ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2383/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2383/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38 pronunțată la

data de 08 aprilie 2010 de Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată

inculpații S.T., R.P.C. și M.P.G. din infracțiunile de lipsire de libertate în

mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) și alin. (2) C. pen., violare de

domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., purtare abuzivă

prev. de art. 250 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen., în infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin.

(1) și alin. (2) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și

alin. (2) C. pen., purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) și alin. (3) C.

pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Au fost achitați

inculpații S.T., fiul lui G. și M., și R.P.C., fiul lui P. și V., de sub

învinuirea săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal

prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. și violare de domiciliu prev. de art. 192

alin. (1) și alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunilor.

A fost condamnat

fiecare din inculpații S.T. și R.P.C. la pedeapsa de 1.500 lei amendă penală

pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1)

și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) raportat la art.

76 lit. e) C. pen.

S-a pus în vedere

inculpaților dispozițiile art. 63

1

C. pen.

A fost achitat

inculpatul M.P.G., fiul lui P. și I., de sub învinuirea săvârșirii

infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1),

alin. (2) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și alin.

(2) C. pen. și purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

cu aplicarea art. 13 C. pen., în dauna părții vătămate B.V., în baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost

săvârșită de inculpat.

S-a respins cererea

formulată de partea vătămată B.V. privind obligarea părților responsabile

civilmente Inspectoratul Județean de Poliție Bistrița-Năsăud și Gruparea Mobilă

de Jandarmi UM Târgu Mureș privind obligarea acestora la plata de despăgubiri

materiale și daune morale ca fiind tardivă.

Au fost obligați

inculpații S.T. și R.P.C. să plătească, în solidar, părții vătămate B.V. suma

de 5.000 de lei cu titlu de daune morale, cererea de despăgubiri materiale

fiind respinsă ca neîntemeiată.

Au fost obligați inculpații

S.T. și R.P.C. să plătească în solidar părții civile Spitalul Județean de

Urgență Bistrița-Năsăud suma de 675 lei cu titlu de despăgubiri civile.

A fost obligat

inculpatul S.T. să plătească statului suma de 603,3 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare, și pe inculpatul R.P.C. să plătească statului suma de 753,3 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 150 de lei reprezintă onorariu

avocațial din oficiu în favoarea av. R.A.

A fost obligat

fiecare din inculpații S.T. și R.P. să plătească părții vătămate B.V. suma de 271,5

lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost obligat

fiecare din inculpații S.T. și R.P.C. și pe partea vătămată B.V. să plătească

martorului G.A. suma de 3,3 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost obligată

partea vătămată B.V., să plătească statului suma de 753,3 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare, din care suma de 150 de lei reprezintă onorariu avocațial

din oficiu în favoarea av. R.A. (pentru inculpatul M.P.G.).

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de 5 iunie

2004 inculpații R.P.C. și M.P.G. s-au prezentat la secția de votare nr. 4,

organizată la Școala Generală din Corvinești, comuna Matei, județul

Bistrița-Năsăud, unde fuseseră repartizați în vederea asigurării pazei și

ordinii publice.

Inculpatul S.T. -

agent șef adjunct al Poliției comunei Matei nu făcea parte din dispozitivul de

pază al secției de votare, acesta desfășurând alte activități, conform

atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișa postului și planul de măsuri

întocmit de Inspectoratul Județean de Poliție Bistrița-Năsăud, cu ocazia

desfășurării alegerilor locale din iunie 2004.

În noaptea de 5/6

iunie 2004 inculpații s-au întâlnit în zona secției de votare, inculpatul S.T.

întrebând coinculpații dacă sunt probleme în ceea ce privește asigurarea pazei

și ordinii publice.

La un moment dat,

martorul E.I., tatăl numitei E.G., barmană la SC V.P. SRL Corvinești, l-a

încunoștințat pe inculpatul S.T. că, trecând pe lângă barul respectiv, a

sesizat gălăgie în interior, care i s-a părut „nepotrivită” și că a auzit „voci

fierbinți bărbătești”, inculpatul S.T. afirmând că va merge să verifice acest

lucru (f. 166).

Împreună cu cei doi

jandarmi, pe care i-a rugat să-l însoțească, inculpatul s-a deplasat la barul

respectiv, unde s-au așezat cu toții la o masă, consumând băuturi, în incinta

localului aflându-se mai multe persoane, care creau o atmosferă animată,

printre acestea fiind și partea vătămată, aflată sub influența băuturilor

alcoolice.

