ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2354/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 43/F din 23 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 120/288/2009 s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petiționarul C.N.D., împotriva rezoluției din 11 noiembrie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 288/P/2008. A menținut rezoluția atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Prin Rezoluția din 11 noiembrie 2008, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 288/P/2008, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus, neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul B.C. - cercetat sub aspectul infracțiunii prev. și ped. de art. 246 C. pen. și art. 192 alin. (1) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni. Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză s-a reținut că, prin Sentința civilă nr. 5197 din 16 octombrie 2007 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, minorul N.P., (în vârstă de 5 ani), a fost încredințat spre creștere și educare, tatălui său, C.N.D., - în mod provizoriu, - până la soluționarea irevocabilă a capătului de cerere privind încredințarea minorului, în cadrul acțiunii de divorț. Ulterior, prin Sentința civilă nr. 6164 din 14 decembrie 2006 rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 156/A/MIF/2007 a Tribunalului Vâlcea și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 156/A/MIF din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, s-a hotărât desfacerea căsătoriei încheiate între C.N.D.

și C.E., minorul fiind încredințat, mamei (C.E.). În aceste împrejurări - făptuitorul - executorul judecătoresc B.C. din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a întocmit, la cererea persoanei interesate, Dosarul de executare nr. 141/2008. Inițial, la data de 1 iulie 2008, prin încheiere, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, a dispus suspendarea provizorie a executării silite pornită în Dosarul de executare nr. 141/2008 al B.I.E.J. - B.C., până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite, ce formează obiectul Dosarului nr. 4143/288/2008, aflat pe rolul aceleiași instanțe. Ulterior, prin Încheierea nr. 4188 din 15 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în Dosarul nr. 4431/288/2008 a fost respinsă cererea lui C.N.D., privind suspendarea executării silite în Dosarul de executare nr. 141/2008.

Așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit la 27 august 2008 de către executorul judecătoresc, minorul N.P. a fost încredințat reclamantei C.E. În raport de împrejurările descrise anterior, procurorul a apreciat că în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art. 246 C. pen. și art. 192 alin. (1) C. pen. Făptuitorul, executorul judecătoresc, a acționat în baza unui titlu executoriu învestit cu formulă executorie, prin activitatea sa urmărind numai respectarea dispozițiilor hotărârii judecătorești ce forma obiectul dosarului de executare. Plângerea formulată de C.N.D., împotriva Rezoluției din 11 noiembrie 2008 emisă de procuror în Dosarul nr. 288/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a fost respinsă ca neîntemeiată, prin Rezoluția din 18 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, emisă în Dosarul nr. 955/II/2/2008.

Împotriva Rezoluției din 11 noiembrie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 288/P/2008, a formulat plângere la instanță, potrivit art. 278 1 C. proc. pen., persoana vătămată C.N.D. Acesta a învederat că faptele executorului judecătoresc săvârșite în împrejurările soluționării Dosarului de executare nr. 141/2008 al B.I.E.J. - din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Pitești, - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art. 246 C. pen. și art. 192 C. pen. Instanța de fond a reținut, în esență, că intimatul C.N.D., în calitatea sa de executor judecătoresc a procedat legal, dispunând punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile privind încredințarea minorului N.P.

De asemenea, la data executării silite privind încredințarea minorului, nu mai producea efecte juridice, Încheierea nr. 4134 din 1 iulie 2008 a Judecătoriei Vâlcea, întrucât prin Încheierea nr. 4188 din 15 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 4431/288/2008 a fost respinsă cererea persoanei vătămate privind suspendarea executării silite în Dosarul de executare nr. 141/2008. Ca atare s-a constatat ca fiind respectate dispozițiile art. 377 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. potrivit cu care sunt hotărâri definitive „hotărârile date în primă instanță, potrivit legii, fără drept de apel” dar și dispozițiile art. 376 1 C. proc. civ., potrivit cărora se învestește cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile.

În atare condiții, instanța de fond a reținut că nu sunt indicii privind săvârșirea de către intimat a infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., respectiv art. 192 C. pen. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs petiționarul C.N.D., solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. În motivele scrise de recurs, petiționarul invocă omisiunea audierii de către parchet a intimatului B.C., nemotivarea hotărârii recurate și greșita obligare la plata cheltuielilor judiciare către stat. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 385 14 C. proc.

pen. cu referire la art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. - faptă reținută în plângerea formulată de petiționar - constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, iar infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 C. pen. constă în pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, sau refuzul de a părăsi la cererea acesteia.

Prin urmare, pentru existența primei infracțiuni este necesar ca funcționarul public să-și exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune - neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane, iar pentru existența infracțiunii de violare de domiciliu, legea cere ca pătrunderea în locuință să se realizeze fără drept. În cauza dedusă judecății, din actele premergătoare efectuate de organele de urmărire penale rezultă că intimatul B.C. în calitatea sa de executor judecătoresc, la cererea persoanei interesate C.E., a întocmit Dosarul execuțial nr. 141/2008.

Rezultă, de asemenea că, prin Sentința civilă nr. 6164 din 14 decembrie 2006 rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 156/A/MIF/2007 a Tribunalului Vâlcea și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 156/A/MIF din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, s-a hotărât desfacerea căsătoriei încheiate între C.N.D. și C.E. și încredințarea minorului N.P., mamei acestuia. Astfel cum rezultă din procesul-verbal întocmit la data de 27 august 2008 de către executorul judecătoresc, minorul N.P. a fost încredințat reclamantei C.E., astfel încât făptuitorul a procedat la punerea în executare a dispozițiilor cuprinse în hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă. Față de aceste împrejurări, Înalta Curte, constată că nu există temeiuri care să impună casarea sentinței, respectiv desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

Totodată, Înalta Curte, constată că hotărârea pronunțată în primă instanță, recurată de petiționarul C.N.D. este motivată în fapt și în drept, fiind nefondată susținerea acestuia sub acest aspect. Cât privește obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare de către instanța de fond, aceasta rezultă din dispozițiile art. 192 alin. (1) C. proc. pen., text de lege aplicabil și în situația respingerii căii de atac exercitate. Față de cele susținute mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.N.D., împotriva Sentinței penale nr. 43/F din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.N.D. împotriva Sentinței penale nr. 43/F din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2009.