ÎCCJ, Secția penală

Să se identifice mijloacele tehnice (echipamente și suporți cu care au fost efectuate înregistrările audio-video).

Să stabilească dacă suporții tehnici pe care sunt imprimate înregistrările sunt originali și dacă înregistrările sunt autentice.

Să se stabilească dacă asupra înregistrărilor s-a intervenit prin ștergere, inserare sau alte elemente de montaj audio-video.

Să se determine dacă vocile înregistrate și identificate de organele de anchetă ca aparținând lui, îi aparțin într-adevăr.

Să se stabilească raportat la caracteristicile vocii sale și la mijloacele tehnice folosite dacă aceasta ar fi putut fi prelucrată cu softuri audio-video speciale.

Să se stabilească dacă conținutul convorbirilor interceptate este redat în mod fidel.

Care este marja de eroare a metodei folosite pentru expertizare și fundamentul științific al acesteia. În urma admiterii cererii efectuării expertizei criminalistice a fost efectuată în cauză această probă, fiind depus Raportul de expertiză criminalistică nr. 27 din 20 februarie 2012 al Institutului Național de Expertize Criminalistice întocmit de expertul criminalist autorizat G.P. În fine, la cererea inculpatului B.I. s-a încuviințat a se da lămuriri de către expertul criminalist susmenționat, în condițiile art. 120 C. proc. pen. și a răspunde la obiecțiunile expertului parte al inculpatului, d-nul C.G. Așa fiind, la termenul de judecată din 09 aprilie 2012, după depunerea la dosarul cauzei a răspunsurilor scrise de către expertul criminalist autorizat la obiecțiunile expertului parte nominalizat și după depunerea jurământului în condițiile art. 85 C. proc. pen., s-a procedat la ascultarea și consemnarea declarației expertului criminalist autorizat G.P. în temeiul art. 124 alin. (2) teza ultimă C. proc. pen. C. Referitor la durata procesului, Înalta Curte reține cu titlu de premisă că potrivit art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa. Caracterul rezonabil al duratei procedurii se apreciază ținând seama de circumstanțele cauzei și criteriile consacrate în jurisprudența C.E.D.O., referitoare la complexitatea cauzei, comportamentul părților și al autorităților competente, dificultatea dezbaterilor. În speță, durata procedurii a fost determinată de mai multe aspecte, conjugate într-o interacțiune specifică și redate în cele ce urmează și care în ansamblul lor justifică soluționarea cauzei într-un termen de 4 ani: a) Astfel, în primul rând, urmarea admiterii cererii inculpatului B.I. de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 prin încheierea de ședință din 10 aprilie 2009, prin conformare la dispozițiile în vigoare la acea dată ale art. 303 alin. (6) C. proc. pen. coroborat cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale s-a suspendat judecarea Dosarului nr. 3318/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată, iar în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a dispus trimiterea dosarului cauzei la Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată. Or, dosarul cauzei împreună cu o copie a Deciziei nr. 1469 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională a fost restituit la Înalta Curte de Casație și Justiție abia la data de 24 noiembrie 2009, judecata în fața instanței de fond reluându-se la termenul din 16 decembrie 2009. b) În al doilea rând, trebuie avut în vedere că, deși prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 23 martie 2010 s-a dispus admiterea cererii inculpatului B.I. de efectuare a unei expertize criminalistice privind vocea din înregistrarea convorbirilor telefonice ale inculpatului B.I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și s-a menționat că obiectivele expertizei au fost prezentate și dezvoltate în cererea de la dosar, și vizează convorbirile individualizate în volumele de urmărire penală, (în esență toate convorbirile care prin rechizitoriu l-au incriminat pe inculpat); fiind dispusă imediat adresă către Institutul Național de Expertize Criminalistice, indicându-se inclusiv aspectul că s-a fixat onorariul provizoriu pentru expert în sumă de 10.000 RON; în continuare efectuarea în fapt a acestei probe, cu o certă decisivitate în construcția apărărilor iterate de inculpatul B.I. și a pretinderii stabilirii nevinovăției sale pentru săvârșirea infracțiunii imputate - și în consecință, finalizarea judecății a fost esențialmente imposibilă, în ciuda rolului activ al instanței Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru următoarele motive obiective: 1. Prin adresa nr. 457 din 19 mai 2010, Institutul Național de Expertize Criminalistice a comunicat că nu mai efectuează acest gen de expertize criminalistice și a arătat că solicitările dispuse de instanță se circumscriu dispozițiilor art. 91 6 C. proc. pen. și pot fi supuse expertizei tehnice, fiind făcută recomandarea de a se cere efectuarea expertizei de către Institutul pentru tehnologia avansată din structura SRI sau Institutul de Criminalistică din cadrul IGPR, ori de către experți tehnici judiciari. 