Conform declarațiilor

martorilor A.G. (f. 22 din Dosarul nr. 167/F/2005 al Tribunalului Militar

Teritorial București, menținută în cadrul dosarului Tribunalului Bistrița

Năsăud - f. 153) și G.I.A. (f. 107 din dosarul de urmărire penală, menținută la

Tribunalul Militar Teritorial București (f. 24) și la Tribunalul

Bistrița-Năsăud - f.134), aceasta nu avea un comportament deranjant, se

comporta zgomotos, dar suportabil, nu deranja publicul prin atitudinea sa, nu

făcea scandal și nu se manifesta indecent - (legat de acest aspect impunându-se

a fi menționat faptul că martorele E.G. și D.I., care au declarat că partea

vătămată a avut un comportament jignitor și agresiv verbal, audiate doar de

poliție și jandarmerie, nu au putut fi reaudiate sub prestare de jurământ, nici

de procuror, nici de instanțe, fiind plecate în străinătate).

La un moment dat,

datorită efervescenței atmosferei din local și a faptului că se dorea

asigurarea liniștii în localitate, date fiind alegerile locale, șeful de post a

dispus evacuarea cetățenilor din barul respectiv.

Nu au fost semnalate

incidente legate de dispoziția inculpatului, cetățenii părăsind incinta

localului. La un moment dat, numiții Ț.C. și B.I. (N.), aflați în stare

avansată de ebrietate, au încercat să pătrundă în local, însă au fost opriți de

inculpat, care i-a pălmuit, Ț.C. căzând la pământ (martorii audiați nu au putut

să precizeze dacă pierderea verticalității de către acesta s-a datorat exclusiv

loviturii primite sau stării de beție, sau ambilor factori suprapuși, martorul

afirmând că „a luat bază”).

În legătură cu acest

aspect, instanța de fond a menționat faptul că martorul B.I., audiat de

procuror în Dosarul nr. 5/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Bistrița-Năsăud în calitate de parte vătămată, în care era cercetat inculpatul

S.T. pentru săvârșirea de purtare abuzivă prev. de art. 250 C. pen., a declarat

că nu a depus vreo plângere împotriva agentului de poliție pentru purtare

abuzivă sau alte fapte penale, că au fost niște altercații între mai multe

persoane ce erau în stare de ebrietate, că au intervenit organele de poliție,

însă nici el nici Ț.C. nu au fost loviți sau agresați în vreun alt mod de către

polițist.

Procurorul de caz a

mai reținut că Ț.C. nu a putut fi audiat, întrucât era plecat în Irlanda, și că

acesta nu s-a plâns vreodată că ar fi fost lovit de polițist, B.I. precizând că

toată seara a fost împreună cu Ț.C. și nici el și nici prietenul său nu au fost

agresați, astfel că nu au mai fost audiați martori în cauză și s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de S.T., pentru infracțiunea prev. de art. 250

C. pen., soluție neatacată.

Chiar dacă martorul B.I.

(N.), audiat în fața Tribunalului Bistrița-Năsăud, a declarat că la acea dată

era în stare avansată de ebrietate, că a dat în urmă cu vreo 5 ani o declarație

într-un dosar instrumentat de parchet, în care au fost audiați și partea

vătămată și inculpatul S.T., în cadrul căruia a afirmat că era beat astfel că

nu a mai „știut de el”, și că a fost lovit de șeful de post, însă în fapt nu

știe „dacă a fost lovit de domnul S.”, martorii G.A. (f. 109 din dosarul de

urmărire penală, f. 94 din Dosarul nr. 167/F/2005 al Tribunalului Militar

Teritorial București, declarații menținute în fața Tribunalului Bistrița-Năsăud

- f.116) și A.G. au susținut sub prestare de jurământ, în cadrul declarațiilor

date, că Ț.C. și B.I. au fost loviți cu palma peste față de către inculpatul S.T.,

care le-a spus să plece acasă, și datorită acestui fapt partea vătămată B.V.,

aflată pe un pod, la 10 m distanță, i-a spus șefului de post „ce tare e șefu că

poate să bată copiii”, „dacă e așa tare să se bată cu mine” și l-a înjurat, și

că auzind cele proferate de partea vătămată, inculpatul S.T., nervos, însoțit

de jandarmul R.P.C.-jandarmul înalt, au început să fugă după partea vătămată,

care, văzând acest lucru, a fugit spre casă, legat de această împrejurare

nefiind probat faptul că B.V. a aruncat cu pietre după șeful de post.

La scurt timp

martorul G.I.A., însoțit de prietena sa, B.D. (rudă cu partea vătămată), s-au

deplasat spre casă, pe drumul ce ducea înspre domiciliul părții vătămate.

Apropiindu-se de casa lui B.V., au auzit din direcția curții (fără a putea

preciza dacă zgomotele veneau din interior sau din exteriorul acesteia) vocea

șefului de post, spunând „secure sau sapă ai vrut, îți dăm noi secure sau

sapă”, iar partea vătămată se văieta, ca un om bătut (aspecte confirmate de

martorul G.A.) ceea ce i-a determinat pe cei doi să se întoarcă din drum, pe

același traseu, prietenei martorului făcându-i-se frică (f. 22), la întoarcere

G.I.A. relatând aceste aspecte martorului A.G.

