ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1036/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1036/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea așa cum

a fost formulată și precizată la data de 03 februarie 2011 înregistrată la

Tribunalul Sibiu sub dosar nr. 5589/85/2010 reclamantul V.E. a solicitat în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României, M.A.I. și C.A.S. a Apărării

Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești ca prin

hotărâre judecătorească să se dispună:

- obligarea pârâților

C.A.S. a Apărării Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești

și M.A.I. la plata sumei de 1.117,01 RON ce reprezintă diferența medicamentelor

pentru perioada iunie – decembrie 2010 achiziționate de la farmacie conform prescripției

medicale ;

- să fie obligați pârâții

la asigurarea fondurilor bănești pentru asistență medicală gratuită conform legislației

în vigoare ;

- obligarea pârâților

Guvernul României, C.A.S. a Apărării Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității

Judecătorești și M.A.I. în solidar, să plătească despăgubiri morale în sumă de 100.000

RON pentru grave prejudicii aduse demnității și onoarei de militar.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 253

din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul V.E., în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României, M.A.I. și Casa de Sănătate O.P.S.N.A.J.,

prin care solicita obligarea pârâților la plata sumei de 1.117,01 RON, reprezentând

diferența costului medicamentelor pentru perioada iunie-decembrie 2010, achiziționate

de la farmacie conform prescripției medicale, la asigurarea fondurilor bănești pentru

asistență medicală gratuită conform legislației în vigoare, precum și la plata,

în solidar, a despăgubirilor morale, în sumă de 100.000 RON pentru grave prejudicii

aduse demnității și onoarei de militar. Instanța a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei Casa de Sănătate O.P.S.N.A.J.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive.

Casa de Sănătate O.P.S.N.A.J.

poate sta în judecată ca pârâtă, conform art. 41 C. proc. civ., în care se arată

că: „asociațiile și societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată

în calitate de pârâte dacă au organe proprii de conducere”, iar reclamantul a plătit

contribuția lunară de asigurări sociale de sănătate, având dreptul la asistență

medicală și medicamente gratuite în conformitate cu dispozițiile art. 28 din Legea

nr. 360/2002 privind statutul polițistului.

Pe fondul cauzei.

Reclamantul V.E. este

asigurat al C.A.S.A.O.P.S.N.AJ, în calitate sa de pensionar militar, având dreptul

la medicamente gratuite in conformitate cu prevederile legale în vigoare în momentul

eliberării rețetei de la farmacia abilitată.

Potrivit art. 38

alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările

și completările ulterioare „polițistul pensionat și soția/soțul acestuia au dreptul

gratuit la asistență medicală și medicamente, în cadrul sistemului de asigurări

de sănătate specific apărării, ordinii publice, siguranței naționale și autorității

judecătorești, și au acces la casele de odihnă, sanatoriile, bazele sportive și

alte spații pentru odihnă și agrement, care aparțin sau sunt în administrarea M.A.I.”,

însă perioada pentru care reclamantul solicită restituirea sumei de 1117,01 RON

este perioada iunie – noiembrie 2010, astfel că i se aplică prevederile Legii

nr. 118/2010.

Potrivit art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii

echilibrului bugetar „Valoarea drepturilor/cheltuielilor cu asistenta medicala,

medicamente și proteze aferente personalului propriu, pentru care legislația in

vigoare la data publicării prezentei și prevede decontarea integral de la bugetul

de stat, bugetele de asigurări sociale, bugetele locale sau , după caz, bugetele

fondurilor speciale, se reduce cu 25%”, cum este și cazul reclamantului și soției

acestuia.

Începând cu data intrării

în vigoare a Legii nr. 118/2010, la eliberarea medicamentelor prin farmaciile proprii

s-a încasat de la personalul pentru care, prin legi speciale, este reglementată

decontarea integrală a cheltuielilor cu asistența medicală, medicamente și proteze,

contravaloarea a 25% din partea necompensată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. din valoarea

medicamentelor, sumele astfel încasate reprezentând reconstituire de cheltuieli

la articolul bugetar 20 aprilie 01 „medicamente", respectiv venituri ale bugetului

de stat.

