ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 360 din 2 iunie 2010, pronunțată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. 4687/306/2010, s-a admis excepția de necompetență după calitatea persoanei, a Judecătoriei Sibiu.

În baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de către petiționarii T.D.,  T.G. și T.I., împotriva ordonanței procurorului din data de 04 februarie 2010 emisă în Dosarul nr. 183/P/2009 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, în favoarea

î

naltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În motivarea sentinței, Judecătoria a reținut că,

prin plângerea înregistrată la data de 12 aprilie 2010, petiționarii T.D., T.G. și T.I. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună infirmarea ordonanței procurorului din 04 februarie 2010 emisă în Dosarul nr. 183/P/2009 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia.

La termenul de judecată din data de 2 iunie 2010, instanța a pus în discuția părților excepția de necompetență după calitatea persoanei a Judecătoriei Sibiu și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

î

naltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a concluziona în sensul celor de mai sus, Judecătoria a pornit de la constatarea faptului că unul dintre intimați (B.E.) are calitatea de judecător cu grad de curte de apel, în cadrul Tribunalului Sibiu.

Având în vedere dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. și ale art. 278

1

alin. (1) din același cod care reglementează competența în primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, respectiv, stabilesc instanța competentă să soluționeze plângerea împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată adoptate de procuror, judecătoria a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii formulate de petiționarii T.D., T.G. și T.I., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din actele și lucrările de la dosar rezultă că la data de 30 martie 2010, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - a fost înregistrată plângerea formulată de petiționarii T.D., T.G. și T.I. în conformitate cu art. 278

1

C. proc. pen. împotriva rezoluției nr. 208/II-2/2010 din 3 martie 2010 a D.N.A., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii A.I., B.E. și N.M.C. pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, art. 246 și art. 289 C. pen.

Având în vedere dispozițiile art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., plângerile petiționarilor au fost trimise de către parchet spre competentă soluționare Judecătoriei Sibiu, instanță care s-a declarat necompetentă și a înaintat cauza spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform celor dispuse prin sentința penală nr. 360 din 2 iunie 2010 mai sus amintită.

În motivarea plângerilor, petiționarii au susținut, în esență că soluția de netrimitere în judecată se bazează pe o analiză superficială, fără o studiere amănunțită a probelor administrate în cauză și care dovedesc că intimații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reclamate.

Examinând actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte reține că prin ordonanța nr. 183/P/2009 din 4 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. b), art. 38, art. 42 raportat la art. 45, art. 25, art. 30 C. proc. pen. și art. 13 C. pen.; neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii A.I., B.E. și N.C.M., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., disjungerea cauzei și declinarea competenței soluționării acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu pentru continuarea cercetărilor față de făptuitorul Tatu Ioan și ceilalți membri ai Comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar Șelimbăr sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 și de art. 290 C. pen., precum și față de reprezentanții legali ai SC H.

u. srl

Sibiu, sub aspectul comiterii infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută și pedepsită de art. 220 C. pen.

În motivarea ordonanței, procurorul de caz a reținut că urmare plângerilor formulate de petiționarii T.G., T.D. și T.I., în cauză s-au efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., întrucât potrivit susținerii petiționarilor, A.I., în calitate de director la O.C.P.I. Sibiu, B.E., judecător la Judecătoria Sibiu, delegat la Cartea Funciară și N.C.M., notar public, ar fi efectuat înscrieri nereale în Cartea funciară Bungard, comuna Șelimbăr, județul Sibiu, de natură să prejudicieze interesele patrimoniale ale acestora.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că persoanele vătămate T.D., T.I. și T.G., dețin în proprietate comună pe cote părți, suprafața de 2900 mp, înscrisă în C.F. Bungard, comuna Șelimbăr, județul Sibiu, cu nr. topo 1048/3, parcelă pe care SC H.

u. srl

Sibiu a ocupat-o în întregime și a efectuat edificii pe aceasta, deși proprietarii nu au înstrăinat niciodată terenul în cauză.

La data de 3 iunie 1996, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Sibiu a emis Titlul de proprietate prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3 ha și 4.197 m.p. în favoarea numitului T.T., din care cu suprafața de 14.000 m.p. acesta a fost pus în posesie în locul numit „L.D.” sau „Î.D.”, deși în registrul agricol din anul 1962, figura ca având în proprietate în punctul respectiv doar suprafața de 2.900 mp.