Cât privește persoana

celui de-al treilea jandarm, care ar fi luat-o la fugă și el, împreună cu șeful

de post și jandarmul R.P.C., după partea vătămată, potrivit versiunii acesteia,

este de menționat faptul că inculpatul M.P. a declarat că încă înainte de

evacuarea celor aflați în local, plecase la secția de votare, astfel că nu mai

știe ce s-a întâmplat după acel moment.

Declarația sa este

confirmată de cele ale coinculpaților și de cele ale martorilor A.G. și G.A.. Însăși

partea vătămată B.V. are o poziție contradictorie privitor la agresarea sa de

către acest jandarm, întrucât la data de 7 iunie 2004 dă o declarație sumară

care relevă faptul că a fost agresat de șeful de post și un jandarm („Acesta

s-a luat după mine însoțit de jandarm, m-a ajuns în curte la mine unde m-a

lovit și el și jandarmul”), la data de 15 iunie 2004, formulează o plângere (f.

22) împotriva tuturor inculpaților, apoi, în declarația din data de 17 august 2004

și ulterior se plânge din nou împotriva tuturor inculpaților, declarațiile

ulterioare fiind extrem de detaliate.

Apoi, a mai învederat

instanța de fond, singura declarație care ar atesta faptul că în agresiune ar

fi implicat inculpatul M.P.G. este cea a martorului G.A., care spune că după partea

vătămată au început să fugă inculpații (șeful de post și cei doi jandarmi),

afirmație care însă nu se coroborează cu declarațiile martorilor G.A. și A.G.

În condițiile în care

toți martorii au fost evacuați în aproape același interval de timp din local,

au văzut momentul în care partea vătămată era urmărită, iar martorul A.G. a

rămas în fața barului, percepând atât momentul plecării spre casă a martorului G.A.

și a prietenei lui, cât și momentul întoarcerii acestor persoane, iar martorii A.G.

și G.A. nu l-au văzut și pe cel de-al treilea inculpat urmând-o pe partea

vătămată, apreciem că în privința lui M.P.G. nu este probată comiterea

infracțiunilor pentru care s-a formulat plângerea.

Nu a fost prezent

vreun martor ocular în momentul agresiunii, însă au existat persoane care au

auzit zgomote determinate de lovituri și vocile șefului de post și ale părții

vătămate, martorii audiați concluzionând că B.V. a fost agresat de inculpații S.T.

și R.P.C., și că în fapt, partea vătămată a intenționat să-l lovească pe șeful

de post cu o sapă, în final reușind, așa cum o atestă certificatul medico-legal

din 8 iunie 2004 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud,

în care se consemnează faptul că inculpatul S.T. prezenta la data respectivă

glezna dreaptă puternic tumefiată, de culoare violacee, pe fața sa internă, cu

impotență funcțională la nivelul articulației.

Din scrisoarea

medicală rezultă că a fost internat în Spitalul Județean Bistrița-Năsăud

conform FO 12047/1080 în perioada 9-10 iunie 2004, cu diagnosticul Fractură

nedislocată parcelară vârf maleolotibială dreaptă în cizmă gipsată de mers,

actul medico-legal întocmit concluzionând faptul că „numitul S.T. prezintă

leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin loviri cu corp dur

sau cădere în cursul unei heteropropulsii cu torsionarea gleznei, că leziunile

necesită 45 - 50 zile îngrijiri medicale, și că acestea pot data din 5/ 6 iunie

2004”.

Deși agresarea

inculpatului S.T. a fost contestată, declarația martorului G.I.A., care l-a auzit

pe inculpat spunând „secure sau sapă ai vrut, îți dăm noi secure sau sapă” și

replica părții vătămate, care spunea „nu dați” (relevată de martorul G.A.)

atestă faptul că partea vătămată l-a lovit cu sapa pe șeful de post și că la

fața locului erau, implicați în agresiune, acesta și cel puțin încă o persoană,

în mod cert jandarmul R.P.C..

Este de asemenea cert

faptul că partea vătămată a fost lovită de inculpații S.T. și R.P.C.,

cauzându-i-se leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale pentru vindecare,

așa cum o atestă certificatul medico-legal din 11 iunie 2004, emis de Serviciul

Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud, care concluzionează că numitul B.V.

prezintă leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu

corp dur de formă alungită, și/sau de un corp dur și cădere, leziunile putând

data din 5/6 iunie 2004.

În cuprinsul acestui

act medico - legal se menționează că din scrisoarea medicală reiese faptul că

partea vătămată a fost internată în Spitalul Județean Bistrița-Năsăud, secția

chirurgie, conform FO 11720, cu diagnosticul „TCCA, Comoție cerebrală, Contuzie

toracală, Contuzii ale membrelor superioare și inferioare, Hemoragie

subconjunctivală, Agresiune”. La radiografia craniană nu s-au evidențiat

fracturi, RX toracic nu a relevat modificări posttraumatice, neurologic

reprezentând semne posttraumatice.

