ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2018/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 612 din 15 mai 2006, Tribunalului Galați a admis acțiunea reclamantei, a anulat dispoziția nr. 1560 din 14 aprilie 2005, a dispus restituirea în natură a suprafeței de 440 mp teren, situat în Galați, identificată conform raportului de expertiză întocmit de ing. I.H. S-a reținut, în esență, că terenul în litigiu nu este ocupat de construcții noi sau afectat servituților legale ori altor amenajări de utilitate publică, ceea ce înseamnă că acesta nu a fost folosit conform scopului pentru care a fost expropriat. În prezent, terenul în litigiu este în proprietatea F.P.P. Galați. Prin decizia civilă nr. 385 din 02 noiembrie 2006, Curtea de apel Galați a respins apelul pârâtei, ca nefondat.

În esență, s-a reținut că dacă pârâta nu ar fi fost deținătoarea bunului în litigiu, aceasta trebuia să procedeze în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, în sensul că în termen de 30 de zile de la notificare trebuia să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare ale acesteia. Prin decizia civilă nr. 7080 din 26 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile, a casat decizia și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru administrarea de probe pe baza cărora să se stabilească titlul cu care SC P.P. SA folosește terenul în litigiu și dacă această societate este una dintre cele menționate la art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, sau este o societate comercială privatizată, imobilul fiind evidențiat în patrimoniul acesteia (art. 29 din același act normativ).

Instanța de apel, în rejudecare, a fost însărcinată să analizeze și critica potrivit căreia reclamanta nu ar avea calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001. Prin decizia civilă nr. 33 A din 23 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galați a admis apelul pârâtei și cererea de intervenție formulată de SC P.P. SA. Galați, a schimbat în tot sentința, în sensul că a respins contestația reclamantei, ca nefondată. Reclamanta a formulat notificare prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului pe care l-a dobândit de la mama sa prin actul de donație autentificat sub nr. 4903 din 15 ianuarie 1983 și care, ulterior, a fost expropriat în baza Decretului nr. 63/1986.

Conform expertizei, construcția ce a aparținut reclamantei a fost demolată iar terenul aferent acesteia, în suprafață de 440 mp, a fost identificat ca făcând parte dintr-o suprafață mai mare de teren ce se află în proprietatea intervenientei SC P.P. SA. Galați. În ce privește calitatea reclamantei de persoană îndreptățită, instanța a reținut că, prin notificare, aceasta a solicitat revendicarea imobilului în litigiu în calitate de proprietară a acestuia. Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

Imobilul în litigiu a aparținut numitei Z.Z., acesta fiind lăsat prin testament, mamei reclamantei, M.C. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 141 din 25 februarie 1982, M.C. a devenit proprietara casei de locuit, terenul trecând încă de la decesul autoarei sale, Z.Z., în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974. Prin actul de donație nr. 4903 din 15 ianuarie 1983, reclamanta a devenit proprietara construcțiilor, terenul fiind trecut deja, anterior, în proprietatea statului. Prin decizia nr. 947 din 19 decembrie 1983 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al municipiului Galați, reclamantei i s-a atribuit în folosință suprafața de 100 mp teren aferent locuinței dobândite prin donație, diferența de 362,56 mp fiindu-i închiriată.

Ulterior, prin Decretul nr. 63/1986, reclamantei i-au fost expropriate construcțiile, care apoi au și fost demolate. Reclamanta nu a avut niciodată în proprietate suprafața de teren în litigiu, ceea ce înseamnă că aceasta nu are calitatea de persoană îndreptățită. Măsura dispusă de instanța de fond este nelegală și pentru faptul că terenul în litigiu face parte dintr-o suprafață mai mare, de 18.403,31 mp, care este folosită în prezent intervenienta SC P.P. SA. Galați, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2762 din 23 mai 2002, în baza Ordinului Ministrului nr. 67/2002 care a avut ca temei Legea nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991.

