandal și nu se manifesta indecent - (legat de acest aspect impunându-se a fi menționat faptul că martorele E.G.

și D.I., care au declarat că partea vătămată a avut un comportament jignitor și agresiv verbal, audiate doar de poliție și jandarmerie, nu au putut fi reaudiate sub prestare de jurământ, nici de procuror, nici de instanțe, fiind plecate în străinătate). La un moment dat, datorită efervescenței atmosferei din local și a faptului că se dorea asigurarea liniștii în localitate, date fiind alegerile locale, șeful de post a dispus evacuarea cetățenilor din barul respectiv. Nu au fost semnalate incidente legate de dispoziția inculpatului, cetățenii părăsind incinta localului. La un moment dat, numiții Ț.C. și B.I. (N.), aflați în stare avansată de ebrietate, au încercat să pătrundă în local, însă au fost opriți de inculpat, care i-a pălmuit, Ț.C.

căzând la pământ (martorii audiați nu au putut să precizeze dacă pierderea verticalității de către acesta s-a datorat exclusiv loviturii primite sau stării de beție, sau ambilor factori suprapuși, martorul afirmând că „a luat bază”). În legătură cu acest aspect, instanța de fond a menționat faptul că martorul B.I., audiat de procuror în Dosarul nr. 5/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud în calitate de parte vătămată, în care era cercetat inculpatul S.T. pentru săvârșirea de purtare abuzivă prev. de art. 250 C. pen., a declarat că nu a depus vreo plângere împotriva agentului de poliție pentru purtare abuzivă sau alte fapte penale, că au fost niște altercații între mai multe persoane ce erau în stare de ebrietate, că au intervenit organele de poliție, însă nici el nici Ț.C.

nu au fost loviți sau agresați în vreun alt mod de către polițist. Procurorul de caz a mai reținut că Ț.C. nu a putut fi audiat, întrucât era plecat în Irlanda, și că acesta nu s-a plâns vreodată că ar fi fost lovit de polițist, B.I. precizând că toată seara a fost împreună cu Ț.C. și nici el și nici prietenul său nu au fost agresați, astfel că nu au mai fost audiați martori în cauză și s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.T., pentru infracțiunea prev. de art. 250 C. pen., soluție neatacată. Chiar dacă martorul B.I. (N.), audiat în fața Tribunalului Bistrița-Năsăud, a declarat că la acea dată era în stare avansată de ebrietate, că a dat în urmă cu vreo 5 ani o declarație într-un dosar instrumentat de parchet, în care au fost audiați și partea vătămată și inculpatul S.T., în cadrul căruia a afirmat că era beat astfel că nu a mai „știut de el”, și că a fost lovit de șeful de post, însă în fapt nu știe „dacă a fost lovit de domnul S.”, martorii G.A.

(f. 109 din dosarul de urmărire penală, f. 94 din Dosarul nr. 167/F/2005 al Tribunalului Militar Teritorial București, declarații menținute în fața Tribunalului Bistrița-Năsăud - f.116) și A.G. au susținut sub prestare de jurământ, în cadrul declarațiilor date, că Ț.C. și B.I. au fost loviți cu palma peste față de către inculpatul S.T., care le-a spus să plece acasă, și datorită acestui fapt partea vătămată B.V., aflată pe un pod, la 10 m distanță, i-a spus șefului de post „ce tare e șefu că poate să bată copiii”, „dacă e așa tare să se bată cu mine” și l-a înjurat, și că auzind cele proferate de partea vătămată, inculpatul S.T., nervos, însoțit de jandarmul R.P.C.-jandarmul înalt, au început să fugă după partea vătămată, care, văzând acest lucru, a fugit spre casă, legat de această împrejurare nefiind probat faptul că B.V.

a aruncat cu pietre după șeful de post. La scurt timp martorul G.I.A., însoțit de prietena sa, B.D. (rudă cu partea vătămată), s-au deplasat spre casă, pe drumul ce ducea înspre domiciliul părții vătămate. Apropiindu-se de casa lui B.V., au auzit din direcția curții (fără a putea preciza dacă zgomotele veneau din interior sau din exteriorul acesteia) vocea șefului de post, spunând „secure sau sapă ai vrut, îți dăm noi secure sau sapă”, iar partea vătămată se văieta, ca un om bătut (aspecte confirmate de martorul G.A.) ceea ce i-a determinat pe cei doi să se întoarcă din drum, pe același traseu, prietenei martorului făcându-i-se frică (f. 22), la întoarcere G.I.A. relatând aceste aspecte martorului A.G.