La data de 11 iunie 2004,

la examenul medico-legal s-a constatat occipital stâng, tumefiere indurată și

sensibilă la palpare de 3/1 cm și frontal-drept una de 4/1,5 cm, pe ambele baze

frontale și pe fața anterioară a pavilionului urechii stângi, câteva excoriații

cu creste brune detașate în cvasitotalitate, echimoze periorbitare în binoclu

palide-violacee, cu hemoragie subconjunctivală moderată ce acoperă polul

anterior al ochiului stâng, piramide nazală tumefiată, palide-violacee - cu o

excoriație pe aripioara dr. - cu cruste brune detașate, deteriorarea lucrării

protetice, deltoidian dr. - excoriație cu cruste brune parțial detașate, pe

ambele brațe, pectoral și subpectoral stg., pe fața posterioară a toracelui și

pe creasta iliacă dr.-multiple echimoze palide violacei, dintre care unele de

formă alungită cu centrul palid, pe fața internă a coapsei dr. echimoze

palid-violacee cu margini gălbui, și pe fața anterioară a coapsei stg., pe

creasta tibială stg. o excoriație acoperită cu crustă brună pe cale de

detașare, deltoidian dr. și lombar dr. două excoriații discontinue, pe marginea

cubitală a articulației radiocarpiene stg. - două excoriații cu cruste brune

parțial detașate și în dr. una de 0,3/0,3 cm. Pe cotul drept câteva excoriații

cu dimensiuni cuprinse între 0,5/0,5 și 2/1 cm cu cruste brune parțial

detașate.

Leziunile de formă

alungită și cele de la nivelul articulațiilor radiocarpiene atestă lovirea

părții vătămate cu un corp dur, alungit, precum și încătușarea acesteia,

momentul încătușării fiind consecutiv agresării inculpatului S.T. de către

partea vătămată, cu sapa.

A mai reținut

instanța de fond că deși partea vătămată a arătat că a fost încătușată și

târâtă la secția de votare din localitate, unde a fost privată de libertate,

fiind readusă la domiciliu de inculpați, această susținere nu a fost probată.

Singurul martor care

a susținut, în faza de urmărire penală acest lucru, respectiv faptul că la

orele 5:00 - 5:10 dimineața a văzut-o pe drum pe partea vătămată, încadrată de

șeful de post și de un jandarm, fiind dusă de către aceste persoane forțat, a

declarat ulterior, la tribunalul militar, că B.V. era încadrat de două persoane

în albastru, care o țineau, și că a întâlnit o persoană pe drum, ulterior celor

văzute, care a dorit „să îl influențeze cu niște treburi”, dar căreia nu-i

poate divulga identitatea, declarând apoi în fața Tribunalului Bistrița-Năsăud

că în fapt, la ora respectivă, fiind foarte devreme dimineața, nu avea cum să

vadă foarte clar ceea ce se petrecea pe drum, întrucât era în zori, era ocupat

cu gospodăria, că nu a văzut decât niște siluete mergând pe drum, pe care nu

le-a identificat ca fiind partea vătămată și inculpații S.T. și R.P.C., deși a

declarat altfel în faza de urmărire penală, și că nu a fost influențat de nici

o persoană, chiar dacă și-a schimbat depozițiile, este B.V., vecin cu partea

vătămată, cercetat pe parcursul instrumentării cauzei pentru mărturie

mincinoasă.

Date fiind contradicțiile

numeroase ale depozițiilor acestui martor (care nu au putut fi coroborate cu

alte probe) și inconsecvența acestuia, instanța de fond a înlăturat

declarațiile sale ca fiind subiective.

Cât privește faptul

că partea vătămată a fost încătușată, instanța de fond a constatat că acest

aspect este confirmat de declarațiile inculpaților S.T. și R.P.C., și de actul

medico-legal emis pentru B.V., inculpatul S.T. arătând că în contextul în care

partea vătămată a fost agresivă, consumase băuturi alcoolice în împrejurările

respective-fapt interzis de dispozițiile normative electorale și l-a lovit cu

sapa, a procedat conform normelor legale în materie.

Această apărare a

fost însușită de către instanța de fond, în contextul în care inculpatul era în

exercițiul funcțiunii, reprezentând autoritatea de stat, având atribuții de

poliție judiciară, procedura privind imobilizarea persoanelor prevăzând că

mijloacele de imobilizare se folosesc împotriva persoanelor care ultragiază

persoanele cu funcții ce implică exercițiul autorității publice și întreprind

acțiuni ce pun în pericol integritatea corporală, sănătatea sau bunurile altor

persoane, iar încătușarea este obligatorie asupra autorului unei infracțiuni

contra vieții persoanei (tâlhării, ultraj, viol în grup) ori ai altor

infracțiuni grave, asupra persoanelor care se manifestă agresiv, sunt violente

ori se opun măsurilor polițienești (Dispoziția I.G.P.R nr. 7/2008 și Dispoziția

I.G.P.R nr. 643/2005).

