ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2018/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2018/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 612 din 15 mai 2006, Tribunalului Galați a admis acțiunea reclamantei, a

anulat dispoziția nr. 1560 din 14 aprilie 2005, a dispus restituirea în natură

a suprafeței de 440 mp teren, situat în Galați, identificată conform raportului

de expertiză întocmit de ing. I.H.

S-a reținut, în

esență, că terenul în litigiu nu este ocupat de construcții noi sau afectat

servituților legale ori altor amenajări de utilitate publică, ceea ce înseamnă

că acesta nu a fost folosit conform scopului pentru care a fost expropriat. În prezent,

terenul în litigiu este în proprietatea F.P.P. Galați.

Prin decizia civilă

nr. 385 din 02 noiembrie 2006, Curtea de apel Galați a respins apelul pârâtei, ca

nefondat.

În esență, s-a

reținut că dacă pârâta nu ar fi fost deținătoarea bunului în litigiu, aceasta

trebuia să procedeze în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr.

10/2001, în sensul că în termen de 30 de zile de la notificare trebuia să

identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite

elementele de identificare ale acesteia.

Prin decizia civilă

nr. 7080 din 26 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursurile, a casat decizia și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare,

pentru administrarea de probe pe baza cărora să se stabilească titlul cu care SC

P.P. SA folosește terenul în litigiu și dacă această societate este una dintre

cele menționate la art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, republicată,

sau este o societate comercială privatizată, imobilul fiind evidențiat în

patrimoniul acesteia (art. 29 din același act normativ).

Instanța de apel, în

rejudecare, a fost însărcinată să analizeze și critica potrivit căreia

reclamanta nu ar avea calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă

nr. 33 A din 23 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galați a admis apelul pârâtei și

cererea de intervenție formulată de SC P.P. SA. Galați, a schimbat în tot sentința,

în sensul că a respins contestația reclamantei, ca nefondată.

Reclamanta a formulat

notificare prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului pe care l-a

dobândit de la mama sa prin actul de donație autentificat sub nr. 4903 din 15

ianuarie 1983 și care, ulterior, a fost expropriat în baza Decretului nr.

63/1986.

Conform expertizei,

construcția ce a aparținut reclamantei a fost demolată iar terenul aferent

acesteia, în suprafață de 440 mp, a fost identificat ca făcând parte dintr-o

suprafață mai mare de teren ce se află în proprietatea intervenientei SC P.P.

SA. Galați.

În ce privește calitatea

reclamantei de persoană îndreptățită, instanța a reținut că, prin notificare,

aceasta a solicitat revendicarea imobilului în litigiu în calitate de

proprietară a acestuia.

Potrivit art. 3 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii

constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele

fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

Imobilul în litigiu a

aparținut numitei Z.Z., acesta fiind lăsat prin testament, mamei reclamantei, M.C.

Potrivit

certificatului de moștenitor nr. 141 din 25 februarie 1982, M.C. a devenit

proprietara casei de locuit, terenul trecând încă de la decesul autoarei sale, Z.Z.,

în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Prin actul de donație

nr. 4903 din 15 ianuarie 1983, reclamanta a devenit proprietara construcțiilor,

terenul fiind trecut deja, anterior, în proprietatea statului.

Prin decizia nr. 947

din 19 decembrie 1983 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al municipiului

Galați, reclamantei i s-a atribuit în folosință suprafața de 100 mp teren

aferent locuinței dobândite prin donație, diferența de 362,56 mp fiindu-i

închiriată.

Ulterior, prin

Decretul nr. 63/1986, reclamantei i-au fost expropriate construcțiile, care

apoi au și fost demolate.

Reclamanta nu a avut

niciodată în proprietate suprafața de teren în litigiu, ceea ce înseamnă că aceasta

nu are calitatea de persoană îndreptățită.

Măsura dispusă de

instanța de fond este nelegală și pentru faptul că terenul în litigiu face

parte dintr-o suprafață mai mare, de 18.403,31 mp, care este folosită în

prezent intervenienta SC P.P. SA. Galați, în baza certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2762 din 23 mai 2002,

în baza Ordinului Ministrului nr. 67/2002 care a avut ca temei Legea nr.