Urmare dezbaterii succesiunii după defunctul T.T., potrivit certificatului de moștenitor din 1 iulie 1996, soția supraviețuitoare T.E. a moștenit, inclusiv terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. x/1996.

La solicitarea numitului R.M., expertul autorizat V.A. a întocmit o lucrare de specialitate prin care, după efectuarea operațiunilor de comasare și dezmembrare a stabilit că terenul înscris în C.F. Bungard cu nr. topo 658/1 arabil de 14.000 m.p. este identic cu terenul înscris în Titlul de proprietate nr. x/1996 având nr. topo cadastral 1048/3/1.

După dezbaterea succesiunii, soția defunctului T.T. a încheiat contractul de donație autentificat la Biroul Notarului Public - N.C.M. sub nr. 1333 din 5 iulie 1996, prin care a donat numitului R.M. dreptul de nudă proprietate, iar numitului S.W., uzufructul viager asupra terenului dobândit de către donatoare cu titlu de moștenire în baza certificatului de moștenitor nr. x/1996, având următoarele indicative: teren arabil, tarla 60, parcela 1048/3/1 în suprafață de 1 ha și 4000 m.p.

În baza cererii numitului R.M., a

t

itlului de proprietate nr. x/1996, a contractului de donație autentificat de N.C.M. nr. 1333/1996 și a schițelor aferente, B.E., judecător delegat la Judecătoria Sibiu, Cartea funciară, prin Încheierea de intabulare din 13 decembrie 1996 a dispus printre altele: dezmembrarea imobilului înscris în C.F. Bungard cu nr. topo 658, în două corpuri funciare distincte, respectiv, primul cu nr. topo nou 658/1 arabil, de 14.000 mp și al doilea cu nr. topo nou 658/2 arabil, de 2607 mp; intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. Bungard cu nr. topo 658/1 arabil în suprafață de 14.000 mp cu transcriere în C.F. Bungard în favoarea numitului Tatu Traian; intabularea dreptului de proprietate asupra întregului imobil înscris în C.F. Bungard cu nr. topo 658/1 arabil de 1400 mp, în favoarea numitului R.M. și intabularea dreptului de uzufruct viager asupra întregului imobil înscris în C.F. Bungard cu nr. topo 658/1, în favoarea numitului S.W.

Ulterior, prin contractul de donație autentificat la Biroul aceluiași notar public, N.C.M. sub nr. 391 din 12 martie 1997, R.M. și S.W. au transmis SC H.

u. srl

Sibiu, terenul arabil în suprafață de 14.000 mp, situat administrativ pe raza comunei Șelimbăr, sat Bungard, înscris în C.F. Bungard, cu nr. topo 658/1.

Audiat fiind, A.I., director O.C.P.I. Sibiu în perioada aprilie 2005 - iulie 2009, a declarat că au existat probleme în procesul de punere în posesie a titularilor dreptului de proprietate asupra terenurilor situate în satul Bungard, comuna Șelimbăr, județul Sibiu, în sensul că s-au regăsit situații în care au fost eliberate câte două titluri de proprietate pentru aceeași suprafață de teren. De asemenea, făptuitorul A.I. a menționat că în virtutea funcției deținute are cunoștință despre împrejurarea că parcelele părților vătămate T.D., T.I. și T.G. au fost ocupate, în tot sau în parte de către SC H.

u. srl

Sibiu, însă cu certitudine nu a fost implicat în emiterea vreunui titlu de proprietate pentru suprafețele de teren în cauză.

Tot astfel, din adresele O.C.P.I. Sibiu, comunicate persoanei vătămate T.D. a rezultat că parcelele de teren deținute în proprietate și în coproprietate de către acesta, T.I. și T.G., se suprapun în evidențele cadastrale cu parcelele rezultate în urma operațiunilor de comasare și dezmembrare din lucrarea topografică de specialitate întocmită de către V.A., și care a stat la baza, atât a actelor notariale încheiate și autentificate de către notarul public N.C.M., cât și a încheierii de intabulare întocmită de către judecătoarea B.E.

Întrucât prin raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul tehnic judiciar B.P. s-a constatat că titlul de proprietate din 3 iunie 1996 care cuprinde parcela cadastrală nr. 1048/3/1 - arabil, a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu, s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu pentru continuarea cercetărilor față de Tatu Ioan, fost președinte al Comisiei locale de aplicare a Legii fondului Funciar Șelimbăr și față de ceilalți membri ai comisiei sub aspectul comiterii infracțiunilor

prevăzute și pedepsite de art. 246 și de art. 290 C. pen., iar față de reprezentanții legali ai SC

H.

u. srl

Sibiu, sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 220 C. pen.

În ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., faptă penală pentru săvârșirea căreia au fost cercetați făptuitorii A.I., B.E. și N.C.M., procurorul din cadrul D.N.A. a făcut aplicarea prevederilor art. 10 lit. b) C. proc. pen., motivat de împrejurarea că infracțiunea menționată a fost comisă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 78/2000, că prejudiciul reclamat de persoanele vătămate și cel estimat, este sub 200.000 euro și că nu sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. referitoare la infracțiunea continuată.

Prin rezoluția nr. 208/II-2/2010 din 3 martie 2010, procurorul șef al Secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din D.N.A., în conformitate cu dispozițiile art. 275-278 C. proc. pen. și art. 22

2

din O.U.G. nr. 43/2002, a dispus respingerea, ca neîntemeiată a plângerii formulate de petiționarii T.I., T.G. și T.D. împotriva ordonanței emisă la data de 4 februarie 2010 în Dosarul nr. 183/P/2009 al Serviciului Teritorial Alba Iulia din cadrul D.N.A.

Înalta Curte, verificând ordonanța din data de 4 februarie 2010 dată în Dosarul nr. 183/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia -, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, așa cum prevăd dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., constată că este legală și temeinică, iar plângerile formulate de petiționarii T.G., T.D. și T.I. în procedura reglementată de art. 278

1

C. proc. pen. sunt nefondate.

Procurorul de caz, analizând actele premergătoare efectuate în cauză, a stabilit o situație de fapt completă, concluzionând în mod corect în raport de data comiterii faptei, și anume, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 78/2000, și de valoarea prejudiciului reclamat și a celui estimat, că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 lit. b) C. proc. pen., iar soluția ce se impune a fi adoptată este aceea de a nu se începe urmărirea penală pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. pentru care au fost cercetați făptuitorii A.I., B.E. și N.C.M.

Pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. și, respectiv, de uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., posibil a fi fost comise de către fostul președinte al Comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar Șelimbăr și de ceilalți membri ai comisiei cu ocazia emiterii

t

itlului de proprietate din 3 iunie 1996 în favoarea numitei T.M., cum de altfel și pentru infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută și pedepsită de art. 220 C. pen., posibil a fi fost comisă de către reprezentanții legali ai SC H.

u. srl

Sibiu, procurorul de caz a dispus declinarea competenței soluționării dosarului în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, organul competent să continue cercetările, atât din punct de vedere material, cât și din punct de vedere al competenței după calitatea persoanei.

Nu poate fi primită susținerea petiționarilor în sensul că soluția pronunțată de procuror se bazează pe o analiză superficială a probelor deoarece, în privința infracțiunii de corupție reclamate, așa cum s-a arătat în cele ce preced, dispozițiile art. 13

2

din Legea nr. 78 intrată în vigoare în anul 2000 nu sunt aplicabile; posibila infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor incriminată în dispozițiile acestei legi speciale, pentru care au fost efectuate cercetări față de A.I., B.E. și N.C.M. a fost săvârșită în anul 1996, deci anterior intrării în vigoare a actului normativ menționat.

Referitor la celelalte infracțiuni cu privire la care procurorul de caz a reținut că există indicii de săvârșire a lor, urmează să se pronunțe procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, iar în cazul în care petiționarii sunt nemulțumiți de soluția ce se va pronunța în cauză, vor putea uza de prevederile art. 278, respectiv, de cele ale art. 278

1

C. proc. pen.

În consecință, reținând că dispoziția privind soluția de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorii A.I., B.E. și N.C.M. pentru comiterea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., cuprinsă în ordonanța nr. 183/P/2009 din 4 februarie 2010 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia, menținută prin rezoluția nr. 208/II-2/2010 din 3 martie 2010 a procurorului șef al Secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din D.N.A. este legală și temeinică, plângerile petiționarilor formulate împotriva ordonanței susmenționate se privesc ca nefondate și se vor respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) și (4) și art. 193 alin. (4) C. proc. pen., petiționarii T.G., T.D. și T.I., vor fi obligați, la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, respectiv, de câte 133 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații A.I. și N.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondate, plângerile formulate de petiționarii T.G., T.D. și T.I. împotriva ordonanței din 4 februarie 2010 dată în Dosarul nr. 183/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Alba-Iulia, ordonanță pe care o menține.

Obligă petiționarii la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat și la câte 133 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către intimații A.I. și N.C.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2010.