A mai reținut

instanța de fond faptul că chiar dacă prin Rechizitoriul Tribunalului Militar

de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial nr. 172/P/2004 s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de partea vătămată B.V., pentru comiterea infracțiunii de

ultraj prev. de art. 239 alin. (1), (3) și (4) C. pen., și deși în conținutul

acestuia se arată că nu există probe în dovedirea faptului că inculpatul S.T. a

fost agresat, concluziile certificatului medico-legal emis pentru inculpat,

care atestă că agresiunea se poate datora unei loviri active cu corp dur, la

data de 5/ 6 iunie 2004, se coroborează cu cele ale martorului E.V., și cele

ale martorilor S.V.M. (f. 263), K.T. și S.I. (f. 264), G.I.A., care au arătat

că piciorul inculpatului era lezat și că acesta șchiopăta.

De asemenea,

declarația martorului S.E., audiat la Tribunalul Bistrița-Năsăud, care relevă

faptul că în cadrul discuției acestuia cu partea vătămată, ulterior

incidentului, aceasta a afirmat că l-a chemat la bătaie pe șeful de post, și că

s-au bătut (f. 150), confirmă agresiunea exercitată de B.V. asupra inculpatului

S.T.

Cât privește

existența infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 C. pen.,

singurul martor care plasează incidentul în zona fântânii din curtea casei

părții vătămate și că deplasarea într-o altă locație a părții vătămate,

împotriva voinței sale, la cererea agresorilor săi, ar fi avut loc, este

martorul Cătană Ioan (f. 118 din dosarul de urmărire penală, declarație

menținută la Tribunalul Militar (f. 28) și la Tribunalul Bistrița-Năsăud (f.

221).

Astfel, acesta susține

că, în noaptea de 5/ 6 iunie 2004, în jurul orelor 1,00 sau 3,00, oricum în

acest interval de timp, a ieșit din casă pentru a merge la toaletă și a auzit

din direcția fântânii situată în curtea lui B.V. (între curtea sa și cea a lui B.V.

fiind o distanță de cca. 100 metri) vocile unor persoane care discutau între

ele pe un ton mai ridicat ca și când se certau, însă nu a auzit ce anume au

discutat. Când s-a întors în casă i-a spus și soției că a auzit scandal la

fântână la V.B., iar soția, îngrijorată, i-a zis să meargă în cameră la fata

lor să vadă dacă este acasă, fiindu-i teamă să nu fie implicată în vreo ceartă

cu băieții din sat.

A mers în camera

fetei și văzând că nu este acasă, s-a deplasat în altă parte a locuinței sale

unde nu este geam sau ușă și din acest loc a auzit vocea șefului de post care i

se adresa lui B.V. astfel : „ Măi, f… sari tu cu sapa la șeful de post, îți

bagi tu s…. în gura șefului de post”. „ Tu crezi că eu sunt I., câte ai făcut

și te-am iertat ? Scoală-te sus și hai cu noi” martorul auzindu-l pe B.V. răspunzându-i

șefului de post : nu pot că sunt beat.

Șeful de post a

repetat încă o dată către B.V. să se ridice, iar acesta i-a dat același

răspuns. După aceste discuții nu a mai auzit ce au vorbit între ei ci doar un murmur

pe care l-am auzit din direcția fântânii lui B.V., murmur pe care l-a auzit din

ce în ce mai încet, ca și când persoanele respective se îndepărtau de locul în

care se aflau inițial și atunci martorul a înțeles că au plecat din apropierea

lui B.V., nefiind însă că partea vătămată a fost dusă forțat într-o altă

locație, din exprimarea martorului „au plecat din apropierea lui B.V.”

rezultând că în fapt acesta ar fi rămas la fața locului.

Cu toate acestea,

declarația acestui martor a fost privită cu rezervă, dat fiind că acesta

susține că a auzit discuția respectivă de la distanță de mai mult de 100 metri,

existentă între curtea sa și cea a lui B.V., în condițiile în care se afla

poziționat într-o zonă a locuinței sale unde nu exista nici geam și nici ușă,

fiind puțin probabil să se audă atât de bine vocile și ceea ce spuneau în

condițiile existenței distanței respective, și a faptului că deși inițial

părțile își vorbeau pe un ton ridicat nu a reușit să perceapă cuvintele, pe

când a doua oară a înțeles ceea ce-și spuneau.

Pe de altă parte,

acest martor, audiat fiind la Tribunalul Bistrița-Năsăud, a declarat că își

menține declarația dată în faza de urmărire penală, motivat de faptul că nu mai

ține minte ce s-a întâmplat, lucru puțin probabil.

Dincolo de acest

aspect, s-a pus în discuție legitimitatea acțiunii șefului de post,

reprezentantul autorității de stat, ajutat de jandarmul R.P.C., de a pătrunde

în curtea casei părții vătămate, în condițiile în care pornise în urmărirea sa,

dată fiind conduita acesteia de a-l insulta și a-l chema să se bată, instanța

de fond apreciind că nu se poate proba în aceste condiții existența laturii

subiective a infracțiunii de violare de domiciliu și a celei de lipsire de

libertate în mod ilegal.

