ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3197/2009

Asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: Persoana vătămată G.E. a sesizat organul de cercetare penală cu privire la faptul că numita P.I.L. a falsificat semnătura numitului G.G. pe testamentul încheiat în formă autentică, înscris pe care l-a folosit ulterior în cadrul deschiderii procedurii succesorale materiale, după decesul sus-numitului. A mai arătat că testamentul a fost autentificat de către notarul public B.S. care a participat la comiterea infracțiunilor sesizate. Prin Rezoluția nr. 10/P/2009 din 27 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public B.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, și art. 289 alin. (1) C. pen.

falsul intelectual. A dispus de asemenea neînceperea urmăririi penale și față de persoana fără calitate specială P.I.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la fals intelectual și fals material în înscrisuri oficiale. Petiționara a formulat plângere împotriva rezoluției sus-menționate la procurorul ierarhic superior. Prin Rezoluția nr. 155/II/2/2009 din 10 martie 2009, procurorul general a confirmat soluția dispusă în Dosarul penal nr. 10/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, respingând ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționară. Nemulțumită fiind și de această rezoluție petiționara s-a adresat cu plângere la instanță în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen. Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 59 din 11 iunie 2009 a respins ca nefondată plângerea petentei G.E. A obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 RON. În motivarea acestei hotărâri s-au reținut următoarele: Prin plângerea formulată de petiționara G.E. și înregistrată la Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, aceasta a criticat rezoluțiile procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, dată în Dosarul nr. 10/P/2009 și a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, dată în Dosarul nr. 155/II/2/2009. În conținutul plângerii petenta a invocat faptul că procurorul nu a efectuat verificările legale raportat la plângerea sa și a dat o soluție nelegală, solicitând trimiterea în judecată a numitei P.I.L.

pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals. Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. a analizat plângerea petentei raportat la motivele invocate și la actele și lucrările Dosarului nr. 10/P/2009 și Dosarului nr. 155/II/2/2009. Astfel, prima instanță a constatat că prin plângerea inițială adresată procurorului de către petenta G.E. care a solicitat cercetarea notarului public B.S. și a numitei P.I.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material și înscrisuri oficiale, fals intelectual și uz de fals. Petenta a arătat că numita P.I.L. a chemat-o în judecată pentru ieșirea din indiviziune anexând la dosar un testament nr. 7759 din 14 octombrie 1997 autentificat de notarul S.B.

prin care s-a revocat testamentul său nr. 16283/1993. Petenta a constatat că semnătura din testamentul prezentat nu aparține soțului ei și este diferită de semnătura din testamentul său. În motivarea hotărârii instanța a reținut că față de împrejurarea că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale față de faptele reclamate a fi fost săvârșite în anul 1997 (la data încheierii testamentului opozabil petentei), nu pot fi efectuate verificări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de către notarul public S.B. și de P.I.L. Raportat la infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată s-a reținut că pentru existența acesteia este necesar ca înscrisul să emane de la o anumită persoană în speță testatorul G.G., ori înscrisul contestat este un înscris oficial fiind autentificat de notarul public sub nr. 7759 din 14 octombrie 1997. Împotriva acestei sentințe petiționara a declarat prezentul recurs.

Examinând actele și lucrările dosarului se constată că intimata - notar public B.S. și intimata P.I.L. au fost cercetate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în urma plângerii formulată de petiționară care a reclamat că intimatele au falsificat semnătura numitului G.G. pe testamentul acestuia încheiat în formă autentică și au folosit înscrisul în cadrul procedurii succesorale notariale, după decesul testatorului. Prin rezoluția din data de 27 ianuarie 2009 dată în Dosarul nr. 10/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. d) și g) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de notarul public B.S. și numita P.I.L., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Soluția a fost dispusă în urma cercetărilor care au demonstrat că în anul 2002 s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale reglementat de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. În cauză fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu privire la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale nu s-au mai efectuat cercetări în cursul urmăririi penale în vederea strângerii probelor necesare stabilirii vinovăției persoanelor cercetate. Potrivit art. 121 alin. (1) C. pen., la împlinirea unui anumit interval de timp prevăzut de lege se stinge dreptul statului de a pedepsi și obligația unei persoane de a suporta consecințele săvârșirii unei fapte penale. Art. 122 C. pen.

reglementează termenele de prescripție a răspunderii penale. Litera d) a acestui articol prevede că termenul de prescripție a răspunderii penale este 5 ani, când legea penală pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani. Infracțiunea abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Infracțiunile falsul intelectual prevăzut de art. 289 alin. (1) C. pen. și complicitatea la fals intelectual prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Infracțiunile abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., falsul intelectual prevăzut de art. 289 alin. (1) C. pen., complicitate la falsul intelectual prevăzut de art. 26 C. pen.

rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., sesizate de către partea vătămată G.E. au fost săvârșite în cursul anului 1997. De la data săvârșirii infracțiunilor s-a scurs o perioadă mai mare de 5 ani care echivalează cu termenul de prescripție în conformitate cu dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. acesta socotindu-se de la data săvârșirii infracțiunilor, potrivit art. 122 alin. (2) C. pen. Se constată că termenul de prescripție pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus-menționate s-a împlinit în anul 2002. Pe de altă parte în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (1) C. proc. pen. organul de urmărire penală dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale (declanșarea procesului penal în vederea administrării probelor necesare stabilirii vinovăției persoanei cercetate), atunci când din conținutul plângerii ori al actelor premergătoare nu rezultă nici unul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale.

Cum în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu privire la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale nu au mai fost făcute cercetări în cursul urmăririi penale în vederea strângerii probelor necesare stabilirii vinovăției persoanelor cercetate. Cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, pentru existența acesteia este necesar ca înscrisul să emane de la o anumită persoană, în speță testatorul G.G., ori înscrisul contestat este un înscris oficial, fiind autentificat de notarul public sub nr. 7759 din 14 octombrie 1997, nefiind îndeplinit unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii reclamate. În condițiile în care, în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (1) C. proc.

pen., în cursul urmăririi penale nu au fost efectuate cercetări în vederea strângerii probelor necesare stabilirii vinovăției persoanelor cercetate întrucât sunt incidente în cauză dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu privire la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, nu există indicii respectiv elemente care să genereze cel puțin suspiciuni în sensul săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală de către intimate. Prin urmare în mod corect s-a apreciat că în speță nu se justifică începerea urmăririi penale față de intimate. Așa fiind, hotărârea primei instanțe de respingere a plângerii formulată de petiționară în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

este corectă ca și menținerea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale atacate, astfel că recursul declarat în cauză apare ca nefondat și va fi respins ca atare conform art. 385 13 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara G.E. împotriva Sentinței penale nr. 59 din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2009. Procesat de GGC - NN