ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1610/2012

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 161 din 24

octombrie 2011 a Tribunalului Suceava, în temeiul art. 346 alin. (1) raportat

la art. 347 C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-a admis

în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B.C. în sensul că

inculpatul S.A.F. a fost obligat să plătească părții civile menționate suma de

15.000 lei, cu titlu de daune materiale, și suma de 5000 Euro – echivalentul în

lei la data plății, cu titlu de daune morale, rezultate ca urmare a săvârșirii

infracțiunii de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte”, prev. de art. 183 C.

pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., pentru care acesta a

fost condamnat prin sentința penală nr. 134 din 26 septembrie 2011 – dosar

penal nr. 9756/86/2011, victimă fiind B.G.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

Suceava a constatat că prin sentința penală nr. 134 din data de 26 septembrie 2011

pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 9756/86/2011, inculpatul S.A.F.

a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte”, prev. de art. 183 C.

pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. În baza art. 71 C. pen.,

inculpatul a fost privat de exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice

sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul

autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie. În considerarea disp.

art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive de la data de 19 iulie 2011 la zi, iar conform art. 350 alin. (1) C.

proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S.A.F.

În conformitate cu art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.937,93 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 2.737,93 lei în

fondul Ministerului Public și suma de 200 lei în fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța soluția de

condamnare, instanța a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Suceava nr. 407/P/2011 din 02 august 2011 inculpatul S.A.F. a fost

trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru a răspunde penal sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,

prev. de art. 183 C. pen., acuzat fiind că la data de 22 iunie 2011, pe fondul

unui conflict spontan, a exercitat acte de violență, de intensitate ridicată,

asupra victimei B.G., care au condus la decesul acesteia. Această situație de

fapt a fost reținută și de către instanță exclusiv în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen., probe pe care inculpatul a declarat că le

cunoaște și le însușește, astfel cum rezultă din declarația acestuia dată la

termenul de judecată din data de 19 septembrie 2011, consemnată în

procesul-verbal separat atașat la dosar.

Cum inculpatul a apelat în planul

acțiunii penale la beneficiile procedurii simplificate reglementate de art. 320

1

C. proc. pen. instanța, dat fiind că partea civilă B.C. a propus, prin

apărătorul său ales, administrarea probatoriului testimonial și a celui cu

înscrisuri în dovedirea pretențiilor bănești emise, prin încheierea de ședință

din data de 19 septembrie 2011, cu luarea în considerare a disp. art. 347 C.

proc. pen. corob. cu art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., a dispus

disjungerea acțiunii civile. Pe cale de consecință, ținând cont de prevederile.

art. 99 alin. (4) din Hotărârea nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de

ordine interioară a instanțelor judecătorești, cu modificările și completările

ulterioare a fixat termen în vederea soluționării acțiunii civile la data de 17

octombrie 2011, cauza formând obiectul prezentului dosar, înregistrat pe rol

sub nr. 12380/86/2011.

Analizând materialul probator

administrat în cauză, sub aspectul laturii civile, astfel cum a fost disjunsă,

instanța de fond a reținut următoarele:

Acțiunea civilă este mijlocul legal

cel mai important de proteguire prin constrângere judiciară a drepturilor

civile sau a intereselor ocrotite de lege. Acțiunea civilă exercitată în

procesul penal este supusă dispozițiilor de fond ale răspunderii civile, cu

unele particularități ce derivă din săvârșirea unei fapte ilicite, având

caracter accesoriu față de acțiunea penală. Pentru ca acțiunea civilă să poată

fi exercitată în procesul penal, se cer îndeplinite cumulativ următoarele

condiții: a) infracțiunea să producă un prejudiciu material sau moral; b) între

infracțiunea săvârșită și prejudiciu există o legătură de cauzalitate; c)

prejudiciul trebuie să fie cert; d) prejudiciul să nu fi fost reparat; e) să

existe o manifestare de voință în sensul constituirii de parte civilă în

procesul penal.

S-a constatat că partea vătămată B.C.