15/1990 și H.G. nr. 834/1991.

Dreptul de

proprietate al intervenientei este întabulat în cartea funciară sub nr. 6199

din 18 iunie 2003 ceea ce face ca titlul de proprietate al intervenientei să

fie opozabil

erga omnes

.

Curtea a constatat totodată

că intervenienta nu face parte din categoria societăților comerciale la care se

referă art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât din înscrisurile

administrate, respectiv din structura acționariatului, rezultă că statul nu

este acționar la SC P.P. SA. Galați, această societate fiind privatizată cu

mult înainte de apariția Legii nr. 10/2001, astfel încât restituirea în natură

a terenului în litigiu pe temeiul de drept sus-menționat nu este posibilă.

Împotriva deciziei

instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 18 martie 2009,

reclamanta P.P., prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele

aspecte:

S-a susținut că hotărârea

pronunțată este nelegală - art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - pentru următoarele

considerente:

Cu privire la

calitatea de persoană îndreptățită, a susținut că are această calitate pentru că

autoarea sa, Z.Z., a fost proprietară în baza contractului de vânzare-cumpărare

nr. 1774 din 16 mai 1929 și a sentinței civile nr. 3882 din 11 noiembrie 1955 a

Tribunalului Popular al orașului Galați. Aceasta i-a lăsat numitei M.C., mama sa,

prin testamentul autentificat sub nr. 2907 din 12 ianuarie 1977, întreaga avere

mobilă și imobilă, devenind astfel moștenitoare cu titlu universal al averii

autoarei sale. Numita M.C., conform actului de donație nr. 4903 din 15 ianuarie

1983, a donat contestatoarei imobilul în litigiu, respectiv toate construcțiile

de pe suprafața de teren în litigiu.

Cum deposedarea de

teren a autoarei Z.Z. a fost abuzivă, la momentul încheierii testamentului în

favoarea mamei sale, aceasta în calitate de moștenitor testamentar, a cules

întreaga avere succesorală ce s-ar fi cuvenit autoarei sale. Contestatoarea

este fiica legatarului cu titlu universal, iar conform art. 4 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, "de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii

legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite".

De altfel, în

rejudecarea cauzei după casare, și Primăria municipiului Galați are aceeași

poziție, și anume că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită.

Cu privire la cea

de-a doua critică adusă hotărârii recurate și anume că terenul în litigiu este

în posesia abuzivă a SC P.P. SA, fără titlu, rezultă clar din documentația

depusă la dosarul cauzei.

Astfel, s-a susținut

că reclamanta a depus de la O.C.P.I Galați o adresă din care rezultă că

imobilul în litigiu nu apare ca fiind intabulat. Conținutul acestui act se

coroborează cu conținutul adresei nr. 108.220/2312 din 19 noiembrie 2008

eliberată de Primăria municipiului Galați, din care rezultă că SC P.P. SA

Galați are drept de administrare doar pentru suprafața de 11.826,38 mp, pentru

suprafața de 6276 mp, aceasta nedeținând acte prin care să facă dovada trecerii

acesteia în administrarea societății. Prin Decretul nr. 63 din 17 februarie 1986,

terenul în litigiu a fost expropriat, fiind trecut în administrarea Consiliului

Popular al municipiului Galați în vederea realizării ansamblului de locuințe

din Cartierul "Mazepa II", etapa a IV-a. Din adresa din 27 februarie 2009,

rezultă că Primăria municipiului Galați a solicitat Ministerului Agriculturii

reanalizarea solicitării de obținere a certificatului de atestare a dreptului

de proprietate seria M 07 nr. 2762 din 23 mai 2001.

Toată această

situație de fapt demonstrează că terenul expropriat nu și-a atins scopul exproprierii,

fiind ocupat abuziv de intervenientă. Această situație este confirmată și de documentația

cadastrală aflată în evidențele Primăriei municipiului Galați, de unde rezultă

suprafața de teren ocupată de intervenientă, documentație executată în anul

2003, deși certificatul de atestare a dreptului de proprietate este eliberat în

anul 2001.