2. Ulterior, prin adresa nr. 457 din 14 iunie 2010, Institutul Național de Expertize Criminalistice a revenit la adresa datată 19 mai 2010 și a informat că „în prezent la I.N.E.C. există personal de specialitate criminalistică, competent pe domeniile expertiză criminalistică a vocii și vorbirii, respectiv expertiza fotografiilor și a imaginilor video, pe care îl poate desemna expert criminalist oficial, în vederea efectuării unor expertize criminalistice. S-au mai iterat și următoarele precizări: ♦Obiectivul expertizei vocii și vorbirii efectuate în I.N.E.C. constă în stabilirea probabilității ca două eșantioane de voce și vorbire să provină de la același vorbitor. S-a menționat că în prezent nu există metode standardizate sau validate științific pentru identificarea certă a persoanelor după voce și vorbire. Observații: Nu reprezintă obiect al expertizei criminalistice autentificarea înregistrărilor sau transcrierea convorbirilor. Transcrierile se pun la dispoziția expertului de către organele judiciare care au dispus expertiza. ♦Cu privire la o fotografie sau imagine video, obiectivele expertizei criminalistice efectuate la I.N.E.C. constau în: îmbunătățirea calității imaginilor, analiza persoanelor și a altor detalii, posibilitatea stabilirii locației și datei unei imagini: ◘Îmbunătățirea calității unei imagini se efectuează în vederea ameliorării clarității acesteia. ◘Analiza persoanelor și a altor detalii constă în compararea persoanelor din imaginile în litigiu cu fotografii/imagini ale suspecților puse la dispoziție de organele judiciare sau efectuate de către experți. De asemenea se pot analiza și detalii sau obiecte din imagini în vederea calculării dimensiunilor unor persoane, detalii sau obiecte din imagini se aplică tehnici de fotogrametrie, respectiv de aplicare a formulelor din geometria în plan sau spațiu. ◘Stabilirea locației și a datei realizării unei imagini: examinarea elementelor surprinse într-o imagine poate să permită identificarea locației și a datei când a fost realizată. Observații: Nu reprezintă obiect al expertizei criminalistice stabilirea faptului dacă imaginile au fost sau nu prelucrate prin intermediul unui procesor. ♦expertizele criminalistice și expertizele tehnice constituie două genuri distincte în cadrul expertizelor judiciare, iar potrivit art. 916 alin. (1) C. proc. pen. interceptările și înregistrările audio sau video pot fi verificate sub aspectul autenticității prin supunerea lor expertizei tehnice”. 3. Este esențială evidențierea în continuare că Direcția Servicii Conexe din cadrul Ministerului Justiției, prin adresa nr. 566/BCETJ din 09 iunie 2010 a comunicat că: - Activitatea de expertiză tehnică judiciară se desfășoară în conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, aprobată prin Legea nr. 156/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și în conformitate cu prevederile C. proc. civ, respectiv C. proc. pen. - Specializările expertizei tehnice judiciare sunt cuprinse în Nomenclatorul specializărilor expertizei tehnice judiciare, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 199/C din 18 ianuarie 2010. - În urma verificărilor efectuate a rezultat că specializarea „Voce – vorbire” nu se regăsește printre specializările expertizei tehnice judiciare. Expertiza vocii și a vorbirii se încadrează la expertize criminalistice, conform Hotărârii Guvernului nr. 368 din 3 iulie 1998 privind înființarea Institutului Național de Expertize Criminalistice - I.N.E.C., modificată prin H.G. nr. 458 din 15/04/2009 și a Ordinului Ministrului Justiției nr. 441/C/1999. 