Nu este de neglijat

în acest sens, a susținut instanța de fond, faptul că partea vătămată figura cu

două dosare penale pentru violare de domiciliu și lovire, respectiv violare de

domiciliu și însușirea bunului găsit, și i-au fost aplicate zece sancțiuni

contravenționale pentru încălcarea dispozițiilor Legii nr. 61/1991 și una pentru

încălcarea dispozițiilor Decretului nr. 153/1970, respectiv scandal în locuri

publice (f. 87 din dosarul de urmărire penală).

Apoi, s-a avut în

vedere de către instanță și faptul că, potrivit declarației martorului S.E.,

partea vătămată i-a cerut să declare mincinos că i-ar fi văzut pe șeful de post

și pe partea vătămată bătându-se, scopul fiind înlăturarea lui S.T. din

funcție, ceea ce martorul a făcut, întrucât aveau „boală” pe el.

În ceea ce privește

apărările formulate de inculpați, instanța de fond a apreciat că susținerea

inculpaților S.T. și R.P.C., privitoare la incidența dispozițiilor privind

legitima apărare, în principal, și starea de provocare, în subsidiar, nu poate

fi primită.

Chiar dacă s-a

reținut faptul că partea vătămată l-a lovit pe inculpatul S.T. cu sapa, acesta

lovindu-l la rândul său pe B.V., instanța de fond a apreciat că nu sunt

întrunite condițiile legitimei apărări reglementate de art. 44 C. pen.,

întrucât „apărarea poate fi socotită legitimă numai din momentul în care atacul

a devenit iminent până în acela în care acesta s-a consumat; după consumarea

atacului nu se mai poate vorbi de legitimă apărare” (Tribunalul Suprem, secția penală,

Decizia nr. 3079/1994) - ori este evident, în speță, din probele administrate,

că leziunile cauzate părții vătămate nu s-au datorat strict exercitării

apărării, ci agresiunea s-a extins dincolo de aceste limite.

Nici starea de

provocare reglementată de art. 73 lit. b) C. pen. nu a putut fi reținută de

către tribunal, atâta vreme cât, din probele administrate în cauză, a rezultat

faptul că incidentul a pornit de la faptul că inculpatul S.T. i-a pălmuit pe

numiții T.C. și B.I. (N.), neputându-se astfel invoca în apărare propria

conduită culpabilă.

Date fiind aceste considerente,

instanța de fond a apreciat că probele administrate în cauză nu dovedesc

comiterea de către inculpatul M.P.G. a infracțiunilor pentru care a fost trimis

în judecată, iar în sarcina inculpaților S.T. și R.P.C. poate fi reținută doar

comiterea infracțiunii de purtare abuzivă, care, dată fiind succesiunea de legi

penale în timp, atrage dispoziția de schimbare a încadrării juridice a faptelor

pentru care au fost trimiși în judecată inculpații S.T., R.P.C. și M.P.G. din

infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1)

și alin. (2) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și alin.

(2) C. pen., purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) și alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile de lipsire de libertate

în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) și alin. (2) C. pen., violare de

domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., purtare abuzivă

prev. de art. 250 alin. (1) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

și art. 33 lit. a) C. pen.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel parchetul solicitând admiterea acestuia, desființarea

hotărârii atacate și judecând cauza să se dispună condamnarea inculpaților S.T.

și R.P.C. pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art.

192 alin. (1) și alin. (2) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal, prev.

de art. 189 alin. (1) și alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului M.P.G.

pentru comiterea infracțiunilor de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1)

și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., violare de domiciliu prev.

de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen. și lipsire de libertate în mod

ilegal prev. de art. 189 alin. (1) și alin. (2) C. pen., contopirea pedepselor

și suspendarea executării acestora în condițiile prev. de art. 81 și

următoarele C. pen.

În latura civilă a

cauzei s-a solicitat obligarea inculpatului M.P.G., în solidar cu ceilalți doi

inculpați, la plata despăgubirilor civile, în raport și de noile condamnări, în

favoarea părții vătămate și a cheltuielilor judiciare, înlăturarea obligației

stabilite în sarcina părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare și

menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate.

În motivarea apelului

s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică privind achitarea inculpaților

S.T. și M.P.G. pentru infracțiunile de violare de domiciliu și lipsire de

libertate în mod ilegal, respectiv achitarea totală a inculpatului M.P.G.,

probele administrate în cauză dovedind vinovăția inculpaților.

Parchetul a susținut

că hotărârea atacată este nelegală pe temeiurile reținute în achitarea

inculpaților.

Curtea de Apel Cluj,

secția penală și de minori, prin decizia penală nr. 90/ A din 29 iunie 2010 a

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, a

casat sentința în întregime și judecând:

În temeiul art. 334 C.

proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina

inculpaților S.T., R.P.C. și M.P.G. din infracțiunea de purtare abuzivă prev.

de art. 250 alin. (1) și alin. (2) în infracțiunea de purtare abuzivă prev. de art.