Cât privește persoana celui de-al treilea jandarm, care ar fi luat-o la fugă și el, împreună cu șeful de post și jandarmul R.P.C., după partea vătămată, potrivit versiunii acesteia, este de menționat faptul că inculpatul M.P. a declarat că încă înainte de evacuarea celor aflați în local, plecase la secția de votare, astfel că nu mai știe ce s-a întâmplat după acel moment. Declarația sa este confirmată de cele ale coinculpaților și de cele ale martorilor A.G. și G.A.. Însăși partea vătămată B.V.

are o poziție contradictorie privitor la agresarea sa de către acest jandarm, întrucât la data de 7 iunie 2004 dă o declarație sumară care relevă faptul că a fost agresat de șeful de post și un jandarm („Acesta s-a luat după mine însoțit de jandarm, m-a ajuns în curte la mine unde m-a lovit și el și jandarmul”), la data de 15 iunie 2004, formulează o plângere (f. 22) împotriva tuturor inculpaților, apoi, în declarația din data de 17 august 2004 și ulterior se plânge din nou împotriva tuturor inculpaților, declarațiile ulterioare fiind extrem de detaliate. Apoi, a mai învederat instanța de fond, singura declarație care ar atesta faptul că în agresiune ar fi implicat inculpatul M.P.G. este cea a martorului G.A., care spune că după partea vătămată au început să fugă inculpații (șeful de post și cei doi jandarmi), afirmație care însă nu se coroborează cu declarațiile martorilor G.A.

și A.G. În condițiile în care toți martorii au fost evacuați în aproape același interval de timp din local, au văzut momentul în care partea vătămată era urmărită, iar martorul A.G. a rămas în fața barului, percepând atât momentul plecării spre casă a martorului G.A. și a prietenei lui, cât și momentul întoarcerii acestor persoane, iar martorii A.G. și G.A. nu l-au văzut și pe cel de-al treilea inculpat urmând-o pe partea vătămată, apreciem că în privința lui M.P.G. nu este probată comiterea infracțiunilor pentru care s-a formulat plângerea. Nu a fost prezent vreun martor ocular în momentul agresiunii, însă au existat persoane care au auzit zgomote determinate de lovituri și vocile șefului de post și ale părții vătămate, martorii audiați concluzionând că B.V.

a fost agresat de inculpații S.T. și R.P.C., și că în fapt, partea vătămată a intenționat să-l lovească pe șeful de post cu o sapă, în final reușind, așa cum o atestă certificatul medico-legal din 8 iunie 2004 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud, în care se consemnează faptul că inculpatul S.T. prezenta la data respectivă glezna dreaptă puternic tumefiată, de culoare violacee, pe fața sa internă, cu impotență funcțională la nivelul articulației. Din scrisoarea medicală rezultă că a fost internat în Spitalul Județean Bistrița-Năsăud conform FO 12047/1080 în perioada 9-10 iunie 2004, cu diagnosticul Fractură nedislocată parcelară vârf maleolotibială dreaptă în cizmă gipsată de mers, actul medico-legal întocmit concluzionând faptul că „numitul S.T.

prezintă leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin loviri cu corp dur sau cădere în cursul unei heteropropulsii cu torsionarea gleznei, că leziunile necesită 45 - 50 zile îngrijiri medicale, și că acestea pot data din 5/ 6 iunie 2004”. Deși agresarea inculpatului S.T. a fost contestată, declarația martorului G.I.A., care l-a auzit pe inculpat spunând „secure sau sapă ai vrut, îți dăm noi secure sau sapă” și replica părții vătămate, care spunea „nu dați” (relevată de martorul G.A.) atestă faptul că partea vătămată l-a lovit cu sapa pe șeful de post și că la fața locului erau, implicați în agresiune, acesta și cel puțin încă o persoană, în mod cert jandarmul R.P.C.. Este de asemenea cert faptul că partea vătămată a fost lovită de inculpații S.T.

