ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.06.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3273/2011

HOTĂRÂRE
07.06.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3273/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 2 din 17

februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă, în Dosar nr.

2328/96/2009, Curtea de Apel Târgu-Mureș a fost sesizată cu excepția de

nelegalitate a art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, invocată de reclamanta

T.V., în contradictoriu cu pârâții Agenția Județeană pentru Prestații Sociale

Harghita și Guvernul României.

de fond

Prin sentința

nr. 95/CA din 08 aprilie 2011 Curtea de Apel Târgu-Mureș, pronunțată după casarea

cu rejudecare, a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin.

(1) din H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii

copilului.

Prima instanța

a reținut că definiția dată noțiunii de naștere prin art. 3 din H.G. nr. 1025/2006

încalcă principiul egalității de tratament, instituind discriminări între persoanele

aflate în situații identice, respectiv între copii proveniți dintr-o naștere concomitentă

(gemeni, tripleți) și cei proveniți dintr-o naștere simplă.

Desigur că acordarea

acestei indemnizații a fost raportată prin art. 6 al O.U.G. nr. 148/2005, la numărul

copiilor născuți și nu la numărul nașterilor, motiv pentru care dispozițiile

art. 3 din Normele metodologice sunt nelegale.

exercitată

Împotriva sentinței

nr. 95 din 08 aprilie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș, Guvernul României a declarat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele

de recurs Guvernul României a arătat că dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 1025/2006, raportat la prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005

definesc nașterea ca fiind „aducerea pe lume a unuia sau mai mulți copii vii".

Concediul și indemnizația

de creștere a copilului până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap,

se acordă în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.

148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările

și completările ulterioare.

Potrivit prevederilor

art. 6 alin. (1) din actul normativ menționat, concediul și indemnizația lunară,

precum și stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau,

după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute

la art. 5 alin. (2), respectiv, una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia

i s-a încredințat copilul în vederea adopției, sau care are copilul în plasament

ori în plasament în regim de urgență.

Așadar, indemnizația

se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau pentru primii 3 copii adoptați,

luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea

adopției.

Textul menționat,

cuprins în O.U.G. nr. 148/2005 prevede acordarea indemnizației pentru naștere, iar

nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri.

Ținând cont de

cele menționate, indiferent de numărul copiilor rezultați dintr-o singură naștere,

se acordă o singură indemnizație.

Indemnizația pentru

creșterea copilului este o măsură de sprijin pentru familia în care vin pe lume

unul sau mai mulți copii.

Astfel, această

prestație înlocuiește, pe perioada concediului de creștere a copilului, venitul

salarial al părintelui care îndeplinește condițiile de acordare și optează pentru

această formă de sprijin.

Prin urmare, nu

se poate reține pretinsa discriminare creată între copiii proveniți dintr-o sarcină

simplă sau una gemelară, în condițiile în care, măsura reglementată prin actul contestat

are caracterul unui substitut al salariatului, și în nici un caz, o componentă a

alocației destinate copiilor.

de recurs

Examinând cauza

în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente,

inclusiv cele ale art. 304

1

este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Acordarea indemnizației

pentru creșterea copilului lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată,

confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea Ordonanței de Urgență

a Guvernului nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere.

De asemenea, se

poate reține că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere

situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din sfera

de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii anumite

categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective.

H.G. nr. 1025/2006

a fost adoptată pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței

de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii

copilului.

Prin acest act

normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea

dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile

și procedurile de acordare a dreptului.

Normele metodologice

prevăzute în art. 3 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea

cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de

referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele

aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.

Definind nașterea

ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 din

H.G. nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară

în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament

între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă.

Art. 6 alin.

(1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei

în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare

dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor

aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au

adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care

au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana

care a fost numită tutore).

Definind nașterea

într-o manieră contrară literei și spiritului Ordonanței de Urgență nr. 148/2005

și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor,

prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere,

art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a

prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravine prevederilor actului normativ în aplicarea

căruia a fost adoptate.

Într-adevăr, Ordonanța

de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine

pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor

aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ,

iar la modul cum s-a definit nașterea prin Normele metodologice de aplicare a ordonanței

de urgență s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu,

adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare

copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul

unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

De altfel, este

de menționat și faptul că Legea nr. 239 din 10 iunie 2009 a modificat dispozițiile

art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, iar potrivit acestei modificări cuantumul indemnizației

se majorează cu 600 RON pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de

tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de

naștere.

Astfel fiind,

Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală

pe care o va menține.

În consecință,

pentru considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de Guvernul României, împotriva sentinței nr. 95 din 8 aprilie 2011 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 7 iunie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-08-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3592/2010
mod nelegal actul normativ cu forță superioară, o dovedește și împrejurarea că însăși legiuitorul a considerat necesar să intervină și să modifice art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, stabilind, prin Legea nr. 239 din 10 iunie 2009, că indemniza
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 64/2010
caracterul său de act normativ sau individual. Coroborate, cele două texte ale aceluiași articol trebuie interpretate conform principiului de drept care impune ca legea să fie interpretată și aplicată în sensul de a-și produce efecte juridi
ÎCCJ 2010-05-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2574/2010
acordarea indemnizației trebuie raportată la numărul copiilor născuți și nu la numărul nașterilor. Definiția nașterii, așa cum este dată de art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 ca element de suferință pentru acordarea indemnizației, cree
ÎCCJ 2010-02-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 879/2010
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 16 octombrie 2009, Tribunalul Iași a sesizat Curtea de Apel Oradea cu soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 a
ÎCCJ 2010-03-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1675/2010
ioară a cărui aplicare trebuia să o asigure, dar și cu prevederile constituționale, care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. La adoptarea soluției au fost avute în vedere și soluțiile de speț
Sursă