250 alin. (1) și alin. (3) cu aplicarea art. 13 C. pen.

A condamnat pe

inculpații S.T., R.P.C. și M.P.G.:

- la câte 2 ani

închisoare pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal

prev. de art. 189 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b),

74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen.;

- la câte 1 an

închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192

alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), 74 lit. a) și 76 lit.

c) C. pen.;

- la câte 1.500 lei

amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250

alin. (1) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 13, art. 73 lit. b), 74 lit. a)

și 76 lit. e) C. pen.

Conform art. 33 lit. a),

34 lit. e) C. pen., a contopit pedepsele aplicate fiecărui inculpat urmând ca

aceștia să execute pedeapsa cea mai grea, de câte 2 ani închisoare fiecare.

Potrivit art. 81 C.

pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor, stabilind, în

temeiul art. 82 C. pen. câte un termen de încercare de câte 4 ani pentru

fiecare inculpat.

A atras atenția

inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A făcut aplicarea art.

71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. dispunând

suspendarea pedepselor accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen.

A obligat pe

inculpații S.T., R.P.C. și M.P.G. să plătească în solidar părții vătămate B.V.

suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale.

A respins ca nefondată

cererea de despăgubiri materiale și ca tardivă cererea privind obligarea

părților responsabile civilmente Inspectoratul Județean de Poliție Bistrița - Năsăud

și Gruparea Mobilă de Jandarmi U.M. Târgu Mureș la plata de despăgubiri

materiale și morale, ambele formulate de partea vătămată B.V..

A obligat inculpații

să plătească în solidar părții civile Spitalul Județean de Urgență Bistrița

suma de 675 lei cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat pe

inculpați să plătească părții vătămate câte 200 lei reprezentând cheltuieli de

judecată la fond.

A obligat pe

inculpatul S.T. la 603,3 lei iar pe inculpații R.P.C. și M.P.G. la câte 753,3

lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu

avocațial (ultimii 2 inculpați) la instanța de fond.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs, în termenul legal inculpații S.T., R.P.C. și M.P.G.

Prin recursul scris

inculpatul M.P.G. a criticat decizia ca fiind nelegală și netemeinică arătând

că nu s-a putut prezenta la termenul la care a fost citat având un program

foarte rigid la locul de muncă iar instanța de apel a soluționat apelul la

primul termen fără să-l citeze la o dată ulterioară.

Inculpatul R.P.C. a

criticat decizia ca fiind netemeinică și nelegală, a cerut casarea ei și

menținerea sentinței. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. - s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință

pronunțarea unei hotărâri de condamnare .

A susținut în esență

că pe baza acelorași probe contradictorii, în special declarația martorului

Borgovan Vasile, instanța de apel a reținut o situație de fapt alta decât prima

instanță și decât cum s-au desfășurat lucrurile în realitate.În loc să interpreteze

dubiul în favoarea sa instanța de control judiciar fără nici o altă probă l-a

condamnat pentru infracțiunea de lipsire de libertate. Aceeași critică a fost

formulată și cu privire la condamnarea pentru infracțiunea de violare de

domiciliu.

Cu privire la această

infracțiune a susținut că a fost condamnat pe baza declarației martorului

Catană Ioan pentru pătrunderea fără drept în curtea casei părții vătămate iar

martorul nu a văzut acest lucru și a declarat că a auzit de la o distanță de

circa 100 metri vocile unor persoane discutau pe un ton mai ridicat.

Cu ocazia

dezbaterilor inculpatul S.T. personal și prin apărătorul ales a cerut casarea

deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel. Au

susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale de natură să

garanteze și să influențeze soluția. Astfel deși apărarea inculpatului a depus

cerere de amânare cu motivarea că era primul termen de judecată iar în ziua de

22 iunie 2010 trebuia să fie prezentă la Tribunalul Bistrița Năsăud în

asistarea unui inculpat arestat, curtea nu a acordat termen și a soluționat

cauza.

Recursul este fondat,

pentru cele ce urmează.

Potrivit art. 171 alin.

(3) C. proc. pen. „ în cursul judecății, asistența juridică este obligatorie și

în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa

detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani”.

Pentru a asigura

respectarea acestei prevederi legiuitorul a statuat în alin. (4) al art. 171 C.

proc. pen. îndatorirea pentru instanță de a lua măsuri pentru desemnarea unui

apărător din oficiu, dacă învinuitul sau inculpatul nu și-a ales un apărător.

Din actele și

lucrările cauzei rezultă că inculpatul S.T. a fost asistat în cursul judecății

în primă instanță de avocat ales în persoana doamnei avocat D.R., iar la fila

16 din dosarul instanței de apel se află împuternicirea avocațială nr. 43/2010

din 9 iunie 2010 pentru asistarea(reprezentarea) inculpatului în fața Curții de

Apel Cluj.

