ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3098/2010

Asupra recursurilor penale de față; Prin Încheierea din 20 august 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosar nr. 18332/3/2010 (2043/2010), în baza art. 300 2 rap. la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a apelanților inculpați l.D. și M.D. S-a reținut în esență că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate a celor doi inculpați.

Astfel, s-a constatat că există probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, iar lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ținând seama de natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiuni și urmările nefaste pe care le produc asupra sănătății publice, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie, tot mai frecvent, în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul populației lăsarea în libertate a unor persoane acuzate de săvârșirea unei fapte de o asemenea gravitate, cantitatea de drog ce a făcut obiectul traficului ilicit și caracterul repetat al activității infracționale, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților, fără ocupație și loc de muncă la momentul arestării, elemente care justifică temerea că în libertate își vor relua activitatea infracțională în scopul obținerii veniturilor necesare subzistenței.

De asemenea, în privința inculpatului M.D. este incident și cazul prev. de art. 148 lit. a) C. proc. pen.,întrucât s-a sustras chiar de la momentul efectuării tranzacției din noaptea de 19/20 ianuarie 2010 și ulterior a fugit din țară, în scopul eludării tragerii la răspundere penală,revenind în România abia în faza judecării cauzei de fond. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs cei doi inculpați, pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii și care în esență se referă la lipsa pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta eventuala lăsare în libertate a inculpaților. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate. Inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, reținându-se în esență că în baza unei rezoluții infracționale unice au intermediat, respectiv vândut către un investigator sub acoperire droguri de mare risc. Împotriva inculpaților s-a dispus arestarea preventivă la datele de 21 ianuarie 2010, respectiv 16 aprilie 2010, constatându-se incidența cazului prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar în privința inculpatului M.D., și a cazului prev. de art. 148 lit. a) C. proc. pen., față de împrejurarea că acesta a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărire și judecată.

Prin Sentința penală nr. 554 din 2 iulie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, ambii inculpați au fost condamnați la câte 4 ani închisoare, iar în prezent cauza se află pe rolul Curții de Apel București în vederea soluționării apelurilor declarate de către inculpați împotriva sentinței sus-menționate. Înalta Curte constată că și la acest moment se mențin temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, fiind justificată concluzia la care a ajuns instanța de apel, în sensul privării de libertate în continuare a celor doi inculpați. În ce privește condiția impusă de art. 148 lit. f) C. proc. pen., contestată de inculpați prin prezentul recurs, Curtea constată că instanța de apel a făcut o analiză corespunzătoare a criteriilor în raport de care se poate aprecia dacă prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar crea un pericol pentru ordinea publică.

În acest sens, este de observat că inculpații sunt cercetați pentru fapte care prin natura lor produc urmări negative asupra sănătății publice, în contextul în care fenomenul de trafic și consum de droguri a luat o amploare deosebită, mai ales în rândul populației tinere. Lăsarea în libertate a inculpaților, cercetați pentru acest gen de fapte, nu ar crea doar condiții pentru ca aceștia să-și reia conduita infracțională, având în vedere și circumstanțele lor personale la momentul depistării (fără o ocupație licită care să le asigure mijloacele de trai), ci ar reprezenta implicit o încurajare a persoanelor care desfășoară o activitate similară, zădărnicindu-se încercarea de a limita, prin mijloace de politică penală, acest fenomen.

Pe de altă parte, chiar dacă inculpatul M. s-a prezentat în fața instanței de fond, este îndreptățită suspiciunea că odată pus în libertate ar putea încerca să se sustragă din nou procesului penal, cu atât mai mult cu cât în prezent există o hotărâre de condamnare împotriva sa, chiar nedefinitivă. Prin urmare, în mod legal și temeinic instanța de apel a dispus menținerea stării de arest a celor doi inculpați, astfel încât recursurile declarate împotriva acestei măsuri sunt nefondate și vor fi respinse conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați l.D. și M.D. împotriva Încheierii din 20 august 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosar nr. 18332/3/2010 (2043/2010). Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2010.