ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2553/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 199 din 24 ianuarie 2008, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Internelor și Reformei

Administrative și a respins ca atare acțiunea prin care reclamanta B.A. solicita,

în contradictoriu cu pârâtul susmenționat, anularea efectelor juridice ale Răspunsului

comunicat la data de 12 iunie 2007 și pe cale de consecință, anularea evaluării

Comisiei de Examinare, încadrarea reclamantei la I.P.J. Ialomița - Serviciul Cazier

Judiciar și Evidență Operativă, pe o funcție similară celei pentru care a susținut

examenul, acordarea drepturilor bănești indexate cu rata inflației și dobânzile

la zi. Prin aceeași acțiune, reclamanta solicita, de asemenea, să se constate că

i-a fost încălcat un drept legitim, prin refuzul nejustificat de soluționare a plângerii

referitoare la corectarea în mod eronat a testului pe care l-a susținut, că răspunsul

corect la întrebarea nr. 13 din textul grilă, susținut la concursul din perioada

26 - 27 iulie 2006, este cel indicat de reclamantă, să se admită și să se dispună

recorectarea testului și declararea reclamantei ca admisă la concursul menționat.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză nu există identitate

între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, întrucât

reclamanta a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârât, Ministerul Internelor

și Reformei Administrative, în condițiile în care concursul a fost organizat de

I.P.J. Ialomița, unitate cu personalitate juridică, iar toate pretențiile ce fac

obiectul acțiunii, astfel cum a fost precizată, sunt îndreptate împotriva I.P.J.

Ialomița.

A mai reținut instanța

de judecată că, potrivit prevederilor cuprinse în art. 1 alin. (2) și art. 3 din

O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și

Reformei Administrative, această instituție nu are atribuții în organizarea concursurilor

care au loc la nivelul inspectoratelor județene de poliție, în vederea încadrării/angajării

de personal iar susținerile reclamantei privind incidența în cauză a prevederilor

art. 14 lit. c) pct. 3 și 4 din O.U.G. nr. 63/2003 nu pot fi reținute, întrucât

acest act normativ a fost abrogat prin art. 25 din O.U.G. nr. 30/2007.

Împotriva sentinței pronunțate

a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și susținând că instanța de fond a dat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor legale

incidente în cauză.

Astfel, a susținut recurenta,

potrivit art. 3 lit. c) pct. 9 și 10 din O.U.G. nr. 30/2007, Ministerul Internelor

și Reformei Administrative „coordonează și controlează respectarea de către structurile

din subordine a reglementărilor cuprinse în actele normative proprii și de organizare

și funcționare” și totodată „realizează managementul resurselor umane din cadrul

Ministerului”.

A mai argumentat că I.P.J.

Ialomița nu poate fi parte în proces pentru că face parte dintr-o structură birocratică

cu caracter militar, fiind o unitate teritorială subordonată Ministerului Internelor

și Reformei Administrative.

În raport cu aceste argumente,

a susținut recurenta, în mod legal a chemat în judecată ministerul pârât pentru

a fi obligat:

- să anuleze rezultatele

concursului organizat de I.P.J. Ialomița pentru ocuparea postului de referent la

Serviciul cazier judiciar și evidența operativă;

- să oblige inspectoratul

să procedeze la recorectarea testului scris - grilă;

- să oblige același inspectorat

la repararea prejudiciului și declararea sa ca fiind admisă la concursul respectiv.

Prin întâmpinarea formulată,

Ministerul pârât a solicitat respingerea recursului, susținând că soluția instanței

de fond este legală și temeinică.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că recurenta-reclamantă

a participat la concursul organizat la 26-27 iulie 2006 de către I.P.J. Ialomița

pentru ocuparea postului de referent la Serviciul de cazier judiciar și evidența

operativă din cadrul acestui inspectorat, fiind declarată respinsă.

