ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1486/2012

Asupra recursului

de față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 236 din 12 septembrie

2011, pronunțată în Dosarul nr. 585/42/2011, judecătorul din cadrul Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimata SC T.L. IFN SA în contradictoriu

cu revizuientul T.N.V. și, în consecință, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată de revizuientul T.N.V. împotriva intimatei SC T.L. IFN SA.

În considerentele

sentinței, judecătorul a reținut că temeiul de drept al cererii de revizuire l-a

constituit dispoziția art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocând existența a două hotărâri

definitive potrivnice în raport de sentința nr. 782 din 17 noiembrie 2009 pronunțată

de Tribunalul Dâmbovița, irevocabilă prin decizia nr. 287 din 17 februarie 2010

și de sentința nr. 10465 din 18 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1

București, irevocabilă prin respingerea recursului.

S-a reținut că

Tribunalul Dâmbovița a fost învestit de reclamantele SC O.V.I.G. SA și SC O.V.I.G.

SA, Sucursala Dâmbovița, cu o acțiune în întoarcerea executării silite, respectiv

obligarea pârâtului T.N.V. la restituirea sumei de 76.298,01 RON. Cererea acestor

reclamante a fost respinsă ca neîntemeiată, sentință rămasă definitivă prin respingerea

recursului.

Judecătoria Sectorului

1 București a fost învestită de contestatoarea SC T.L. IFN SA, în contradictoriu

cu intimatul T.N.V. și cu terțul poprit A. Bank cu o contestație la executare prin

care a solicitat anularea executării silite pornite de intimat, anularea titlului

executoriu, prin hotărârea pronunțată fiind admisă contestația la executare, constatându-se

încetarea executării silite, că actele de executare sunt desființate de drept și

dispunându-se întoarcerea executării silite în sensul obligării intimatului la restituirea

sumei executate, respectiv suma de 100.093,14 RON.

Analizând cererea

de revizuire, în raport de temeiul invocat, judecătorul a constatat că nu sunt îndeplinite

condițiile impuse de textul legal, respectiv nu este îndeplinită cerința identității

de părți între care s-au purtat cele două procese care au determinat pronunțarea

hotărârilor ce se solicită a fi revizuite. S-a constatat, astfel, că părțile cu

care s-a judecat revizuientul în cere două dosare sunt diferite, art. 322 pct. 7

C. proc. civ., impunând, pe lângă alte condiții, și existența identității de părți.

Judecătorul a

înlăturat susținerea revizuientului în sensul că părțile ce apar în cele două litigii

sunt codebitori solidari, reținând că o asemenea răspundere se aplică raportului

juridic substanțial și nu celui procesual.

Sentința de fond

a fost recurată de revizuientul T.N.V.

,

care

a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii

de revizuire cu consecința anulării celei din urmă hotărâri, respectiv cea pronunțată

de Judecătoria Sectorului 1 București.

Revizuientul a

invocat în recurs dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., considerând că prin

hotărârea pronunțată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. A arătat că judecătorul nu s-a pronunțat

asupra obiectului dedus judecății, prin aceea că în cadrul revizuirii a invocat

efectul pozitiv al puterii de lucru judecat în ceea ce privește modalitatea în care

cele două instanțe, care au pronunțat hotărârile contradictorii, au analizat aspectul

legat de întoarcerea executării silite. A susținut că în ambele litigii cererile

de întoarcere a executării silite au fost cereri incidente, iar părțile care au

formulat respectivele cereri aveau calitatea de debitori solidari în procesul de

fond.

Revizuientul a

invocat și dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticând sentința de

fond pentru greșita interpretare a actului juridic dedus judecății și pentru greșita

aplicare a legii. A arătat, în acest context, că hotărârea de fond este nulă absolut

în raport de modalitatea în care s-a formulat cererea de revizuire, prin apelarea

la aspectul pozitiv al autorității de lucru judecat, aspect neavut în vedere de

judecător la soluționarea cauzei. Or, în măsura în care era analizată susținerea

sa, se observă faptul că există efectul pozitiv al autorității de lucru judecat

decurgând dintr-o judecată anterioară, dezlegată pe cale incidentală de prima instanță.

