ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3197/2009

Asupra recursului de

față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată

următoarele:

Persoana vătămată

G.E. a sesizat organul de cercetare penală cu privire la faptul că numita

P.I.L. a falsificat semnătura numitului G.G. pe testamentul încheiat în formă

autentică, înscris pe care l-a folosit ulterior în cadrul deschiderii

procedurii succesorale materiale, după decesul sus-numitului.

A mai arătat că

testamentul a fost autentificat de către notarul public B.S. care a participat

la comiterea infracțiunilor sesizate.

Prin Rezoluția nr.

10/P/2009 din 27 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a

dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public B.S. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., abuzul în serviciu

contra intereselor persoanelor, și art. 289 alin. (1) C. pen. falsul

intelectual.

A dispus de asemenea

neînceperea urmăririi penale și față de persoana fără calitate specială P.I.L.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură

privată, complicitate la fals intelectual și fals material în înscrisuri

oficiale.

Petiționara a

formulat plângere împotriva rezoluției sus-menționate la procurorul ierarhic

superior.

Prin Rezoluția nr.

155/II/2/2009 din 10 martie 2009, procurorul general a confirmat soluția

dispusă în Dosarul penal nr. 10/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Iași, respingând ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționară.

Nemulțumită fiind și

de această rezoluție petiționara s-a adresat cu plângere la instanță în temeiul

art. 278

1

C. proc. pen.

Curtea de Apel Iași,

secția penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 59 din 11

iunie 2009 a respins ca nefondată plângerea petentei G.E. A obligat-o pe

aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 RON.

În motivarea acestei

hotărâri s-au reținut următoarele:

Prin plângerea

formulată de petiționara G.E. și înregistrată la Curtea de Apel Iași, secția

penală și pentru cauze cu minori, aceasta a criticat rezoluțiile procurorului

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, dată în Dosarul nr. 10/P/2009 și a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, dată în

Dosarul nr. 155/II/2/2009.

În conținutul

plângerii petenta a invocat faptul că procurorul nu a efectuat verificările

legale raportat la plângerea sa și a dat o soluție nelegală, solicitând trimiterea

în judecată a numitei P.I.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de

fals.

Instanța, în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. a

analizat plângerea petentei raportat la motivele invocate și la actele și

lucrările Dosarului nr. 10/P/2009 și Dosarului nr. 155/II/2/2009.

Astfel, prima

instanță a constatat că prin plângerea inițială adresată procurorului de către

petenta G.E. care a solicitat cercetarea notarului public B.S. și a numitei

P.I.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material și înscrisuri

oficiale, fals intelectual și uz de fals.

Petenta a arătat că

numita P.I.L. a chemat-o în judecată pentru ieșirea din indiviziune anexând la

dosar un testament nr. 7759 din 14 octombrie 1997 autentificat de notarul S.B.

prin care s-a revocat testamentul său nr. 16283/1993.

Petenta a constatat

că semnătura din testamentul prezentat nu aparține soțului ei și este diferită

de semnătura din testamentul său.

În motivarea

hotărârii instanța a reținut că față de împrejurarea că s-a împlinit termenul

de prescripție a răspunderii penale față de faptele reclamate a fi fost

săvârșite în anul 1997 (la data încheierii testamentului opozabil petentei), nu

pot fi efectuate verificări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de către notarul

public S.B. și de P.I.L.

Raportat la

infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată s-a reținut

că pentru existența acesteia este necesar ca înscrisul să emane de la o anumită

persoană în speță testatorul G.G., ori înscrisul contestat este un înscris

oficial fiind autentificat de notarul public sub nr. 7759 din 14 octombrie

1997.

Împotriva acestei

sentințe petiționara a declarat prezentul recurs.

Examinând actele și

lucrările dosarului se constată că intimata - notar public B.S. și intimata

P.I.L. au fost cercetate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în urma

plângerii formulată de petiționară care a reclamat că intimatele au falsificat

semnătura numitului G.G. pe testamentul acestuia încheiat în formă autentică și

au folosit înscrisul în cadrul procedurii succesorale notariale, după decesul

testatorului.