La fila 33 dosar apel

apare situația juridică a terenului, fiind înscris în procesul-verbal de

recepție definitivă, încheiat la data de 13 august 1984, care a stat la baza

întocmirii documentației pentru obținerea certificatului de atestare a

proprietății. Terenul în litigiu nu avea cum să apară în documentația

respectivă, pentru că decretul de expropriere a fost dat în anul 1986, astfel

încât din nici un document nu rezultă în ce mod terenul a intrat în posesia

intervenientei.

Mai mult, certificatul

de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 2762 din 23 mai 2001 nu este

însoțit de Ordinul Ministrului Agriculturii nr. 67/1992, cu anexele 2, 4, 5,

respectiv planurile topografice pentru identificarea suprafeței de teren.

Din Decretul

Prezidențial nr. 274 din 11 octombrie 1978, rezultă că intervenienta primește

în administrare de la stat suprafața de 1100 mp, cu construcții, din municipiul

Tulcea, județul Tulcea. Din decizia nr. 127 din 9 iunie 1979 a Consiliului

Popular al Județului Galați, rezultă că s-a transmis în administrarea

intervenientei, suprafața de 224,80 mp, având categoria de folosință

curți-construcții, care provine din 113 mp teren pe str. B. nr. 19 și 24 și

111,80 mp din str. A. nr. 46, Galați.

Odată cu concluziile

scrise, s-a depus extrasul de carte funciară, schița de amplasament, unde nu

apare explicit ceea ce deține conform procesului-verbal de recepție finală din

13 august 1984 și ceea ce a preluat abuziv. La filele 83 și 84 din dosar, apar

două schițe instrumentate cu mâna, fără instrumente topografice, din care

rezultă toate imobilele de pe str. B., expropriate, eliminată fiind

proprietatea contestatoarei din str. C. nr. 31, deși expertul I.H., prin

raportul de expertiză tehnică instrumentat și schița releveu a acestuia, 1-a

identificat lângă nr. 29 al aceleiași străzi, între punctele a, b, c, d, în zona

tomberoanelor de gunoi, cu ieșire direct la str. C.B.

Fără schițele anexă

ale certificatului de proprietate, terenul din certificat poate fi amplasat

oriunde, iar schițele anexă a cărții funciare de informare nu corespund cu

schița raportului de expertiză instrumentat în cauză, astfel încât

intervenienta nu poate face dovada proprietății terenului. Acest teren există

și se află în posesia intervenientei, fiind deținut fără titlu de aceasta,

atâta timp cât nu poate contrapune un titlu clar care să-i dovedească

proprietatea. Concluzia este că terenul se află în proprietatea municipiului

Galați și că poate fi restituit contestatoarei.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce urmează:

Prin decizia civilă

nr. 7080 din 26 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat

decizia și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, stabilind în sarcina

instanței de trimitere obligația ca, prin administrarea de probe, să se

stabilească titlul cu care SC P.P. SA folosește terenul în litigiu și dacă această

societate este una dintre cele menționate la art. 21 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 10/2001, republicată, sau este o societate comercială privatizată, imobilul

fiind evidențiat în patrimoniul acesteia (art. 29 din același act normativ).

Instanța de apel a

fost abilitată să analizeze și critica potrivit căreia reclamanta nu ar avea

calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 10/2001.

Având atributul

stabilirii depline a situației de fapt a cauzei pendinte, instanța de apel a clarificat

în termeni expliciți mai multe aspecte relevante pentru cauza pendinte, după

cum urmează;

Reclamanta a formulat

notificare prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului expropriat

în baza Decretului nr. 63/1986.

Conform expertizei,

construcția ce a aparținut reclamantei a fost demolată iar terenul aferent

acesteia, în suprafață de 440 mp, a fost identificat ca făcând parte dintr-o

suprafață mai mare de teren ce se află în proprietatea intervenientei.

S-a reținut, în urma

aprecierii probelor administrate în cauză, că reclamanta nu a avut niciodată în

proprietate suprafața de teren în litigiu, ceea ce înseamnă că aceasta nu are

calitatea de persoană îndreptățită.