4. În același traseu sinos și dificil de efectuare a expertizei criminalistice încuviințate, prin adresa nr. 457 din 14 septembrie 2010, I.N.E.C. a comunicat că valorificarea înregistrărilor audio și video constituie obiect al expertizei tehnice potrivit art. 91 6 C. proc. pen., limitându-se în acest fel activitatea institutului al cărui obiect de activitate este cel prevăzut la art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 368/1998, modificată și completată prin H.G. nr. 458/2009. Analizând obiectivele indicate s-a constatat că dintre acestea numai cele de la nr. 4 și 7 pot constitui subiect al expertizei criminalistice, pentru care în prezent există la I.N.E.C. personal de specialitate criminalistică, instruit și perfecționat în țară și străinătate, competent pentru a fi desemnat expert criminalist oficial care să efectueze această lucrare. Pentru rezolvarea celorlalte probleme și efectuarea unei expertize tehnice judiciare în condițiile art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 2/2000, s-a formulat recomandarea pentru instanțe de a se adresa direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției care, potrivit art. 12 1 din O.G. nr. 2/2000, autorizează experții tehnici judiciari din specialitatea cerută, în lipsa acestora urmând a se proceda conform prevederile art. 13 din aceeași ordonanță. 5. Față de cele iterate de I.N.E.C., prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 29 septembrie 2010 s-a dispus solicitarea pe cale de adresă scrisă de la Ministerul Justiției – Serviciul Profesii Juridice Conexe a unei liste cu experți tehnici judiciari, cu specialitatea tehnologie informatică și electronică în vederea efectuării unei expertize tehnice cu privire la obiectivele de la pct. 1, 2, 3, 5 și 6, precum și revenirea cu adresă la Institutul Național de Expertize Criminalistice în sensul efectuării expertizei tehnice, respectiv, pentru obiectivele nr. 4 și nr. 7. În consecința transmiterii listei cu experți tehnici judiciari oficiali de către Ministerul Justiției - Serviciul Profesii Juridice Conexe, prin încheierea de ședință de la termenul din 21 octombrie 2010 au fost desemnați prin conformare la dispozițiile art. 119 alin. (2) teza III C. proc. pen. experții D.M. - cu specialitatea electronică și S.L.C. – cu specialitatea calculatoare din listele comunicate de Ministerul Justiției – Serviciul Profesiei Juridice Conexe pentru efectuarea expertizei tehnice cu privire la obiectivele de la pct. 1, 2, 3, 5 și 6, stabilindu-se onorariu provizoriu în sumă de 5.000 RON. 6. O altă chestiune ce a generat dificultatea efectuării expertizei criminalistice dispusă în cauză a fost solicitarea I.N.E.C. pe cale de adresă scrisă din 21 martie 2011 și reluată prin adresa datată 13 mai 2011, de a fi înaintate suporturile tehnice originale, ce conțineau înregistrările ce urmau a fi expertizate sub aspectul identificării persoanei după voce și vorbire. Î n acest sens, instanța de fond a Înaltei Curți de Casație și Justiție a dispus adresă scrisă la Serviciul Român de Informații - Direcția Județeană de Informații Brașov pentru ca, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 182/2002, privind protejarea informațiilor clasificate și a H.G. nr. 585/2002, dată în aplicarea aceleiași legi, să procedeze la declasificarea documentului de însoțire a suporților optici originali, existenți la dosarul cauzei, suporți care conțin înregistrările audio-video, convorbirile telefonice purtate de către inculpatul B.I. și care au făcut obiectul întocmirii rechizitoriului din data de 9 aprilie 2008, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov, în Dosarul nr. 41/P/2006. S-a arătat de către instanță că declasificarea era necesară pentru a se asigura liberul acces și total pentru unul din magistrații ce compun completul de judecată și care nu deținea autorizație de acces corespunzătoare nivelului de clasificare a informațiilor, respectiv „strict secret”, al apărătorilor inculpatului, al inculpatului și al experților tehnici judiciari deja nominalizați. Urmare dispoziției exprese a instanței de fond, prin adresa nr. 2808183 din 01 august 2011, Serviciul Român de Informații - Direcția Județeană de Informații Brașov a înaintat în formă declasificată documentele de însoțire a suporților optici originali pe care se aflau interceptările audio-video pentru care s-a cerut expertiza criminalistică de către inculpatul B.I. Ulterior, la data de 8 august 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA – Serviciul Teritorial Brașov a depus la dosar o adresă prin care a solicitat restituirea în regim de prioritate a suporturilor optice originale înregistrate sub nr. 00273/2006, 00274/2006, 00280/2006 și 00281/2006 ce conțin convorbiri telefonice interceptate și înregistrate în cauză, în vederea declasificării lor, sens în care, au fost emise dispoziții corespunzătoare prin încheierea de ședință a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 26 septembrie 2011. Față de dispoziția susmenționată a instanței de fond, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. – Serviciul Teritorial Brașov a pus la dispoziție prin adresa scrisă nr. 4472 din 03 octombrie 2011 pentru expertizare, după declasificare, suporturile optice originale în discuție. 