Prin rezoluția din

data de 27 ianuarie 2009 dată în Dosarul nr. 10/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10

lit. d) și g) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de notarul public

B.S. și numita P.I.L., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri

oficiale, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Soluția a fost

dispusă în urma cercetărilor care au demonstrat că în anul 2002 s-a împlinit

termenul de prescripție a răspunderii penale reglementat de art. 122 alin. (1)

lit. d) C. pen.

În cauză fiind

incidente dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu privire la împlinirea

termenului de prescripție a răspunderii penale nu s-au mai efectuat cercetări

în cursul urmăririi penale în vederea strângerii probelor necesare stabilirii

vinovăției persoanelor cercetate.

Potrivit art. 121

alin. (1) C. pen., la împlinirea unui anumit interval de timp prevăzut de lege

se stinge dreptul statului de a pedepsi și obligația unei persoane de a suporta

consecințele săvârșirii unei fapte penale.

Art. 122 C. pen.

reglementează termenele de prescripție a răspunderii penale. Litera d) a

acestui articol prevede că termenul de prescripție a răspunderii penale este 5

ani, când legea penală pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai

mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.

Infracțiunea abuzul

în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. se

pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Infracțiunile falsul

intelectual prevăzut de art. 289 alin. (1) C. pen. și complicitatea la fals

intelectual prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. se

pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Infracțiunile abuzul

în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.,

falsul intelectual prevăzut de art. 289 alin. (1) C. pen., complicitate la

falsul intelectual prevăzut de art. 26 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C.

pen., sesizate de către partea vătămată G.E. au fost săvârșite în cursul anului

1997.

De la data săvârșirii

infracțiunilor s-a scurs o perioadă mai mare de 5 ani care echivalează cu

termenul de prescripție în conformitate cu dispozițiile art. 122 alin. (1) lit.

d) C. pen. acesta socotindu-se de la data săvârșirii infracțiunilor, potrivit

art. 122 alin. (2) C. pen.

Se constată că

termenul de prescripție pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus-menționate s-a

împlinit în anul 2002.

Pe de altă parte în

conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (1) C. proc. pen. organul de

urmărire penală dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale (declanșarea

procesului penal în vederea administrării probelor necesare stabilirii

vinovăției persoanei cercetate), atunci când din conținutul plângerii ori al

actelor premergătoare nu rezultă nici unul din cazurile de împiedicare a

punerii în mișcare a acțiunii penale.

Cum în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu privire la împlinirea

termenului de prescripție a răspunderii penale nu au mai fost făcute cercetări

în cursul urmăririi penale în vederea strângerii probelor necesare stabilirii

vinovăției persoanelor cercetate.

Cu privire la

infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, pentru

existența acesteia este necesar ca înscrisul să emane de la o anumită persoană,

în speță testatorul G.G., ori înscrisul contestat este un înscris oficial,

fiind autentificat de notarul public sub nr. 7759 din 14 octombrie 1997,

nefiind îndeplinit unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii

reclamate.

În condițiile în

care, în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (1) C. proc. pen., în

cursul urmăririi penale nu au fost efectuate cercetări în vederea strângerii

probelor necesare stabilirii vinovăției persoanelor cercetate întrucât sunt

incidente în cauză dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu privire la

împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, nu există indicii

respectiv elemente care să genereze cel puțin suspiciuni în sensul săvârșirii

unor fapte prevăzute de legea penală de către intimate.

Prin urmare în mod

corect s-a apreciat că în speță nu se justifică începerea urmăririi penale față

de intimate.

Așa fiind, hotărârea

primei instanțe de respingere a plângerii formulată de petiționară în temeiul

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. este corectă ca și

menținerea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale atacate, astfel că

recursul declarat în cauză apare ca nefondat și va fi respins ca atare conform

art. 385

13

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara G.E. împotriva Sentinței penale nr.

59 din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 octombrie 2009.

Procesat

de GGC - NN