De asemenea, este necontestat

că recurenta-reclamantă a înțeles să cheme în judecată și să poarte procesul de

față exclusiv în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative,

așa după cum a precizat în mod expres în cererea de chemare în judecată și în cererea

de precizare a obiectului acțiunii și după cum a argumentat în cererea de recurs

de față.

Instanța de fond, reținând

că litigiul vizează concursul organizat de I.P.J. Ialomița, a constatat în mod corect

că raportul juridic dedus judecății s-a născut între recurenta-reclamantă, în calitate

de participantă la concurs și unitatea organizatoare a concursului.

Cum recurenta-reclamantă

a înțeles să-și îndrepte acțiunea exclusiv împotriva Ministerului Internelor și

Reformei Administrative, fără ca această autoritate publică să fie parte în raportul

juridic dedus judecății, în mod legal a reținut instanța de fond că ministerul pârât

nu avea calitate procesuală pasivă.

Din prevederile generale

ale O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor

și Reformei Administrative și ale H.G. nr. 416/2007 privind structura organizatorică

și efectivele Ministerului Internelor și Reformei Administrative, rezultă că acest

minister are în subordinea/coordonarea sa, între alte instituții și structuri, Poliția

Română, din cadrul căreia fac parte inspectoratele județene de poliție.

Pe de altă parte, din

prevederile art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2007, rezultă că I.P.J. Ialomița

este un serviciu public deconcentrat la nivelul județului respectiv, având personalitate

juridică proprie care, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din Ordinul nr.

300/2004 organizează concursurile pentru ocuparea posturilor vacante finanțate.

Astfel fiind, în mod legal

a reținut instanța de fond că, în cauză, Ministerul pârât nu are calitate procesuală,

respingând ca atare acțiunea formulată de recurenta-reclamantă împotriva acestuia.

Susținerea recurentei-reclamante,

cum că I.P.J. Ialomița ar fi o unitate subordonată a Ministerului Internelor și

Reformei Administrative, ceea ce ar conferi acestui minister calitate procesuală

pasivă, este lipsită de temei legal.

Astfel, așa după cum rezultă

din prevederile generale ale Legii nr. 218/2002, Poliția Română este organizată

corespunzător împărțirii administrativ-teritoriale, inspectoratele județene de poliție

aflându-se în subordinea Inspectoratului General al Poliției Române, care este organizat

și funcționează ca structură centrală a Poliției Române.

Mai mult, potrivit

art. 12 alin. (2) din această lege, inspectoratele județene de poliție sunt unități

cu personalitate juridică proprie și cu atribuții proprii.

De asemenea, este lipsit

de temei legal și susținerea recurentei-reclamante potrivit căreia dispozițiile

art. 3 lit. c) pct. 9 și 10 din O.U.G. nr. 30/2007 ar conferi Ministerului pârât

calitate procesuală pasivă.

Astfel, art. 3 lit. c)

pct. 9 se referă la atribuțiile generale pe care ministerul le are în legătură cu

coordonarea și controlul respectării de către structurile din subordine a reglementărilor

cuprinse în actele normative proprii de organizare și funcționare, or raportul juridic

dedus judecății nu s-a născut în legătură cu exercitarea acestor atribuții, ci în

legătură cu concursul organizat, în baza competențelor legale, de către I.P.J. Ialomița.

La fel, art. 3 lit. c)

pct. 10 se referă la atribuțiile prin care Ministerul le are în legătură cu managementul

resurselor umane din cadrul Ministerului, Ministerul fiind o structură organizatorică

distinctă de structurile unităților organizate în subordinea sa, ori a altor structuri,

precum I.P.J. Ialomița organizat ca serviciu public deconcentrat cu personalitate

juridică proprie aflat în subordinea Inspectoratului General al Poliției Române.

În concluzie, având în

vedere și considerentele de mai sus, soluția instanței de fond este legală și temeinică

urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta

B.A. împotriva sentinței nr. 199 din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 iunie 2008.