Prin întâmpinare,

intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu următoarele apărări:

a susținut inaplicabilitatea dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în raport

de criticile formulate de revizuient sub acest aspect referitoare la efectul pozitiv

al autorității de lucru judecat; cu privire la celelalte critici ale revizuientului,

a arătat că hotărârea de fond este legală prin prisma inexistenței identității de

părți în cele două litigii care au determinat, în opinia revizuientului promovarea

cererii de revizuire.

Nu au fost administrate

înscrisuri noi în faza recursului.

Analizându-se

legalitatea sentinței de fond, în raport de criticile formulate și de apărările

invocate, se apreciază că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Se cuvine menționat,

mai întâi, că nu se reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 5 și

8 C. proc. civ., invocate de revizuient în memoriul de recurs. Dispoziția art. 304

pct. 5 C. proc. civ. are în vedere neregularitățile procedurale sub aspectul nesocotirii

formelor legale și întocmirii actului de procedură de un funcționar necompetent.

Revizuientul nu invocă aspecte ce pot atrage incidența textului legal menționat,

criticile sale vizând modul substanțial în care judecătorul fondului a soluționat

cauza.

De asemenea, dispoziția

art. 304 pct. 8 C. proc. civ. are în vedere interpretarea greșită a actului juridic

dedus judecății sau schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic

al acestuia, limitele legale care nu se regăsesc în criticile revizuientului.

În consecință,

se reține doar incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., toate criticile

formulate prin memoriul de recurs vizând, în fapt, greșita interpretare și aplicare

a legii.

Se reține, în

acest context, că judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

legale incidente în cauză, din perspectiva condițiilor impuse de lege pentru incidența

cazului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Este evident că

revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul în respectarea puterii

de lucru judecat, justificarea acestui caz de revizuire constând în imposibilitatea

de executare a unor asemenea hotărâri întrucât fiecare parte s-ar prevala de hotărârea

care îi este favorabilă. Din acest considerent una din condițiile esențiale ale

acestui caz de revizuire este aceea a identității de părți în cele două litigii

care au pronunțat hotărârile pretins contradictorii.

În speță, așa

cum a reținut și judecătorul fondului, această condiție esențială nu este îndeplinită,

părțile din cele două litigii nefiind diferite.

Nu are relevanță

modalitatea în care este invocată autoritatea de lucru judecat, prin efectul negativ

sau pozitiv al acesteia, ceea ce este esențial, și care a determinat legiuitorul

să reglementeze cazul de revizuire din art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind faptul

că prin existența a două hotărâri potrivnice devine imposibilă executarea silită,

ca urmare a împrejurării că fiecare parte deține o hotărâre ce îi este favorabilă.

În condițiile în care în speță nu se regăsește o asemenea imposibilitate de executare,

în mod legal judecătorul fondului a apreciat cu privire la inadmisibilitatea cererii

de revizuire.

Nu are relevanță,

așa cum s-a reținut și în fond, aspectul că părțile din cele două litigii au avut

calitatea de debitori în litigiul de fond. Așa cum s-a menționat, acest aspect vizează

răspunderea aplicabilă raportului juridic substanțial, nefiind relevantă sub aspectul

procedural impus de cazul de revizuire cu privire la identitatea părților în litigiile

ce au determinat pronunțarea hotărârilor pretins contradictorii.

Pentru considerentele

reținute și constatându-se legalitatea sentinței de fond, în temeiul art. 312

C. proc. civ., recursul revizuientului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul formulat de revizuientul T.N.V. împotriva sentinței secției comerciale,

de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești nr. 236 din 12 septembrie

2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

15 martie 2012.