ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1486/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 236 din 12 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 585/42/2011, judecătorul din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimata SC T.L. IFN SA în contradictoriu cu revizuientul T.N.V. și, în consecință, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul T.N.V. împotriva intimatei SC T.L. IFN SA. În considerentele sentinței, judecătorul a reținut că temeiul de drept al cererii de revizuire l-a constituit dispoziția art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., invocând existența a două hotărâri definitive potrivnice în raport de sentința nr. 782 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, irevocabilă prin decizia nr. 287 din 17 februarie 2010 și de sentința nr. 10465 din 18 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, irevocabilă prin respingerea recursului. S-a reținut că Tribunalul Dâmbovița a fost învestit de reclamantele SC O.V.I.G. SA și SC O.V.I.G. SA, Sucursala Dâmbovița, cu o acțiune în întoarcerea executării silite, respectiv obligarea pârâtului T.N.V. la restituirea sumei de 76.298,01 RON. Cererea acestor reclamante a fost respinsă ca neîntemeiată, sentință rămasă definitivă prin respingerea recursului. Judecătoria Sectorului 1 București a fost învestită de contestatoarea SC T.L.

IFN SA, în contradictoriu cu intimatul T.N.V. și cu terțul poprit A. Bank cu o contestație la executare prin care a solicitat anularea executării silite pornite de intimat, anularea titlului executoriu, prin hotărârea pronunțată fiind admisă contestația la executare, constatându-se încetarea executării silite, că actele de executare sunt desființate de drept și dispunându-se întoarcerea executării silite în sensul obligării intimatului la restituirea sumei executate, respectiv suma de 100.093,14 RON. Analizând cererea de revizuire, în raport de temeiul invocat, judecătorul a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de textul legal, respectiv nu este îndeplinită cerința identității de părți între care s-au purtat cele două procese care au determinat pronunțarea hotărârilor ce se solicită a fi revizuite.

S-a constatat, astfel, că părțile cu care s-a judecat revizuientul în cere două dosare sunt diferite, art. 322 pct. 7 C. proc. civ., impunând, pe lângă alte condiții, și existența identității de părți. Judecătorul a înlăturat susținerea revizuientului în sensul că părțile ce apar în cele două litigii sunt codebitori solidari, reținând că o asemenea răspundere se aplică raportului juridic substanțial și nu celui procesual. Sentința de fond a fost recurată de revizuientul T.N.V. , care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de revizuire cu consecința anulării celei din urmă hotărâri, respectiv cea pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București. Revizuientul a invocat în recurs dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., considerând că prin hotărârea pronunțată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. A arătat că judecătorul nu s-a pronunțat asupra obiectului dedus judecății, prin aceea că în cadrul revizuirii a invocat efectul pozitiv al puterii de lucru judecat în ceea ce privește modalitatea în care cele două instanțe, care au pronunțat hotărârile contradictorii, au analizat aspectul legat de întoarcerea executării silite. A susținut că în ambele litigii cererile de întoarcere a executării silite au fost cereri incidente, iar părțile care au formulat respectivele cereri aveau calitatea de debitori solidari în procesul de fond. Revizuientul a invocat și dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., criticând sentința de fond pentru greșita interpretare a actului juridic dedus judecății și pentru greșita aplicare a legii. A arătat, în acest context, că hotărârea de fond este nulă absolut în raport de modalitatea în care s-a formulat cererea de revizuire, prin apelarea la aspectul pozitiv al autorității de lucru judecat, aspect neavut în vedere de judecător la soluționarea cauzei. Or, în măsura în care era analizată susținerea sa, se observă faptul că există efectul pozitiv al autorității de lucru judecat decurgând dintr-o judecată anterioară, dezlegată pe cale incidentală de prima instanță. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu următoarele apărări: a susținut inaplicabilitatea dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., în raport de criticile formulate de revizuient sub acest aspect referitoare la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat; cu privire la celelalte critici ale revizuientului, a arătat că hotărârea de fond este legală prin prisma inexistenței identității de părți în cele două litigii care au determinat, în opinia revizuientului promovarea cererii de revizuire. Nu au fost administrate înscrisuri noi în faza recursului. Analizându-se legalitatea sentinței de fond, în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente: Se cuvine menționat, mai întâi, că nu se reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 8 C. proc.

civ., invocate de revizuient în memoriul de recurs. Dispoziția art. 304 pct. 5 C. proc. civ. are în vedere neregularitățile procedurale sub aspectul nesocotirii formelor legale și întocmirii actului de procedură de un funcționar necompetent. Revizuientul nu invocă aspecte ce pot atrage incidența textului legal menționat, criticile sale vizând modul substanțial în care judecătorul fondului a soluționat cauza. De asemenea, dispoziția art. 304 pct. 8 C. proc. civ. are în vedere interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății sau schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, limitele legale care nu se regăsesc în criticile revizuientului. În consecință, se reține doar incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., toate criticile formulate prin memoriul de recurs vizând, în fapt, greșita interpretare și aplicare a legii. Se reține, în acest context, că judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, din perspectiva condițiilor impuse de lege pentru incidența cazului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Este evident că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul în respectarea puterii de lucru judecat, justificarea acestui caz de revizuire constând în imposibilitatea de executare a unor asemenea hotărâri întrucât fiecare parte s-ar prevala de hotărârea care îi este favorabilă. Din acest considerent una din condițiile esențiale ale acestui caz de revizuire este aceea a identității de părți în cele două litigii care au pronunțat hotărârile pretins contradictorii.

În speță, așa cum a reținut și judecătorul fondului, această condiție esențială nu este îndeplinită, părțile din cele două litigii nefiind diferite. Nu are relevanță modalitatea în care este invocată autoritatea de lucru judecat, prin efectul negativ sau pozitiv al acesteia, ceea ce este esențial, și care a determinat legiuitorul să reglementeze cazul de revizuire din art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind faptul că prin existența a două hotărâri potrivnice devine imposibilă executarea silită, ca urmare a împrejurării că fiecare parte deține o hotărâre ce îi este favorabilă. În condițiile în care în speță nu se regăsește o asemenea imposibilitate de executare, în mod legal judecătorul fondului a apreciat cu privire la inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Nu are relevanță, așa cum s-a reținut și în fond, aspectul că părțile din cele două litigii au avut calitatea de debitori în litigiul de fond. Așa cum s-a menționat, acest aspect vizează răspunderea aplicabilă raportului juridic substanțial, nefiind relevantă sub aspectul procedural impus de cazul de revizuire cu privire la identitatea părților în litigiile ce au determinat pronunțarea hotărârilor pretins contradictorii. Pentru considerentele reținute și constatându-se legalitatea sentinței de fond, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul revizuientului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de revizuientul T.N.V. împotriva sentinței secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești nr. 236 din 12 septembrie 2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2012.