7. Ceea ce este decisiv pentru indicarea amplitudinii traseului, fără echivoc de dificil, ce a permis în final efectuarea expertizei criminalistice, încuviințată și dispusă în cauză la cererea inculpatului B.I., este arătarea că Institutul Național de Expertize Criminalistice a indicat pe cale de adresă scrisă de abia la data de 23 mai 2011 că poate realiza în totalitate expertiza criminalistică încuviințată cu toate obiectivele de la pct. 1-7; chestiune valorificată prin dispoziția expresă a Înaltei Curți prin încheierea de la termenul din 24 mai 2011, care a statuat ca expertiza criminalistică să fie efectuată în integralitate de către I.N.E.C. III. Pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, Înalta Curte reține următoarea situație de fapt: La data de 10 noiembrie 2006, având în vedere actele de urmărire penală efectuate în cadrul Dosarului nr. 21/P/2005 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Brașov, ce aveau ca obiect comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (3) din Legea nr. 241/2005, ce a produs o însemnată pagubă bugetului consolidat al statului, al cărei cuantum se ridică la suma de peste 35 milioane de euro, dosar în care au fost puse în aplicare autorizațiile de interceptare a comunicațiilor, văzând prevederile art. 91 2 alin. (5) C. proc. pen., procurorul de la unitatea de parchet indicată s-a sesizat din oficiu cu privirea la faptul că numitul B.I. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia săvârșește infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, fiind stabilit că fapta de corupție a magistratului procuror se referă la un dosar al Tribunalului Alba ce avea ca obiect cererea formulată de către condamnatul M.M.N. pentru revocarea măsurilor de siguranță la care a fost obligat potrivit condamnării la executarea unei pedepse de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiunii de corupție. Cu titlu de premisă se reține că prin sentința penală nr. 201/2004 din 16 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 2801/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6470/2005 din 16 noiembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 838/2005, completul de judecată din care a făcut parte judecătorul P.R. – președintele Tribunalului Alba, a dispus condamnarea lui M.M.N. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare cu executare pentru comiterea infracțiunii continuate de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și a infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. Pe de altă parte, prin denunțul formulat în data de 28 noiembrie 2007, M.M.N. a arătat că în cursul lunii mai 2006, a luat legătura cu martorul Z.N. – avocat în cadrul Baroului Sibiu și astfel l-a cunoscut pe inculpatul B.I. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Cu această ocazie, M.M.N. a discutat cu inculpatul despre un dosar aflat pe rolul Tribunalului Alba – Dosar nr. 2903/2006 înregistrat la data de 27 aprilie 2006, ce avea ca obiect cererea sa de suspendare temporară a măsurii limitării dreptului la liberă circulație în străinătate, măsură instituită ca urmare a faptului că avea de executat pedeapsa privativă de libertate stabilită prin sentința penală nr. 201/2004 a Tribunalul Alba. Potrivit celor relatate de către martorul M.M.N., ale cărui declarații se coroborează cu declarațiile celorlalți martori: B.M. – judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, C.M. – judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, P.R. – avocat, fost judecător și fost președinte al Tribunalului Alba, F.A. – procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și fost procuror anticorupție în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Alba, G.I. – judecător la Tribunalul Alba – toți magistrați cu funcții de conducere sau execuție ce au participat la soluționarea cererii formulate de M.M.N., precum și