și R.P.C., cauzându-i-se leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, așa cum o atestă certificatul medico-legal din 11 iunie 2004, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud, care concluzionează că numitul B.V. prezintă leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur de formă alungită, și/sau de un corp dur și cădere, leziunile putând data din 5/6 iunie 2004. În cuprinsul acestui act medico - legal se menționează că din scrisoarea medicală reiese faptul că partea vătămată a fost internată în Spitalul Județean Bistrița-Năsăud, secția chirurgie, conform FO 11720, cu diagnosticul „TCCA, Comoție cerebrală, Contuzie toracală, Contuzii ale membrelor superioare și inferioare, Hemoragie subconjunctivală, Agresiune”.

La radiografia craniană nu s-au evidențiat fracturi, RX toracic nu a relevat modificări posttraumatice, neurologic reprezentând semne posttraumatice. La data de 11 iunie 2004, la examenul medico-legal s-a constatat occipital stâng, tumefiere indurată și sensibilă la palpare de 3/1 cm și frontal-drept una de 4/1,5 cm, pe ambele baze frontale și pe fața anterioară a pavilionului urechii stângi, câteva excoriații cu creste brune detașate în cvasitotalitate, echimoze periorbitare în binoclu palide-violacee, cu hemoragie subconjunctivală moderată ce acoperă polul anterior al ochiului stâng, piramide nazală tumefiată, palide-violacee - cu o excoriație pe aripioara dr. - cu cruste brune detașate, deteriorarea lucrării protetice, deltoidian dr.

- excoriație cu cruste brune parțial detașate, pe ambele brațe, pectoral și subpectoral stg., pe fața posterioară a toracelui și pe creasta iliacă dr.-multiple echimoze palide violacei, dintre care unele de formă alungită cu centrul palid, pe fața internă a coapsei dr. echimoze palid-violacee cu margini gălbui, și pe fața anterioară a coapsei stg., pe creasta tibială stg. o excoriație acoperită cu crustă brună pe cale de detașare, deltoidian dr. și lombar dr. două excoriații discontinue, pe marginea cubitală a articulației radiocarpiene stg. - două excoriații cu cruste brune parțial detașate și în dr. una de 0,3/0,3 cm. Pe cotul drept câteva excoriații cu dimensiuni cuprinse între 0,5/0,5 și 2/1 cm cu cruste brune parțial detașate.

Leziunile de formă alungită și cele de la nivelul articulațiilor radiocarpiene atestă lovirea părții vătămate cu un corp dur, alungit, precum și încătușarea acesteia, momentul încătușării fiind consecutiv agresării inculpatului S.T. de către partea vătămată, cu sapa. A mai reținut instanța de fond că deși partea vătămată a arătat că a fost încătușată și târâtă la secția de votare din localitate, unde a fost privată de libertate, fiind readusă la domiciliu de inculpați, această susținere nu a fost probată. Singurul martor care a susținut, în faza de urmărire penală acest lucru, respectiv faptul că la orele 5:00 - 5:10 dimineața a văzut-o pe drum pe partea vătămată, încadrată de șeful de post și de un jandarm, fiind dusă de către aceste persoane forțat, a declarat ulterior, la tribunalul militar, că B.V.

