ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3098/2010

Asupra recursurilor

penale de față;

Prin Încheierea din 20 august 2010 a Curții

de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosar nr. 18332/3/2010

(2043/2010), în baza art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a apelanților

inculpați l.D. și M.D.

S-a reținut în esență

că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de

inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate a celor doi

inculpați.

Astfel, s-a constatat

că există probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru

care sunt cercetați, iar lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol

concret pentru ordinea publică, ținând seama de natura și gravitatea faptelor

reținute în sarcina inculpaților, frecvența pe care o înregistrează în prezent

acest tip particular de infracțiuni și urmările nefaste pe care le produc

asupra sănătății publice, puternica rezonanță socială negativă pe care

activitățile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează în rândul

membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie,

tot mai frecvent, în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor,

sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul populației lăsarea

în libertate a unor persoane acuzate de săvârșirea unei fapte de o asemenea

gravitate, cantitatea de drog ce a făcut obiectul traficului ilicit și

caracterul repetat al activității infracționale, precum și datele ce

caracterizează persoana inculpaților, fără ocupație și loc de muncă la momentul

arestării, elemente care justifică temerea că în libertate își vor relua

activitatea infracțională în scopul obținerii veniturilor necesare

subzistenței.

De asemenea, în

privința inculpatului M.D. este incident și cazul prev. de art. 148 lit. a) C.

proc. pen.,întrucât s-a sustras chiar de la momentul efectuării tranzacției din

noaptea de 19/20 ianuarie 2010 și ulterior a fugit din țară, în scopul eludării

tragerii la răspundere penală,revenind în România abia în faza judecării cauzei

de fond.

Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs cei doi inculpați, pentru motivele arătate în

practicaua prezentei decizii și care în esență se referă la lipsa pericolului

pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta eventuala lăsare în libertate a

inculpaților.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

Inculpații sunt

cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, reținându-se în esență că în baza unei rezoluții infracționale

unice au intermediat, respectiv vândut către un investigator sub acoperire

droguri de mare risc.

Împotriva

inculpaților s-a dispus arestarea preventivă la datele de 21 ianuarie 2010,

respectiv 16 aprilie 2010, constatându-se incidența cazului prev. de art. 148

lit. f) C. proc. pen., iar în privința inculpatului M.D., și a cazului prev. de

art. 148 lit. a) C. proc. pen., față de împrejurarea că acesta a fugit în

scopul de a se sustrage de la urmărire și judecată.

Prin Sentința penală

nr. 554 din 2 iulie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, ambii

inculpați au fost condamnați la câte 4 ani închisoare, iar în prezent cauza se

află pe rolul Curții de Apel București în vederea soluționării apelurilor

declarate de către inculpați împotriva sentinței sus-menționate.

Înalta Curte constată

că și la acest moment se mențin temeiurile de fapt și de drept avute în vedere

la luarea măsurii arestării preventive, fiind justificată concluzia la care a

ajuns instanța de apel, în sensul privării de libertate în continuare a celor

doi inculpați.

În ce privește

condiția impusă de art. 148 lit. f) C. proc. pen., contestată de inculpați prin

prezentul recurs, Curtea constată că instanța de apel a făcut o analiză

corespunzătoare a criteriilor în raport de care se poate aprecia dacă prin

lăsarea în libertate a inculpaților s-ar crea un pericol pentru ordinea

publică.

În acest sens, este

de observat că inculpații sunt cercetați pentru fapte care prin natura lor

produc urmări negative asupra sănătății publice, în contextul în care fenomenul

de trafic și consum de droguri a luat o amploare deosebită, mai ales în rândul

populației tinere. Lăsarea în libertate a inculpaților, cercetați pentru acest

gen de fapte, nu ar crea doar condiții pentru ca aceștia să-și reia conduita

infracțională, având în vedere și circumstanțele lor personale la momentul

depistării (fără o ocupație licită care să le asigure mijloacele de trai), ci

ar reprezenta implicit o încurajare a persoanelor care desfășoară o activitate

similară, zădărnicindu-se încercarea de a limita, prin mijloace de politică

penală, acest fenomen.

Pe de altă parte,

chiar dacă inculpatul M. s-a prezentat în fața instanței de fond, este

îndreptățită suspiciunea că odată pus în libertate ar putea încerca să se

sustragă din nou procesului penal, cu atât mai mult cu cât în prezent există o

hotărâre de condamnare împotriva sa, chiar nedefinitivă.

Prin urmare, în mod

legal și temeinic instanța de apel a dispus menținerea stării de arest a celor

doi inculpați, astfel încât recursurile declarate împotriva acestei măsuri sunt

nefondate și vor fi respinse conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați l.D. și M.D. împotriva

Încheierii din 20 august 2010 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în Dosar nr. 18332/3/2010 (2043/2010).

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 septembrie 2010.