ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3789/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 197 din 24 iunie

2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr.

4714/2/2010 (1232/2010) s-a respins ca nefondată plângerea petiționarului B.P.

împotriva rezoluției din 31 martie 2010 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București în Dosarul de urmărire penală nr. 1046/P/2009 și a rezoluției

din 10 mai 2010 din lucrarea nr. 695/II/2/2010 a aceluiași parchet.

Instanța a reținut că

la 11 iunie 2009 petiționarul B.P. a formulat plângere penală împotriva lui

B.E. deoarece, în calitate de avocat, a primit de la petent, la data de 15

martie 2009, mai multe înscrisuri pentru a le depune într-o cauză penală și nu

le-a depus, fapte ce constituie infracțiunile de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor și sustragere de înscrisuri prevăzute de art. 246 și

272 C. pen.

Din actele

premergătoare efectuate de procuror a rezultat că într-adevăr B.E. are

calitatea de avocat, a fost angajat de petent în susținerea unei cauze penale,

sens în care a primit de la acesta mai multe înscrisuri din care o parte le-a

depus în cauza penală respectivă, respectiv pe cele care le-a considerat utile

cauzei.

Procurorul a apreciat

că fapta considerată de petentul B.P. abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. nu întrunește elementele constitutive

ale acestei infracțiuni, lipsind cerința esențială a calității subiectului

activ al infracțiunii de a fi funcționar public sau funcționar, în înțelesul

art. 147 alin. (1) și (2) C. pen., deoarece B.E. are calitatea de avocat și nu

este angajat al unei persoane juridice de drept public sau de drept privat.

În ceea ce privește

infracțiunea de reținere sau de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 272

C. pen., care ar consta în aceea că avocatul B.E. nu ar fi depus toate

documentele primite de la petentul B.P. instanței, din aceleași acte

premergătoare a rezultat că petentul nu a cerut restituirea celor nedepuse la

instanță de apărătorul său. Mai mult, cu prilejul audierii sale, petentul B.P.

a arătat că nu a încheiat cu avocatul B.E. un proces-verbal de predare-primire

a documentelor respective și nu a putut face dovada celor susținute.

Aceleași acte

premergătoare au relevat faptul că petentul B.P. formulase plângere împotriva

Rezoluției nr. 3079/P/2008 dispusă de procuror, iar Judecătoria sectorului 4 a

admis excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata din cauză și a

respins plângerea petentului împotriva acestei rezoluții față de existența

autorității de lucru judecat, dar nu s-au confirmat susținerile aceluiași

petent din plângerea suplimentară că din arhiva Judecătoriei sectorului 4

avocatul B.E. ar fi sustras o eventuală contestație împotriva aceleiași

Rezoluții nr. 3079/P/2008 a procurorului.

Rezoluția nr.

1046/P/2009 din 31 martie 2010 a fost confirmată de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin Rezoluția nr.

695/II/2/2010 din 10 mai 2010, apreciind că cercetările în cauză sunt complete,

în sensul că ele acoperă, în întregime, aspectele sesizate de B.P., iar soluția

dispusă este legală și temeinică.

Instanța a constatat

că cele două acte procedurale ale parchetului sunt legale și temeinice, iar

plângerea petentului împotriva acestora este neîntemeiată.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal a declarat recurs petentul B.P. și a reluat

susținerile din plângerea inițială, în sensul că avocatul B.E. nu a prezentat

Judecătoriei sectorului 4 București contestația sa împotriva Rezoluției

procurorului nr. 3079/P/2008 din 13 octombrie 2008 și nici actele înmânate în

prezența martorului S.D.

Înalta Curte,

analizând recursul declarat de petent în cauză, constată următoarele:

La 11 iunie 2009,

petentul B.P. a formulat plângere penală împotriva lui B.E., deoarece, în

calitate de avocat angajat de petent să-l reprezinte într-o cauză penală, la 15

martie 2009 i-a înmânat mai multe acte pentru a le depune la instanță, acte

pentru care nu a întocmit un proces-verbal, iar apărătorul nu le-a depus la

instanță și nici nu i le-a restituit. Petentul a mai arătat că această

împrejurare este cunoscută de martorul S.D., acesta fiind cel care i-a făcut

cunoștință cu apărătorul.

Susținerile din

plângerea penală au fost confirmate de martorul S.D., în sensul înmânării de

către petentul B.P. a unui dosar cu acte avocatului B.E., fără ca martorul să

cunoască alte detalii, precum și de B.E. care, în declarația sa, a arătat că

i-a acordat petentului asistență juridică într-un dosar aflat pe rolul

Judecătoriei sectorului 4 București, care avea ca obiect plângerea formulată de

petent împotriva ordonanței procurorului. Acesta a primit de la petent mai

multe acte în copii xerox pe care în parte le-a depus la dosarul cauzei, iar

cele pe care le-a apreciat ca inutile le-a păstrat, dar petentul nu a solicitat

restituirea lor. în respectiva cauză, instanța a invocat din oficiu și a admis

excepția tardivității iar apărătorul a declarat recurs în cauza respectivă, dar

petentul nu l-a mai angajat în continuare.

Din adresa din 1

octombrie 2009 a Baroului București rezultă că B.E. își desfășoară activitatea

ca avocat titular în cadrul unui cabinet individual.

La organele de

urmărire penală precum și la instanțe, petentul B.P. a depus un număr mare de

înscrisuri, din care rezultă însă nemulțumirea sa despre modul în care a fost

îngrijit în timpul unei internări în anul 2004 la Spitalul Județean Constanța

precum și de concluziile unei expertize medico-legale care a constatat lipsa

culpei medicale în cadrul unei intervenții chirurgicale efectuate la același

spital, înscrisuri care nu au legătură cu prezenta cauză și nu fac în niciun

fel dovada vinovăției avocatului B.E. pentru modul în care l-a reprezentat pe

petent în fața instanței.

În consecință,

soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale a fost menținută în mod

corect de Curtea de Apel București prin sentința analizată prin care a respins

ca nefondată plângerea petentului, conform art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen.

Față de

considerentele arătate, Curtea constată că recursul declarat de petentul B.P.

este nefondat și urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. să-l respingă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul B.P. împotriva Sentinței penale nr.

197 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

petiționar la 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 octombrie 2010.