era încadrat de două persoane în albastru, care o țineau, și că a întâlnit o persoană pe drum, ulterior celor văzute, care a dorit „să îl influențeze cu niște treburi”, dar căreia nu-i poate divulga identitatea, declarând apoi în fața Tribunalului Bistrița-Năsăud că în fapt, la ora respectivă, fiind foarte devreme dimineața, nu avea cum să vadă foarte clar ceea ce se petrecea pe drum, întrucât era în zori, era ocupat cu gospodăria, că nu a văzut decât niște siluete mergând pe drum, pe care nu le-a identificat ca fiind partea vătămată și inculpații S.T. și R.P.C., deși a declarat altfel în faza de urmărire penală, și că nu a fost influențat de nici o persoană, chiar dacă și-a schimbat depozițiile, este B.V., vecin cu partea vătămată, cercetat pe parcursul instrumentării cauzei pentru mărturie mincinoasă.

Date fiind contradicțiile numeroase ale depozițiilor acestui martor (care nu au putut fi coroborate cu alte probe) și inconsecvența acestuia, instanța de fond a înlăturat declarațiile sale ca fiind subiective. Cât privește faptul că partea vătămată a fost încătușată, instanța de fond a constatat că acest aspect este confirmat de declarațiile inculpaților S.T. și R.P.C., și de actul medico-legal emis pentru B.V., inculpatul S.T. arătând că în contextul în care partea vătămată a fost agresivă, consumase băuturi alcoolice în împrejurările respective-fapt interzis de dispozițiile normative electorale și l-a lovit cu sapa, a procedat conform normelor legale în materie.

Această apărare a fost însușită de către instanța de fond, în contextul în care inculpatul era în exercițiul funcțiunii, reprezentând autoritatea de stat, având atribuții de poliție judiciară, procedura privind imobilizarea persoanelor prevăzând că mijloacele de imobilizare se folosesc împotriva persoanelor care ultragiază persoanele cu funcții ce implică exercițiul autorității publice și întreprind acțiuni ce pun în pericol integritatea corporală, sănătatea sau bunurile altor persoane, iar încătușarea este obligatorie asupra autorului unei infracțiuni contra vieții persoanei (tâlhării, ultraj, viol în grup) ori ai altor infracțiuni grave, asupra persoanelor care se manifestă agresiv, sunt violente ori se opun măsurilor polițienești (Dispoziția I.G.P.R nr. 7/2008 și Dispoziția I.G.P.R nr. 643/2005).

A mai reținut instanța de fond faptul că chiar dacă prin Rechizitoriul Tribunalului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial nr. 172/P/2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de partea vătămată B.V., pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. (1), (3) și (4) C. pen., și deși în conținutul acestuia se arată că nu există probe în dovedirea faptului că inculpatul S.T. a fost agresat, concluziile certificatului medico-legal emis pentru inculpat, care atestă că agresiunea se poate datora unei loviri active cu corp dur, la data de 5/ 6 iunie 2004, se coroborează cu cele ale martorului E.V., și cele ale martorilor S.V.M. (f. 263), K.T. și S.I. (f. 264), G.I.A., care au arătat că piciorul inculpatului era lezat și că acesta șchiopăta.

De asemenea, declarația martorului S.E., audiat la Tribunalul Bistrița-Năsăud, care relevă faptul că în cadrul discuției acestuia cu partea vătămată, ulterior incidentului, aceasta a afirmat că l-a chemat la bătaie pe șeful de post, și că s-au bătut (f. 150), confirmă agresiunea exercitată de B.V. asupra inculpatului S.T.

Cât privește existența infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 C. pen., singurul martor care plasează incidentul în zona fântânii din curtea casei părții vătămate și că deplasarea într-o altă locație a părții vătămate, împotriva voinței sale, la cererea agresorilor săi, ar fi avut loc, este martorul Cătană Ioan (f. 118 din dosarul de urmărire penală, declarație menținută la Tribunalul Militar (f. 28) și la Tribunalul Bistrița-Năsăud (f. 221). Astfel, acesta susține că, în noaptea de 5/ 6 iunie 2004, în jurul orelor 1,00 sau 3,00, oricum în acest interval de timp, a ieșit din casă pentru a merge la toaletă și a auzit din direcția fântânii situată în curtea lui B.V. (între curtea sa și cea a lui B.V.