Astfel, decontările, de

către unitățile sanitare a sumelor plătite de personalul pentru care, prin legi

speciale, este reglementată decontarea integrală a cheltuielilor cu asistența medicală,

medicamente și proteze, pentru achiziționarea de medicamente, servicii medicale,

proteze, s-au realizat, începând cu data de 03.07.2010, la un nivel cu 25% mai scăzut

față de sumele care se cuveneau acestora, conform legii, respectiv la nivelul prețului

de referință/de decontare al medicamentelor și nu la prețul de vânzare cu amănuntul

practicat de farmacii (la nivelul tarifelor în raport de care sunt stabilite sumele

decontate de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., din care se deduc sumele decontate de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.).

Totodată, potrivit

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările

și completările ulterioare, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de

a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate,

pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective

și cu respectarea dispozițiilor legale.

Având în vedere prevederile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare

potrivit cărora cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt

determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.

Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2)

și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru

respectiva cheltuială.

Nici o cheltuială din

fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată

potrivit legii și nu are prevederi bugetare”, precum și actuala situație financiară

care reclamă constrângeri de ordin bugetar, precizăm că la nivelul ordonatorului

principal de credite s-au luat în evidență sumele necesare privind asigurarea polițiștilor

pensionați la asistență medicală și medicamente gratuite în cadrul sistemului de

asigurări de sănătate specific apărării, ordinii publice, siguranței naționale autorității

judecătorești. Față de cele menționate mai sus în cauză nu s-a adus nici o încălcare

a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale, care dispune că nimeni nu poate

fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile

prevăzute de lege așa cum susține reclamantul.

În ceea ce privește obligarea

pârâților la asigurarea fondurilor bănești pentru asistență medicală gratuită conform

legislației în vigoare, aceasta nu se impune, deoarece conform art. menționat din

Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, reclamantul beneficiază împreună

cu soția de asistență medicală gratuită.

Cu privire la despăgubirile

morale solicitate de reclamant pentru aducerea de prejudicii grave demnității și

onoarei de militar prin neasigurarea gratuită a asistenței medicale și medicamentelor

și acest capăt de cerere este nefondat având în vedere că este o cerere accesorie

și cum cererea principală a fost respinsă va fi respinsă și cererea accesorie, potrivit

principiului accesoriul urmează soarta principalului.

Recursul

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul.

Consideră recurentul că

prin măsurile ilegale dispuse , cele 3 instituții ale statului , Guvernul României,

Casa de Sănătate O.P.S.N.A.J. și M.A.I. au adus o vătămare dreptului și interesului

său legitim privind asigurarea gratuită la asistența medicală și medicamente conform

legislației în vigoare (Legea nr. 90/2006, Legea nr. 80/1995, Legea nr. 360/2003).

Se arată că, începând

cu luna iunie 2010 și până în luna mai 2011 M.A.I. împreună cu Casa de Sănătate

O.P.S.N.A.J. nu mai asigură fondurile bănești pentru asistența medicală și medicamente

gratuite iar ambulatoriu analizele recomandate de medic se plătesc integral și medicamentele

la farmacie sunt compensate conform Legii nr. 118/2010, art. 2 alin. (2) și Normele

emise de Casa Națională de Sănătate O.P.S.N.A.J. și Direcția Medicală din cadrul

M.A.I.

Consideră recurentul că

o lege generală precum Legea nr. 118/2010 art. 2, nu poate modifica, restricționa

o lege specială cum sunt Legea nr. 80/1995, Legea nr. 360/2003, Legea nr. 95/2006,

instanța de fond nu a ținut cont, de acest argument și a motivat că prin Legea

nr. 118/2010, art. 2, Guvernul a luat unele măsuri necesare în vederea restabilirii

echilibrului bugetar.

Se arată că motivarea

instanței de fond este greșită, contrară legilor și principiilor de funcționare

a acestora, în acest sens fiind și decizia nr. 873/2010 și nr. Deciziei 1414/2009,

dreptul la asistență medicamente gratuite nu poate fi restrâns și nu poate fi afectat

de criză, el fiind un drept fundamental al pensionarului militar, atât român cât

și din întreaga lume. Aceste drepturi sunt prevăzute și garantate și de C.E.D.O.

la care România a aderat.

În drept cererea se întemeiază

pe dispozițiile art. 304

1

pct. 9 C. proc.civ. .

Apărările intimaților

M.A.I. și Casa de Asigurări

de Sănătate O.P.S.N.A.J. au solicitat respingerea acesteia ca nefondată și menținerea

sentinței de fond ca temeinică și legală.