În drept, au fost

avute în vedere dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001,

conform cărora sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, constând în restituire

în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai

imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

S-a evidențiat în

expunerea de motive a hotărârii atacate succesiunea în timp a actelor juridice,

respectiv a actelor normative care au clarificat situația juridică a imobilului

în litigiu, de la momentul intrării acestuia în patrimoniul autoarei Z.Z., la

momentul preluării acestuia în patrimoniul statului, respectiv la momentul formulării

notificării, astfel; imobilul în litigiu a aparținut numitei Z.Z., acesta fiind

lăsat prin testament, mamei reclamantei, M.C.; potrivit certificatului de

moștenitor nr. 141 din 25 februarie 1982, M.C. a devenit proprietara casei de

locuit, terenul trecând încă de la decesul autoarei sale, Z.Z., în proprietatea

statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974; prin actul de donație nr. 4903

din 15 ianuarie 1983, reclamanta a devenit proprietara construcțiilor din

strada C.B. nr. 31, terenul fiind trecut deja, anterior, în proprietatea

statului; prin decizia nr. 947 din 19 decembrie 1983 a fostului Comitet

Executiv al Consiliului Popular al municipiului Galați, reclamantei i s-a

atribuit în folosință suprafața de 100 mp teren aferent locuinței dobândite

prin donație, diferența de 362,56 mp fiindu-i închiriată; ulterior, prin

Decretul nr. 63/1986, reclamantei i-au fost expropriate construcțiile, care

apoi au fost ulterior demolate.

În acord cu statuările

instanței supreme s-a stabilit că terenul în litigiu face parte dintr-o

suprafață mai mare, de 18.403,31 mp, care este folosită în prezent

intervenienta SC P.P. SA. Galați, în baza certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 2762 din 23 mai 2002,

în baza Ordinului Ministrului nr. 67/2002 care a avut ca temei Legea nr.

15/1990 și H.G. nr. 834/1991.

Dreptul de

proprietate al intervenientei este întabulat în cartea funciară sub nr. 6199/18

iunie 2003 ceea ce face ca titlul de proprietate al intervenientei să fie

opozabil

erga omnes

.

În contextul

probatoriului administrat și a clarificărilor aduse urmare a intervenției

instanței supreme, instanța de apel a concluzionat în mod judicios și legal că

intervenienta nu face parte din categoria societăților comerciale la care se

referă art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât din

înscrisurile administrate, respectiv din structura acționariatului, rezultă că

statul nu este acționar la SC P.P. SA. Galați, această societate fiind

privatizată cu mult înainte de apariția Legii nr. 10/2001, astfel încât

restituirea în natură a terenului în litigiu pe temeiul de drept sus-menționat

nu este posibilă.

Nu poate fi reținută

nici o critică în legătură cu nesocotirea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001 - "de prevederile prezentei legi beneficiază și

moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite"-

întrucât situația de fapt a cauzei pendinte, redată cu deplină acuratețe în expunerea

de motive a hotărârii atacate, nu determină incidența textului de lege indicat.

Toate celelalte

susțineri ale recurentei-reclamante relative la modul de apreciere a

materialului probator administrat în cauză, în special a documentației

cadastrale, a extrasului de carte funciară - din care ar rezulta, după

aprecierea reclamantei, că terenul în litigiu este în posesia abuzivă a SC P.P.

SA și că nu ar fi intabulat, că primăria ar fi solicitat Ministerului

Agriculturii reanalizarea solicitării de obținere a certificatului de atestare

a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 2762 din 23 mai 2001, respectiv că intervenienta

a primit în administrare de la stat o anumită suprafața de teren care ar provine

de la alte adrese poștale, str. B. nr. 19 și 24 și str. A.P. nr. 46, Galați

etc. - nu pot fi primite, întrucât cercetarea judecătorească în această etapă

procesuală nu poate excede dispozițiile art. 304 C. proc. civ. care vizează

explicit critici pertinente de nelegalitate.

Pentru toate aceste

considerente de fapt și de drept, Înalta Curte în conformitate cu dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamantei, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta P.P. împotriva deciziei nr. 33/A din

23 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2012.