a martorilor B.I. și N.Z., toate raportate prin coroborare la conținutul înregistrărilor audio realizate în cursul urmăririi penale efectuate, a rezultat că în cursul lunilor mai 2006 – iunie 2006 inculpatul B.I., în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a folosit de influența sa traficându-și funcția pe lângă mai mulți magistrați – judecători și procurori - învestiți a participa la soluționarea cererii formulate de către M.M.N. La câteva zile după ce s-au cunoscut, M.M.N. a fost invitat în municipiului Sibiu, unde s-a reîntâlnit cu inculpatul B.I. De această dată, magistratul l-a asigurat pe denunțător că datorită calității sale de procuror are influență printre ceilalți magistrați și astfel are posibilitatea să determine obținerea unei soluții favorabile a cererii de suspendare temporară a măsurii de limitare a dreptului la liberă circulație în străinătate, inculpatul pretinzând pentru acest „serviciu” suma de 50.000 euro. În acest sens, pe parcursul comiterii faptei, inculpatul B.I. s-a folosit de mai multe momente pentru a dovedi această influență martorului M.M.N. Deoarece suma a fost considerată prea mare, cei doi au căzut de acord ca pentru traficarea funcției sale, magistratul procuror să primească suma de 40.000 euro. Fiind de acord cu pretențiile pecuniare formulate, M.M.N. a acceptat și faptul ca martorul Z.N. să fie avocatul ce-l va reprezenta în fața instanței de judecată, totul pentru a nu trezi suspiciunile acestuia cu privire la motivele primei întâlniri cu inculpatul procuror, cu atât mai mult cu cât același avocat l-a reprezentat cu ocazia amânării executării pedepsei în Dosarul nr. 6860/2005, în care Tribunalul Alba a pronunțat la data de 19 decembrie 2005 sentința penală nr. 307/2005 – judecător P.R. – președintele Tribunalului. De aceea, în dimineața zilei de 29 mai 2006, cunoscând că la Tribunalul Alba are termen de judecată Dosarul nr. 2903/2006 ce avea ca obiect cererea lui M.M.N., inculpatul B.I. s-a întâlnit cu acesta în municipiul Sibiu, în jurul orei 06:00. Cu această ocazie l-a reasigurat de influența sa și a primit de la acesta o primă parte din suma solicitată, respectiv 5.000 euro. Nemulțumit de cuantumul sumei, magistratul procuror a condiționat continuarea exercitării influenței sale de primirea integrală a sumei solicitate pe motiv că „trebuie să împartă la oameni”. După această întâlnire, în exercitarea actelor de traficare a funcției sale, inculpatul B.I. a discutat în repetate rânduri despre dosarul martorului M.M.N. cu președintele Tribunalului Alba – martora P.R. În același timp, magistratul procuror l-a reasigurat pe M.M.N. că președintele Tribunalului - cel care l-a condamnat la închisoare cu executare, dar și cel ce a dispus amânarea executării acestei pedepse - a confirmat faptul că soluția îi va fi favorabilă: „rămâne lucrarea cum este făcută”. În ziua de 29 mai 2006, în jurul orelor 15:00, în Dosarul nr. 2930/2006 Tribunalul Alba a pronunțat sentința penală nr. 143/2006, potrivit căreia s-a admis cererea formulată de petentul M.M.N. și s-a dispus suspendarea temporară a măsurii suspendării dreptului la liberă circulație în străinătate, cu acordarea dreptului pentru perioada 25 iunie 2006–25 septembrie 2006 de a călătorii în Germania, precum și restituirea pașaportului. După ce a aflat că cererea martorului a fost admisă, inculpatul B.I. l-a anunțat și i-a solicitat acestuia emiterea unei file cec care să compenseze T.V.A.-ul dintr-o factură ce ar fi trebuit să o plătească pentru achiziționarea unor materiale de construcție. Î nalta Curte are în vedere că discuțiile referitoare la file cec sau plata unei mașini pentru fiica inculpatului ori virarea unei sume de 20.000 euro într-un cont al fiicei sale au fost doar modalități alternative prin care inculpatul B.I. a dorit să se asigure că va primi toți banii solicitați pentru traficarea funcției sale de la denunțătorul susindicat. Profitând de relația apropiată cu președintele Tribunalului Alba și de faptul că a ocupat mai mulți ani funcția de prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și apoi de procuror inspector la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, inculpatul B.I. s-a deplasat în ziua 30 mai 2006 la biroul martorei F.A. – procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba și nepoata președintelui Tribunalului Alba - pe care a întrebat-o dacă Parchetul va declara apel împotriva sentinței pronunțate în cazul