fiind o distanță de cca. 100 metri) vocile unor persoane care discutau între ele pe un ton mai ridicat ca și când se certau, însă nu a auzit ce anume au discutat. Când s-a întors în casă i-a spus și soției că a auzit scandal la fântână la V.B., iar soția, îngrijorată, i-a zis să meargă în cameră la fata lor să vadă dacă este acasă, fiindu-i teamă să nu fie implicată în vreo ceartă cu băieții din sat. A mers în camera fetei și văzând că nu este acasă, s-a deplasat în altă parte a locuinței sale unde nu este geam sau ușă și din acest loc a auzit vocea șefului de post care i se adresa lui B.V. astfel : „ Măi, f… sari tu cu sapa la șeful de post, îți bagi tu s…. în gura șefului de post”. „ Tu crezi că eu sunt I., câte ai făcut și te-am iertat ? Scoală-te sus și hai cu noi” martorul auzindu-l pe B.V.

răspunzându-i șefului de post : nu pot că sunt beat. Șeful de post a repetat încă o dată către B.V. să se ridice, iar acesta i-a dat același răspuns. După aceste discuții nu a mai auzit ce au vorbit între ei ci doar un murmur pe care l-am auzit din direcția fântânii lui B.V., murmur pe care l-a auzit din ce în ce mai încet, ca și când persoanele respective se îndepărtau de locul în care se aflau inițial și atunci martorul a înțeles că au plecat din apropierea lui B.V., nefiind însă că partea vătămată a fost dusă forțat într-o altă locație, din exprimarea martorului „au plecat din apropierea lui B.V.” rezultând că în fapt acesta ar fi rămas la fața locului.

Cu toate acestea, declarația acestui martor a fost privită cu rezervă, dat fiind că acesta susține că a auzit discuția respectivă de la distanță de mai mult de 100 metri, existentă între curtea sa și cea a lui B.V., în condițiile în care se afla poziționat într-o zonă a locuinței sale unde nu exista nici geam și nici ușă, fiind puțin probabil să se audă atât de bine vocile și ceea ce spuneau în condițiile existenței distanței respective, și a faptului că deși inițial părțile își vorbeau pe un ton ridicat nu a reușit să perceapă cuvintele, pe când a doua oară a înțeles ceea ce-și spuneau. Pe de altă parte, acest martor, audiat fiind la Tribunalul Bistrița-Năsăud, a declarat că își menține declarația dată în faza de urmărire penală, motivat de faptul că nu mai ține minte ce s-a întâmplat, lucru puțin probabil.

Dincolo de acest aspect, s-a pus în discuție legitimitatea acțiunii șefului de post, reprezentantul autorității de stat, ajutat de jandarmul R.P.C., de a pătrunde în curtea casei părții vătămate, în condițiile în care pornise în urmărirea sa, dată fiind conduita acesteia de a-l insulta și a-l chema să se bată, instanța de fond apreciind că nu se poate proba în aceste condiții existența laturii subiective a infracțiunii de violare de domiciliu și a celei de lipsire de libertate în mod ilegal. Nu este de neglijat în acest sens, a susținut instanța de fond, faptul că partea vătămată figura cu două dosare penale pentru violare de domiciliu și lovire, respectiv violare de domiciliu și însușirea bunului găsit, și i-au fost aplicate zece sancțiuni contravenționale pentru încălcarea dispozițiilor Legii nr. 61/1991 și una pentru încălcarea dispozițiilor Decretului nr. 153/1970, respectiv scandal în locuri publice (f. 87 din dosarul de urmărire penală).