și-a valorificat dreptul de a alătura acțiunea civilă celei penale cu

respectarea

condițiilor

prevăzute de legiuitor, încadrându-se în termenul limită la care se face

trimitere în art. 15 alin. (2) C. proc. pen. Ca subiect activ al acesteia,

fiind persoana în dauna căreia s-a produs prejudiciul material și moral, prin

cererea formulată în scris și reiterată oral prin apărătorul său la termenul de

judecată din data de 19 septembrie 2011 și-a exprimat manifestarea de voință de

a se constitui parte civilă împotriva inculpatului S.A.F., solicitând, în

concret, obligarea acestuia

la plata daunelor materiale în cuantum de 15.000 lei, reprezentând

cheltuielile ocazionate cu organizarea ceremoniei de înmormântare și a

praznicelor, emițând în același timp pretenții bănești echivalent al sumei

20.000 Euro, cu titlu de daune morale.

Instanța de fond a apreciat că pretențiile

părții civile de acordare a sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri

materiale au fost dovedite de probele administrate în cauză, iar în ceea ce

privește daunele morale s-a apreciat că suma de 5000 Euro este rezonabilă față de

suferința părții vătămate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul S.A.F., care a criticat-o pentru netemeinicie în ceea

ce privește cuantumul daunelor materiale și morale acordate părții civile B.C.,

pe care le-a apreciat ca fiind prea mari, în raport de culpa inculpatului, dar

și cu vina care trebuia reținută în sarcina victimei.

Instanța de apel a apreciat

criticile ca nefondate, reținând că despăgubirile materiale au fost dovedite

prin probele administrate (martori și înscrisuri), iar daunele morale în

cuantum de 5000 Euro-echivalentul în lei reprezintă o compensare

corespunzătoare a prejudiciului nepatrimonial cauzat părții vătămate în

calitate de soție a victimei.

În consecință, Curtea de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 106

din 14 decembrie 2011, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul S.A.F., care a reiterat criticile formulate în apel,

solicitând reducerea despăgubirilor materiale și morale acordate, în raport cu

probele administrate, dar și cu vina ce trebuia reținută în sarcina victimei.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând decizia

recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și conform art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și

temeinică.

Inculpatul nu a precizat cazurile de

casare în cadrul cărora a înțeles să critice hotărârile pronunțate.

Înalta Curte apreciază că

solicitarea acestuia de reducere a daunelor materiale poate fi analizată în

cadrul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

dar nu este fondată.

Cuantumul despăgubirilor civile

acordate de 15.000 lei, nu este rezultatul niciunei erori grave de fapt ci,

dimpotrivă, a rezultat din materialul probator administrat în cauză.

Instanțele au avut în vedere

cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei și praznicele aferente acestei

ocazii, iar întinderea acestora a fost dovedită, pe de o parte, cu bonuri

fiscale depuse la dosar, de aproximativ 4.363,57 lei, iar pe de altă parte prin

depozițiilor martorilor audiați în cauză, care au completat proba cu înscrisuri,

totalul cheltuielilor efectuate de partea civilă rezultând că s-a ridicat la

cuantumul de 15.000 lei.

Cât privește cuantumul daunelor

morale, acesta nu poate fi cauzat de instanța de recurs în cadrul nici unuia

din cazurile de casare expres și limitativ enumerate în disp. art. 385

9

C. proc. pen.

Cel mult, se poate verifica

legalitatea acordării acestora (caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.), dar din acest punct de vedere Înalta Curte

constată că în mod legal s-a procedat la repararea unui prejudiciu de afecțiune

invocat de victima indirectă, soția părții vătămate decedată.

Înalta Curte nu poate reține nici

solicitarea inculpatului de a reduce cuantumul despăgubirilor în raport de

culpa victimei, o atare solicitare nefiind admisibilă atâta vreme cât latura

penală a procesului a fost rezolvată în cadrul procedurii simplificate a dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., iar în sarcina victimei, nu s-a reținut

nicio culpă privind săvârșirea infracțiunii în baza probelor administrate în

cursul urmăririi penale.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.A.F. împotriva deciziei penale nr. 106 din 14

decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 mai 2012.