M.M.N. Martora F.A. a explicat inculpatului regulile după care funcționează Direcția Națională Anticorupție și faptul că are nevoie de confirmarea conducerii Secției judiciare pentru o asemenea decizie, dar, cu totul surprinzător și ca o dovadă a influenței pe care inculpatul B.I. o avea în rândul unor magistrați, aceasta i-a promis că va prezenta conducerii lucrurile de așa manieră încât să obțină nedeclararea căii de atac. Pe de altă parte, pentru a fi clar că meritul admiterii cererii este numai al lui, inculpatul B.I. i-a solicitat lui M.M.N. să-l anunțe pe avocatul său – martorul Z.N. despre soluția instanței în așa fel încât acesta „să nu-și aroge vreun rol”. Cu toate acestea, în jurul orei 13:00, după ce a evitat să discute de pe telefonul de serviciu, martora F.A. i-a comunicat inculpatului B.I. că, deși a prezentat cauza așa cum a promis, Direcția Națională Anticorupție va declara căile de atac, deoarece conducerea secției judiciare nu este de acord cu soluția Tribunalului Alba în cauza lui M.M.N. La aceeași dată, cu adresa nr. 1350/III/2/2006 din 30 mai 2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Alba a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 143/2006 privind pe M.M.N. După ce a luat legătura cu președintele Tribunalului Alba - martora P.R., care a confirmat că martora F.A. promisese că nu se va declara calea de atac; inculpatul B.I. l-a anunțat pe M.M.N. cu privire la faptul că Parchetul va ataca sentința Tribunalului Alba, dar l-a asigurat că va face uz de toată influența sa pentru a fi adoptată o soluției favorabilă martorului denunțător. Din conținutul dialogului purtat cu M.M.N., inculpatul B.I. a realizat că acesta devenise neîncrezător asupra asigurărilor sale referitoare la influența pe care o avea asupra altor magistrați și cu privire la faptul că apelul Parchetului va fi respins de către Curtea de Apel Alba Iulia, motiv pentru care a decis să se întâlnească cu acesta pentru a-l invita la locuința sa din municipiul Sibiu. Înainte de această întâlnire, inculpatul B.I. a făcut în așa fel încât denunțătorul M.M.N. să observe că s-a întâlnit cu președintele Tribunalului – martora P.R. Pe de altă parte, observând întâlnirea procurorului cu președintele Tribunalului, denunțătorul M.M.N. a presupus că exercitarea căii de atac de către Parchet era un „joc” al inculpatului pentru a se asigura că va primii banii solicitați, condiții în care, odată cu acceptarea invitației, a decis să aibă asupra sa diferența de 15.000 euro din prima tranșă a sumei totale de 40.000 euro solicitați de către magistrat pentru traficarea funcției. În aceste condiții, în ziua de 01 iunie 2008, în intervalul orar 08:24 – 09:00, M.M.N. s-a aflat la locuința inculpatului B.I. din municipiul Sibiu. Inculpatul B.I. a folosit acest interval de timp pentru a-i dovedi lui M.M.N. influența pe care o are în rândul unor magistrați. Astfel, în prezența lui M.M.N. inculpatul B.I. a discutat inițial cu președintele Tribunalului Alba – martora P.R., de la care a aflat că sentința penală se va redacta în aceeași zi. Apoi a discutat cu procurorul anticorupție – martora F.A. cerându-i să motiveze „nu știu cât de mult sau de bine” apelul și să-l înainteze la instanța de judecată. Pe de altă parte, martorul a încercat să schimbe termenii înțelegerii, în sensul de a nu mai remite sume de bani, ci un autoturism pe numele fiicei magistratului, propunere respinsă de către inculpat, însă în fața acestor „exemple” de exercitare a influenței, în dorința de a avea un rezultat pozitiv asupra cererii sale, denunțătorul M.M.N. a remis inculpatului B.I. suma de 15.000 euro. Cu toate acestea, magistratul inculpat nominalizat a cerut asigurări suplimentare pentru faptul că va primi și restul sumei de 20.000 euro, situație în care M.M.N. i-a încredințat o filă cec cu scadență la 30 de zile, în care s-a menționat echivalentul în lei a celor 20.000 euro. De asemenea, cei doi au decis găsirea unui alt avocat în locul martorului Z.N. și formularea unei cereri scrise pentru obținerea urgentă a sentinței. După ce s-a despărțit de inculpat, în jurul orei 11:00, M.M.N. a depus la președintele Tribunalului Alba cererea prin care solicita redactarea de urgență și cu precădere a hotărârii pronunțate arătând în cursul unei convorbiri telefonice interceptate: „misiune îndeplinită, m-am și întors, sunt la Sibiu”. Stilul de redactare al cererii susmenționate de către denunțător: „vă solicit să