ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2354/2009

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 43/F din 23 aprilie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 120/288/2009 s-a dispus

respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petiționarul C.N.D.,

împotriva rezoluției din 11 noiembrie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 288/P/2008.

A menținut rezoluția

atacată.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat petiționarul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin Rezoluția din 11

noiembrie 2008, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în

Dosarul nr. 288/P/2008, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus, neînceperea

urmăririi penale față de făptuitorul B.C. - cercetat sub aspectul infracțiunii

prev. și ped. de art. 246 C. pen. și art. 192 alin. (1) C. pen., întrucât nu

sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Urmare actelor

premergătoare efectuate în cauză s-a reținut că, prin Sentința civilă nr. 5197

din 16 octombrie 2007 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, minorul N.P., (în vârstă

de 5 ani), a fost încredințat spre creștere și educare, tatălui său, C.N.D., -

în mod provizoriu, - până la soluționarea irevocabilă a capătului de cerere

privind încredințarea minorului, în cadrul acțiunii de divorț.

Ulterior, prin

Sentința civilă nr. 6164 din 14 decembrie 2006 rămasă definitivă prin Decizia

civilă nr. 156/A/MIF/2007 a Tribunalului Vâlcea și irevocabilă prin Decizia

civilă nr. 156/A/MIF din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, s-a

hotărât desfacerea căsătoriei încheiate între C.N.D. și C.E., minorul fiind

încredințat, mamei (C.E.).

În aceste împrejurări

- făptuitorul - executorul judecătoresc B.C. din cadrul Camerei Executorilor

Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a întocmit, la cererea

persoanei interesate, Dosarul de executare nr. 141/2008.

Inițial, la data de 1

iulie 2008, prin încheiere, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, a dispus suspendarea

provizorie a executării silite pornită în Dosarul de executare nr. 141/2008 al

B.I.E.J. - B.C., până la soluționarea cererii de suspendare a executării

silite, ce formează obiectul Dosarului nr. 4143/288/2008, aflat pe rolul

aceleiași instanțe.

Ulterior, prin

Încheierea nr. 4188 din 15 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea,

în Dosarul nr. 4431/288/2008 a fost respinsă cererea lui C.N.D., privind

suspendarea executării silite în Dosarul de executare nr. 141/2008.

Așa cum rezultă din

procesul-verbal întocmit la 27 august 2008 de către executorul judecătoresc,

minorul N.P. a fost încredințat reclamantei C.E.

În raport de

împrejurările descrise anterior, procurorul a apreciat că în cauză, nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art. 246 C. pen.

și art. 192 alin. (1) C. pen.

Făptuitorul,

executorul judecătoresc, a acționat în baza unui titlu executoriu învestit cu

formulă executorie, prin activitatea sa urmărind numai respectarea

dispozițiilor hotărârii judecătorești ce forma obiectul dosarului de executare.

Plângerea formulată

de C.N.D., împotriva Rezoluției din 11 noiembrie 2008 emisă de procuror în

Dosarul nr. 288/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a

fost respinsă ca neîntemeiată, prin Rezoluția din 18 decembrie 2008 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, emisă

în Dosarul nr. 955/II/2/2008.

Împotriva Rezoluției

din 11 noiembrie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în

Dosarul nr. 288/P/2008, a formulat plângere la instanță, potrivit art. 278

1

C. proc. pen., persoana vătămată C.N.D.

Acesta a învederat că

faptele executorului judecătoresc săvârșite în împrejurările soluționării

Dosarului de executare nr. 141/2008 al B.I.E.J. - din cadrul Camerei

Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Pitești, - întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art. 246 C. pen. și art. 192

C. pen.

Instanța de fond a

reținut, în esență, că intimatul C.N.D., în calitatea sa de executor

judecătoresc a procedat legal, dispunând punerea în executare a unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile privind încredințarea minorului N.P.

De asemenea, la data

executării silite privind încredințarea minorului, nu mai producea efecte

juridice, Încheierea nr. 4134 din 1 iulie 2008 a Judecătoriei Vâlcea, întrucât

prin Încheierea nr. 4188 din 15 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Râmnicu

Vâlcea în Dosarul nr. 4431/288/2008 a fost respinsă cererea persoanei vătămate

privind suspendarea executării silite în Dosarul de executare nr. 141/2008.

Ca atare s-a

constatat ca fiind respectate dispozițiile art. 377 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. potrivit cu care sunt hotărâri definitive „hotărârile date în primă

instanță, potrivit legii, fără drept de apel” dar și dispozițiile art. 376

1

C. proc. civ., potrivit cărora se învestește cu formulă executorie hotărârile

care au rămas definitive ori au devenit irevocabile.

În atare condiții,

instanța de fond a reținut că nu sunt indicii privind săvârșirea de către

intimat a infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., respectiv art. 192 C.

pen.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond a declarat recurs petiționarul C.N.D.,

solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării admiterea plângerii și

trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

În motivele scrise de

recurs, petiționarul invocă omisiunea audierii de către parchet a intimatului

B.C., nemotivarea hotărârii recurate și greșita obligare la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 385

14

C. proc. pen. cu referire la art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.,

constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art.

246 C. pen. - faptă reținută în plângerea formulată de petiționar - constă în

fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu,

cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin

aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, iar

infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 C. pen. constă în

pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau

loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le

folosește, sau refuzul de a părăsi la cererea acesteia.

Prin urmare, pentru

existența primei infracțiuni este necesar ca funcționarul public să-și exercite

abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune - neîndeplinirea unui

act, fie printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie

să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane, iar pentru existența

infracțiunii de violare de domiciliu, legea cere ca pătrunderea în locuință să

se realizeze fără drept.

În cauza dedusă

judecății, din actele premergătoare efectuate de organele de urmărire penale

rezultă că intimatul B.C. în calitatea sa de executor judecătoresc, la cererea

persoanei interesate C.E., a întocmit Dosarul execuțial nr. 141/2008.

Rezultă, de asemenea

că, prin Sentința civilă nr. 6164 din 14 decembrie 2006 rămasă definitivă prin

Decizia civilă nr. 156/A/MIF/2007 a Tribunalului Vâlcea și irevocabilă prin

Decizia civilă nr. 156/A/MIF din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Pitești,

s-a hotărât desfacerea căsătoriei încheiate între C.N.D. și C.E. și

încredințarea minorului N.P., mamei acestuia.

Astfel cum rezultă

din procesul-verbal întocmit la data de 27 august 2008 de către executorul

judecătoresc, minorul N.P. a fost încredințat reclamantei C.E., astfel încât

făptuitorul a procedat la punerea în executare a dispozițiilor cuprinse în

hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă.

Față de aceste

împrejurări, Înalta Curte, constată că nu există temeiuri care să impună

casarea sentinței, respectiv desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale.

Totodată, Înalta

Curte, constată că hotărârea pronunțată în primă instanță, recurată de

petiționarul C.N.D. este motivată în fapt și în drept, fiind nefondată

susținerea acestuia sub acest aspect.

Cât privește

obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare de către instanța de

fond, aceasta rezultă din dispozițiile art. 192 alin. (1) C. proc. pen., text

de lege aplicabil și în situația respingerii căii de atac exercitate.

Față de cele

susținute mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.N.D., împotriva

Sentinței penale nr. 43/F din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul C.N.D. împotriva Sentinței penale

nr. 43/F din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 iunie 2009.