Apoi, s-a avut în vedere de către instanță și faptul că, potrivit declarației martorului S.E., partea vătămată i-a cerut să declare mincinos că i-ar fi văzut pe șeful de post și pe partea vătămată bătându-se, scopul fiind înlăturarea lui S.T. din funcție, ceea ce martorul a făcut, întrucât aveau „boală” pe el. În ceea ce privește apărările formulate de inculpați, instanța de fond a apreciat că susținerea inculpaților S.T. și R.P.C., privitoare la incidența dispozițiilor privind legitima apărare, în principal, și starea de provocare, în subsidiar, nu poate fi primită. Chiar dacă s-a reținut faptul că partea vătămată l-a lovit pe inculpatul S.T.

cu sapa, acesta lovindu-l la rândul său pe B.V., instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legitimei apărări reglementate de art. 44 C. pen., întrucât „apărarea poate fi socotită legitimă numai din momentul în care atacul a devenit iminent până în acela în care acesta s-a consumat; după consumarea atacului nu se mai poate vorbi de legitimă apărare” (Tribunalul Suprem, secția penală, Decizia nr. 3079/1994) - ori este evident, în speță, din probele administrate, că leziunile cauzate părții vătămate nu s-au datorat strict exercitării apărării, ci agresiunea s-a extins dincolo de aceste limite. Nici starea de provocare reglementată de art. 73 lit. b) C. pen. nu a putut fi reținută de către tribunal, atâta vreme cât, din probele administrate în cauză, a rezultat faptul că incidentul a pornit de la faptul că inculpatul S.T.

i-a pălmuit pe numiții T.C. și B.I. (N.), neputându-se astfel invoca în apărare propria conduită culpabilă. Date fiind aceste considerente, instanța de fond a apreciat că probele administrate în cauză nu dovedesc comiterea de către inculpatul M.P.G. a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, iar în sarcina inculpaților S.T. și R.P.C. poate fi reținută doar comiterea infracțiunii de purtare abuzivă, care, dată fiind succesiunea de legi penale în timp, atrage dispoziția de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații S.T., R.P.C. și M.P.G.

din infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) și alin. (2) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) și alin. (2) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel parchetul solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și judecând cauza să se dispună condamnarea inculpaților S.T.

și R.P.C. pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) și alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului M.P.G. pentru comiterea infracțiunilor de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) și alin. (2) C. pen., contopirea pedepselor și suspendarea executării acestora în condițiile prev. de art. 81 și următoarele C. pen.

În latura civilă a cauzei s-a solicitat obligarea inculpatului M.P.G., în solidar cu ceilalți doi inculpați, la plata despăgubirilor civile, în raport și de noile condamnări, în favoarea părții vătămate și a cheltuielilor judiciare, înlăturarea obligației stabilite în sarcina părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate. În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică privind achitarea inculpaților S.T. și M.P.G. pentru infracțiunile de violare de domiciliu și lipsire de libertate în mod ilegal, respectiv achitarea totală a inculpatului M.P.G., probele administrate în cauză dovedind vinovăția inculpaților. Parchetul a susținut că hotărârea atacată este nelegală pe temeiurile reținute în achitarea inculpaților.

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin decizia penală nr. 90/ A din 29 iunie 2010 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, a casat sentința în întregime și judecând: În temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpaților S.T., R.P.C. și M.P.G. din infracțiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) și alin. (2) în infracțiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) și alin. (3) cu aplicarea art. 13 C. pen. A condamnat pe inculpații S.T., R.P.C. și M.P.G.: - la câte 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) și alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 73 lit. b), 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen.; - la câte 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), 74 lit. a) și 76 lit. c) C. pen.; - la câte 1.500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 13, art. 73 lit. b), 74 lit. a) și 76 lit. e) C. pen. Conform art. 33 lit. a), 34 lit. e) C. pen., a contopit pedepsele aplicate fiecărui inculpat urmând ca aceștia să execute pedeapsa cea mai grea, de câte 2 ani închisoare fiecare. Potrivit art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor, stabilind, în temeiul art. 82 C. pen.

câte un termen de încercare de câte 4 ani pentru fiecare inculpat. A atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. A făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. dispunând suspendarea pedepselor accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen. A obligat pe inculpații S.T., R.P.C. și M.P.G. să plătească în solidar părții vătămate B.V. suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale. A respins ca nefondată cererea de despăgubiri materiale și ca tardivă cererea privind obligarea părților responsabile civilmente Inspectoratul Județean de Poliție Bistrița - Năsăud și Gruparea Mobilă de Jandarmi U.M. Târgu Mureș la plata de despăgubiri materiale și morale, ambele formulate de partea vătămată B.V..