Apărătorul ales, prin

cererea din 21 iunie 2011 a solicitat curții amânarea judecării la un alt

termen pentru a avea posibilitatea formulării apărărilor în cauză și pentru a

putea să se prezinte la dezbateri. Cererea a fost motivată prin aceea că la

data de 22 iunie 2011 se impune prezența sa în fața Tribunalului Bistrița Năsăud,

în calitate de avocat ales al inculpatului B.A., în Dosarul nr. 2368/112/2009,

dosar în care mai sunt alți doi inculpați arestați.

Unele instanțe de

judecată au admis cererea de amânare în cazul lipsei justificate a apărătorului

ales, respectând voința inculpatului de a fi apărat de un avocat ales în care

are încredere; alte instanțe judecată au considerat astfel de cereri ca

mijloace de amânare nejustificată a judecății dispunând desemnarea unui avocat

din oficiu și procedând la judecarea cauzei. Pentru a înlătura încercările unor

inculpați de a amâna nejustificat soluționarea cauzei atunci când asistența

juridică este obligatorie legiuitorul a introdus prin art. I pct. 110 din Legea

281/2003, modificat prin art. I pct. 98 din Legea 356/2006, la art. 171 C.

proc. pen. un nou alin. (4

1

).

Potrivit acestui text

nou introdus, când asistența juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu

se prezintă nejustificat la termenul de judecată fixat și nici nu asigură

substituirea, pleacă sau refuză să efectueze apărarea, organul judiciar ia

măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască.

În cauza de față nu

s-au mai stabilit alte termene, primul termen pentru judecarea apelului fiind

cel din 22 iunie 2011 și nu există date că inculpatul a încercat amânarea

nejustificată a judecății.

Cererea de amânare

justificată de apărătorul ales, impunea conform art. 171 alin. (6) C. proc.

pen. amânarea cauzei.

Potrivit art. 174 C.

proc. pen. așa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003 „ în cursul

judecății învinuitul și inculpatul precum și celelalte părți pot fi

reprezentați” astfel încât apărătorul poate acționa în cursul judecății și în

lipsa inculpatului, dacă are împuternicire de reprezentare. Pentru avocatul din

oficiu, care primește delegația de asistență juridică din partea baroului de

avocat, fără să existe mandatul de reprezentare din partea inculpatului,

activitatea sa nu se poate desfășura în absența inculpatului.

Nepronunțarea

instanței de apel asupra unei cereri de amânare justificate, depuse de apărător,

de natură a apăra interesele legitime ale inculpatului, garantarea dreptului la

apărare constituie motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C.

proc. pen. .

Stabilirea situației

de fapt complete și a adevărului în legătură cu inculpatul S.T. nu poate fi

realizată în afara cadrului audierii acestuia cu respectarea tuturor

garanțiilor procesuale incluzând și prezența apărătorul său ales.

Aceasta se răsfrânge

în mod determinant și asupra situației juridice a coinculpaților.

Prin urmare instanța

nu poate judeca în mod separat cauza întrucât situația de fapt trebuie să fie

unitară ca și stabilirea vinovăției sau a nevinovăției fiecărui participant la

comiterea faptelor deduse judecății.

Potrivit art. 378 alin.

(1

1

) C. proc. pen., cu ocazia judecării apelului, instanța este

obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit

dispozițiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când

acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când instanța

de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare .

Este adevărat că

inculpații au lipsit la primul și singurul termen la care Curtea a soluționat cauza

pronunțând o soluție diametral opusă față de instanța de fond (condamnare după

achitare).

Față de faptul că în

ceea ce privește citarea inculpaților R.P.C. și M.P. dovada de îndeplinire a

procedurii de citare (procesul verbal) rezultă că actul a fost afișat pe ușa

principală a locuinței destinatarilor, nu există garanția că aceștia au luat

cunoștință de termen și că lipsa lor este imputabilă. De aceea se impunea ca

instanța de apel să depună diligențe pentru citarea din nou a inculpaților cu

mențiunea - prezența necesară pentru a fi audiat, eventual să emită mandate de

aducere ascultarea ori prezența lor fiind necesară (art. 183 C. proc. pen.,

pentru a asigura audierea lor dându-le astfel posibilitatea să relateze

nemijlocit propria versiune cu privire la acuzațiile ce li se aduc să-și

asigure apărarea în conformitate cu garanțiile oferite de Codul de procedură

penală și a nu le fi încălcat dreptul la un proces echitabil, drept garantat de

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

Așa fiind Înalta

Curte urmează să admită recursurile declarate de inculpați și conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. să caseze decizia și să dispună rejudecarea cauzei

de către Curtea de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de inculpații M.P.G., R.P.C. și S.T. împotriva deciziei penale nr. 90/

A din 29 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează decizia

penală atacată și trimite cauza Curții de Apel Cluj în vederea rejudecării.

Onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu a recurenților inculpați M.P.G. și R.P.C., în sumă

de câte 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 14 iunie 2011.