Considerentele și soluția

instanței de recurs

Analizând cererea de recurs,

motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu

prevederile art. 304

1

C. proc.civ., Înalta Curte, constată că este nefondată

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 26

alin. (1) din Legea nr. 80/19995 privind Statutul cadrelor militare „Ofițerii, maiștrii

militari în rezervă și în retragere, pensionarii militari, au dreptul la asistență

militară și medicamente în condițiile art. 23 alin. (1) lit. a)”.

Art. 23 alin. (1)

lit. a) prevede „Membrii familiei cadrelor militare în activitate beneficiază gratuit

de:asistență medicală și medicamente în cadrul rețelei sanitare a M.A.P.N. sau în

alte rețele, cu decontarea cheltuielilor de către acest minister”.

În conformitate cu prevederile

art. 38 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, modificat

și completat „Polițistul pensionat și soția/soțul acestuia au dreptul gratuit la

asistență medicală și medicamente, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate

specific apărării, ordinii publice, siguranței naționale și autorității judecătorești

și au acces la casele de odihnă, sanatoriile, bazele sportive și alte spații pentru

odihnă și argument, care aparțin sau sunt în administrarea M.A.I.”

În speță, reclamantul

solicită obligarea pârâților la plata sumei de 1.117,01 RON ce reprezintă diferența

medicamentelor pentru perioada iunie-decembrie 2010.

Potrivit art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea stabilirii echilibrului

bugetar în perioada 3 iulie 2010 – 31 decembrie 2010 – „valoarea drepturilor/cheltuielilor

cu asistența medicală, medicamente și proteze aferente personalului propice, pentru

care legislația în vigoare la data publicării prezentei legi prevede decontarea

integral de la bugetul de stat, bugetele de asigurări sociale, bugetele locale sau

după caz bugetele fondurilor speciale, se reduc cu 25%.

Se apreciază că având

în vedere dispozițiile Legii nr. 118/2010 și perioada pentru care reclamantul solicită

restituirea cheltuielilor cu medicamentele, acesta ca asigurat trebuia să achite

partea de diferență până la prețul cu amănuntul, în condițiile în care a fost redus

bugetul M.A.I. cu 25% pentru această perioadă determinată.

În mod corect, instanța

de fond a făcut o aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate și a prevederilor

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice în sensul că

„nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2)

și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru

respectiva cheltuială”.

-În ceea ce privește susținerile

recurentului referitoare la restrângerea dreptului de a avea asistență medicală

și medicamente gratuite și la prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

În acest context, Înalta

Curte subliniază faptul că, puterea de a examina orice chestiune de fapt și de drept

are niște limite, inerente rolului și statutului puterii judecătorești într-un stat

de drept supus principiului separației puterilor de stat. Astfel, art. 16 din C.E.D.O.

nu acordă un drept de acces la o instanță cu competența de a invalida sau de a înlătura

aplicarea unei legi sau de a da o anumită interpretare jurisprudențială unor texte

de lege.

În cauzele F.M. împotriva

României și A.G.S. împotriva României din 6 decembrie 2011 cu referire la Legea

nr. 118/2010 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că dispozițiile convenției

nu conferă un drept de a primi un salariu, (nu beneficiu) într-un anumit cuantum.

Revine statului să stabilească

de o manieră discreționară, ce beneficii va plăti angajaților sau pensionarilor

din bugetul său, astfel că statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea

plății prin astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare.

Nu se poate aprecia că

există o ingerință așa cum este prevăzută de lege , în sensul art. 1 din Protocolul

nr. 1 deoarece s-a urmărit un interes public și anume acela de a proteja echilibrul

fiscal între cheltuielile și veniturile statului ce se confruntă cu o situație de

criză economică. Estimând că legiuitorul dispune de o marjă de apreciere pentru

a desfășura o politică economică și socială, decizia sa nu este lipsită de o bază

rezonabilă.

O ingerință în dreptul

la respectarea bunurilor trebuie să păstreze un just echilibru între cerințele de

interes general ale comunității și cele de protecție a drepturilor fundamentale

ale individului - se consideră în acest sens că statul nu a depășit marja sa de

apreciere.

Față de cele reținute

mai sus, constatând că sentința de fond este temeinică și legală, în conformitate

cu prevederile art. 312 C. proc.civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul V.E. împotriva sentinței nr. 253 din 19 septembrie 2011 a Curții

de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2012.