A obligat inculpații să plătească în solidar părții civile Spitalul Județean de Urgență Bistrița suma de 675 lei cu titlu de despăgubiri civile. A obligat pe inculpați să plătească părții vătămate câte 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond. A obligat pe inculpatul S.T. la 603,3 lei iar pe inculpații R.P.C. și M.P.G. la câte 753,3 lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial (ultimii 2 inculpați) la instanța de fond. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal inculpații S.T., R.P.C. și M.P.G. Prin recursul scris inculpatul M.P.G. a criticat decizia ca fiind nelegală și netemeinică arătând că nu s-a putut prezenta la termenul la care a fost citat având un program foarte rigid la locul de muncă iar instanța de apel a soluționat apelul la primul termen fără să-l citeze la o dată ulterioară.

Inculpatul R.P.C. a criticat decizia ca fiind netemeinică și nelegală, a cerut casarea ei și menținerea sentinței. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. - s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri de condamnare . A susținut în esență că pe baza acelorași probe contradictorii, în special declarația martorului Borgovan Vasile, instanța de apel a reținut o situație de fapt alta decât prima instanță și decât cum s-au desfășurat lucrurile în realitate.În loc să interpreteze dubiul în favoarea sa instanța de control judiciar fără nici o altă probă l-a condamnat pentru infracțiunea de lipsire de libertate. Aceeași critică a fost formulată și cu privire la condamnarea pentru infracțiunea de violare de domiciliu.

Cu privire la această infracțiune a susținut că a fost condamnat pe baza declarației martorului Catană Ioan pentru pătrunderea fără drept în curtea casei părții vătămate iar martorul nu a văzut acest lucru și a declarat că a auzit de la o distanță de circa 100 metri vocile unor persoane discutau pe un ton mai ridicat. Cu ocazia dezbaterilor inculpatul S.T. personal și prin apărătorul ales a cerut casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel. Au susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale de natură să garanteze și să influențeze soluția. Astfel deși apărarea inculpatului a depus cerere de amânare cu motivarea că era primul termen de judecată iar în ziua de 22 iunie 2010 trebuia să fie prezentă la Tribunalul Bistrița Năsăud în asistarea unui inculpat arestat, curtea nu a acordat termen și a soluționat cauza.

Recursul este fondat, pentru cele ce urmează. Potrivit art. 171 alin. (3) C. proc. pen. „ în cursul judecății, asistența juridică este obligatorie și în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani”. Pentru a asigura respectarea acestei prevederi legiuitorul a statuat în alin. (4) al art. 171 C. proc. pen. îndatorirea pentru instanță de a lua măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu, dacă învinuitul sau inculpatul nu și-a ales un apărător. Din actele și lucrările cauzei rezultă că inculpatul S.T. a fost asistat în cursul judecății în primă instanță de avocat ales în persoana doamnei avocat D.R., iar la fila 16 din dosarul instanței de apel se află împuternicirea avocațială nr. 43/2010 din 9 iunie 2010 pentru asistarea(reprezentarea) inculpatului în fața Curții de Apel Cluj.

Apărătorul ales, prin cererea din 21 iunie 2011 a solicitat curții amânarea judecării la un alt termen pentru a avea posibilitatea formulării apărărilor în cauză și pentru a putea să se prezinte la dezbateri. Cererea a fost motivată prin aceea că la data de 22 iunie 2011 se impune prezența sa în fața Tribunalului Bistrița Năsăud, în calitate de avocat ales al inculpatului B.A., în Dosarul nr. 2368/112/2009, dosar în care mai sunt alți doi inculpați arestați. Unele instanțe de judecată au admis cererea de amânare în cazul lipsei justificate a apărătorului ales, respectând voința inculpatului de a fi apărat de un avocat ales în care are încredere; alte instanțe judecată au considerat astfel de cereri ca mijloace de amânare nejustificată a judecății dispunând desemnarea unui avocat din oficiu și procedând la judecarea cauzei.