dispuneți redactarea de urgență și cu precădere a hotărârii pronunțate în cauza noastră”, a avut rezultatul scontat, deoarece președintele Tribunalului Alba – martora P.R. i-a solicitat judecătorului cauzei – martora I.G. satisfacerea doleanțelor justițiabilului, în aceeași zi fiind redactată și dactilografiată sentința penală nr. 143/2006, iar la data de 02 iunie 2006; sub semnătură, judecătorul cauzei a făcut următoarea mențiune pe cererea lui M.M.N.: „la data de 02 iunie 2006 dosarul a fost predat cu sentința motivată procurorului DNA pt. redactarea motivelor de apel”. Până în ziua de 06 iunie 2006, inculpatul B.I. a discutat de mai multe ori cu martora F.A. pentru a afla dacă a motivat apelul Parchetului, fostul procuror anticorupție confirmând faptul că „păsărica a zburat”, urmând ca în data de 07 iunie 2006 dosarul să fie înaintat la Curtea de Apel Alba Iulia și judecat în ziua următoare, respectiv în data de 08 iunie 2006. De aceea, în ziua de 07 iunie 2007 inculpatul B.I. a discutat în repetate rânduri cu martorul B.I. despre denunțătorul M.M.N., primul fiind interesat să afle dacă cel din urmă are suma de 20.000 euro în numerar. În același timp, inculpatul B.I. s-a interesat atât la procurorii din cadrul secției judiciare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cum a fost cazul procurorului C.C., cât și la procurorul anticorupție - martora F.A. despre posibila componență a completului de apel de la secția penală a Curții de Apel Alba Iulia din data de 08 iunie 2006. Deoarece denunțătorul M.M.N. a luat legătura cu el în jurul orelor 20:30, fiind convins că are banii în numerar, inculpatul B.I. a devenit neliniștit, întrucât nu apucase să discute cu niciun magistrat din completul de apel pentru a-și trafica influența în favoarea martorului: ” Problema-i că n-am apucat să discut cu ăștialalți”. Totuși, în jurul orei 20:40 a aflat că unul dintre membrii completului de apel este judecătorul B.M., sens în care a luat legătura imediat cu acesta. În timpul dialogului purtat între inculpat și președintele completului de apel - martorul B.M., cel din urmă a confirmat că în data de 08 iunie 2006 va face parte din completul de apel al secției penale a Curții de Apel Alba Iulia și l-a asigurat pe inculpat că a priceput interesul său pentru cauza ce făcea obiectul apelului D.N.A.: „ Ai și ceva cu A.F.? Nu știu că nu m-am uitat cu cine, de altfel nici nu prea țin cont cine vine și ce facem, dar am priceput”. Apelul promovat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Alba a fost înregistrat la Tribunalul Alba la data de 07 iunie 2006 și înaintat către Curtea de Apel Alba Iulia. În aceeași zi a fost format Dosarul nr. 873/57/2006 cu termen de judecată în data de 08 iunie 2006, ora 08:30, citativul fiind emis la data înregistrării, ocazie cu care pe lângă M.M.N., a fost anunțat și avocatul acestuia – martorul Z.N.; deși inculpatul și M.M.N. stabiliseră ca acesta să nu mai fie implicat, cei doi fiind nemulțumiți de prestația și contribuțiile ce și le aroga. În dimineața zilei de 08 iunie 2006 inculpatul B.I. a efectuat ultimele acte prin care a demonstrat martorului M.M.N. influența pe care o are asupra altor magistrați și cât de eficient își poate trafica funcția. Astfel, în jurul orei 07:00 s-a întâlnit cu M.M.N. într-o stație PECO din municipiul Sibiu, stabilind ca martorul Z.N. să nu mai fie implicat în cauză și apoi s-au deplasat separat în municipiul Alba Iulia. Ajuns înainte, inculpatul și-a luat măsurile de prevedere pentru a fi sigur că denunțătorul M.M.N. îl va observa, sens în care l-a sfătuit inițial să nu meargă în sala de judecată și să aștepte în autoturism, în parcarea din fața sediului Curții de Apel Alba Iulia. După acestea inculpatul a discutat cu președintele completului de apel - martorul B.M. căruia i-a dat întâlnire în fața hotelului C., loc vizibil din poziția în care se afla denunțătorul M.M.N.. Ulterior întâlnirii cu președintele completului de apel, inculpatul s-a deplasat la președintele Tribunalului – martora P.R. și s-a întâlnit apoi cu procurorul anticorupție – martora F.A. Prin decizia penală nr. 183/A/2006 din 08 iunie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Alba, minuta deciziei fiind redactată de către președintele completului de apel – martorul B.M. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Alba a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4075/2006 din 23 iunie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 873/57/2006, în cadrul motivării fiind precizat: „… instanțele penale de fond și apel au făcut o motivare greșită, nelegală a hotărârilor când au recurs la prevederile art. 44 alin. (1) lit. a) din lege pentru a hotărî înlocuirea măsurii …” . IV. Analiza probelor și a mijloacelor de probă administrate, care configurează vinovăția inculpatului B.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii imputate de trafic de influență (în acest punct, Înalta Curte, în mod simetric, va releva netemeinicia cercetării probelor testimoniale de către apărătorul ales al inculpatului nominalizat, atât prin concluziile orale finale, cât și reluate la pct. II, paginile 7-17 din concluziile scrise depuse la dosarul cauzei de către avocatul ales M.L.). 1 0 . La acest subcapitol distinct de analiză au fost avute în vedere spre a fi evaluate într-o examinare completă și coroborată probele și mijloacele de probă din faza urmăririi penale împreună cu actele procedurale ce au fost structurate în 3 (trei) volume, după cum urmează: VOLUMUL I cuprinde un total de 308 file, astfel: - Rezoluția de începere a urmăririi penale; - Ordonanța de punere în mișcare a urmăririi penale; - Proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; - Proces-verbal de sesizare din oficiu; - Proces-verbal de analiză convorbiri; - Denunțul, declarația și documentele depuse de numitul M.M.N.; - Copie denunț formulat de C.S.; - Ordonanțe de delegare; - Procese-verbale de efectuare a interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice; - Proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și împuternicirile avocațiale; - Proces-verbal de consemnare a refuzului de a da declarație; - Cereri formulate de inculpat și rezoluțiile de soluționare; - Declarația martorului B.I.; - Declarația martorului C.M.E.; - Declarația martorului B.M. S.; - Declarația martorului P.M.R.; - Declarația martorului F.A.M.; - Declarația martorului I.G.; - Declarația martorului Z.N.; - Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori: Ordinea de zi soluționată din data de 21 februarie 2008 (la pct. 11, Hotărârea nr. 32 privind suspendarea din funcția de procuror a inculpatului B.I.) - Procedură de citare; - Comunicare avocați în sensul art. 172 C. proc. pen.; - Comunicarea situației inculpatului; - Alte acte; - Plângere penală formulată de B.I. împotriva procurorului șef al S.T. Brașov; - Cerere a inculpatului B.I. adresată Consiliului Superior al Magistraturii; - Proces-verbal încheiat la data de 17 martie 2008 din care rezultă că inculpatul B.I. dorește să dea declarație după ce i se va pune la dispoziție dosarul de urmărire penală; - Proces-verbal încheiat la data de 17 martie 2008 după studierea materialului probator de către inculpatul B.I.; - Ordonanța procurorului din data de 17 martie 2008; - Proces-verbal încheiat la data de 17 martie 2008 cu ocazia ascultării unor convorbiri telefonice de către inculpatul B.I.; - Cerere a inculpatului B.I.; - Ordonanța procurorului din data de 17 martie 2008; - Cerere a inculpatului B.I.; - Ordonanța procurorului din data de 17 martie 2008; - Proces-verbal de prezentare a materialului seria B nr. 013268, încheiat la data de 17 martie 2008; - Ordonanța procurorului din data de 18 martie 2008; - Cazier judiciar; - Rezoluția procurorului din data de 01 aprilie 2008 de respingere a plângerii formulată de inculpatul B.I.; - Proces-verbal de sigilare. VOLUMUL II cuprinde un total de 300 file astfel: - Autorizația emisă de Judecătoria Brașov, la 25 mai 2006, în Dosarul nr. 25/2006; - Autorizațiile nr. 70 din 21 noiembrie 2006, 84 din 27 noiembrie 2006, 84 din 20 decembrie 2006, 18 și 20 din 05 septembrie 2007, toate emise de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 14/2006; - Ordonanța nr. 01 din 08 ianuarie 2008, de autorizare provizorie a interceptării și înregistrării audio-video; - Încheierea de ședință nr. 2 din 10 ianuarie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 14/2006; - Autorizația nr. 1 din 10 ianuarie 2008, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 14/2006; - Procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate; - Ordonanțe de delegare; - Adresa D.N.A - Serviciul Tehnic nr. 732/II-1/2007 din 10 ianuarie 2008; - Proces-verbal nr. 732/II-1/2007 din 08 ianuarie 2008, de instalare a tehnicii speciale; - Proces-verbal nr. 732/II-1/2007 din 09 ianuarie 2008, de redare rezumativă; - Planșă fo