ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3204/2012

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara - secția a Ii-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.V.P.S.Z.B. a chemat în

judecată pe pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor, prin Inspectoratul

Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara, solicitând obligarea

acestuia la modificarea actului adițional la contractul de gestionare a faunei

cinegetice din fondul de vânătoare - Ciungani, din județul Hunedoara.

Prin

sentința nr. 617/2012, Tribunalul Hunedoara a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Alba Iulia - secția

de contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, precum și calitatea de autoritate publică centrală a

pârâtului.

Prin

sentința nr. 122/2012, Curtea de Apel Alba Iulia a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, reținând că pârâtul

este o autoritate publică locală, contractul a cărui modificare se cere fiind

încheiat cu Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de

competență, dosarul a fost înaintat la

înalta Curte de Casație și

Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea

regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Examinând

actele dosarului, se constată că, în raport cu obiectul acțiunii și având în

vedere rangul pe care autoritatea pârâtă, care a încheiat actul administrativ

dedus judecății, îl ocupă în sistemul organelor administrației publice,

competența materială de

soluționare a

cauzei revine secției de contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara.

Astfel,

potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

„sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și

contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în

valoare a bunurilor proprietate publică.

De

asemenea, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din același act

normativ, „Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze

litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract

administrativ, precum și orice litigii legate de aplicarea și executarea

contractului administrativ".

Așa cum rezultă din cele ce preced, obiectul

litigiului vizează modificarea unui contract de gestionare a faunei cinegetice

din fondul de vânătoare, încheiat de reclamantă

cu o autoritate

administrativă locală - Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de

Vânătoare Timișoara.

În

prezentul conflict negativ de competență sunt incidente, așadar, prevederile art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care menționează următoarele:

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel."

Prin

urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau

juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor

reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios

administrativ.

Pentru

stabilirea competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două

criterii: cel al rangului pe care autoritatea care emite sau, după caz, încheie

actul administrativ dedus judecății, îl ocupă în sistemul organelor

administrației publice, respectiv criteriul valoric.

În

cauza de față, a fost aplicabil primul criteriu enunțat anterior, motiv pentru

care tribunalul a fost competent să soluționeze acest litigiu.

Față

de cele prezentate, înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Hunedoara - secția a Ii-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A.V.P.S.Z.B., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor, prin Inspectoratul

Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara, în favoarea Tribunalului

Hunedoara - secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 22 iunie 2012.