Pentru a înlătura încercările unor inculpați de a amâna nejustificat soluționarea cauzei atunci când asistența juridică este obligatorie legiuitorul a introdus prin art. I pct. 110 din Legea 281/2003, modificat prin art. I pct. 98 din Legea 356/2006, la art. 171 C. proc. pen. un nou alin. (4 1 ). Potrivit acestui text nou introdus, când asistența juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la termenul de judecată fixat și nici nu asigură substituirea, pleacă sau refuză să efectueze apărarea, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască. În cauza de față nu s-au mai stabilit alte termene, primul termen pentru judecarea apelului fiind cel din 22 iunie 2011 și nu există date că inculpatul a încercat amânarea nejustificată a judecății.

Cererea de amânare justificată de apărătorul ales, impunea conform art. 171 alin. (6) C. proc. pen. amânarea cauzei. Potrivit art. 174 C. proc. pen. așa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003 „ în cursul judecății învinuitul și inculpatul precum și celelalte părți pot fi reprezentați” astfel încât apărătorul poate acționa în cursul judecății și în lipsa inculpatului, dacă are împuternicire de reprezentare. Pentru avocatul din oficiu, care primește delegația de asistență juridică din partea baroului de avocat, fără să existe mandatul de reprezentare din partea inculpatului, activitatea sa nu se poate desfășura în absența inculpatului. Nepronunțarea instanței de apel asupra unei cereri de amânare justificate, depuse de apărător, de natură a apăra interesele legitime ale inculpatului, garantarea dreptului la apărare constituie motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen. . Stabilirea situației de fapt complete și a adevărului în legătură cu inculpatul S.T. nu poate fi realizată în afara cadrului audierii acestuia cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale incluzând și prezența apărătorul său ales. Aceasta se răsfrânge în mod determinant și asupra situației juridice a coinculpaților. Prin urmare instanța nu poate judeca în mod separat cauza întrucât situația de fapt trebuie să fie unitară ca și stabilirea vinovăției sau a nevinovăției fiecărui participant la comiterea faptelor deduse judecății. Potrivit art. 378 alin. (1 1 ) C. proc.

pen., cu ocazia judecării apelului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare . Este adevărat că inculpații au lipsit la primul și singurul termen la care Curtea a soluționat cauza pronunțând o soluție diametral opusă față de instanța de fond (condamnare după achitare). Față de faptul că în ceea ce privește citarea inculpaților R.P.C. și M.P. dovada de îndeplinire a procedurii de citare (procesul verbal) rezultă că actul a fost afișat pe ușa principală a locuinței destinatarilor, nu există garanția că aceștia au luat cunoștință de termen și că lipsa lor este imputabilă.

De aceea se impunea ca instanța de apel să depună diligențe pentru citarea din nou a inculpaților cu mențiunea - prezența necesară pentru a fi audiat, eventual să emită mandate de aducere ascultarea ori prezența lor fiind necesară (art. 183 C. proc. pen., pentru a asigura audierea lor dându-le astfel posibilitatea să relateze nemijlocit propria versiune cu privire la acuzațiile ce li se aduc să-și asigure apărarea în conformitate cu garanțiile oferite de Codul de procedură penală și a nu le fi încălcat dreptul la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Așa fiind Înalta Curte urmează să admită recursurile declarate de inculpați și conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen. să caseze decizia și să dispună rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații M.P.G., R.P.C. și S.T. împotriva deciziei penale nr. 90/ A din 29 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Casează decizia penală atacată și trimite cauza Curții de Apel Cluj în vederea rejudecării. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenților inculpați M.P.G. și R.P.C., în sumă de câte 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 14 iunie 2011.