Dreptul de proprietate al intervenientei este întabulat în cartea funciară sub nr. 6199 din 18 iunie 2003 ceea ce face ca titlul de proprietate al intervenientei să fie opozabil erga omnes . Curtea a constatat totodată că intervenienta nu face parte din categoria societăților comerciale la care se referă art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât din înscrisurile administrate, respectiv din structura acționariatului, rezultă că statul nu este acționar la SC P.P. SA. Galați, această societate fiind privatizată cu mult înainte de apariția Legii nr. 10/2001, astfel încât restituirea în natură a terenului în litigiu pe temeiul de drept sus-menționat nu este posibilă. Împotriva deciziei instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 18 martie 2009, reclamanta P.P., prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte: S-a susținut că hotărârea pronunțată este nelegală - art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. - pentru următoarele considerente: Cu privire la calitatea de persoană îndreptățită, a susținut că are această calitate pentru că autoarea sa, Z.Z., a fost proprietară în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1774 din 16 mai 1929 și a sentinței civile nr. 3882 din 11 noiembrie 1955 a Tribunalului Popular al orașului Galați. Aceasta i-a lăsat numitei M.C., mama sa, prin testamentul autentificat sub nr. 2907 din 12 ianuarie 1977, întreaga avere mobilă și imobilă, devenind astfel moștenitoare cu titlu universal al averii autoarei sale. Numita M.C., conform actului de donație nr. 4903 din 15 ianuarie 1983, a donat contestatoarei imobilul în litigiu, respectiv toate construcțiile de pe suprafața de teren în litigiu.

Cum deposedarea de teren a autoarei Z.Z. a fost abuzivă, la momentul încheierii testamentului în favoarea mamei sale, aceasta în calitate de moștenitor testamentar, a cules întreaga avere succesorală ce s-ar fi cuvenit autoarei sale. Contestatoarea este fiica legatarului cu titlu universal, iar conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, "de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite". De altfel, în rejudecarea cauzei după casare, și Primăria municipiului Galați are aceeași poziție, și anume că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită. Cu privire la cea de-a doua critică adusă hotărârii recurate și anume că terenul în litigiu este în posesia abuzivă a SC P.P.

SA, fără titlu, rezultă clar din documentația depusă la dosarul cauzei. Astfel, s-a susținut că reclamanta a depus de la O.C.P.I Galați o adresă din care rezultă că imobilul în litigiu nu apare ca fiind intabulat. Conținutul acestui act se coroborează cu conținutul adresei nr. 108.220/2312 din 19 noiembrie 2008 eliberată de Primăria municipiului Galați, din care rezultă că SC P.P. SA Galați are drept de administrare doar pentru suprafața de 11.826,38 mp, pentru suprafața de 6276 mp, aceasta nedeținând acte prin care să facă dovada trecerii acesteia în administrarea societății. Prin Decretul nr. 63 din 17 februarie 1986, terenul în litigiu a fost expropriat, fiind trecut în administrarea Consiliului Popular al municipiului Galați în vederea realizării ansamblului de locuințe din Cartierul "Mazepa II", etapa a IV-a.

Din adresa din 27 februarie 2009, rezultă că Primăria municipiului Galați a solicitat Ministerului Agriculturii reanalizarea solicitării de obținere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 2762 din 23 mai 2001. Toată această situație de fapt demonstrează că terenul expropriat nu și-a atins scopul exproprierii, fiind ocupat abuziv de intervenientă. Această situație este confirmată și de documentația cadastrală aflată în evidențele Primăriei municipiului Galați, de unde rezultă suprafața de teren ocupată de intervenientă, documentație executată în anul 2003, deși certificatul de atestare a dreptului de proprietate este eliberat în anul 2001. La fila 33 dosar apel apare situația juridică a terenului, fiind înscris în procesul-verbal de recepție definitivă, încheiat la data de 13 august 1984, care a stat la baza întocmirii documentației pentru obținerea certificatului de atestare a proprietății.

Terenul în litigiu nu avea cum să apară în documentația respectivă, pentru că decretul de expropriere a fost dat în anul 1986, astfel încât din nici un document nu rezultă în ce mod terenul a intrat în posesia intervenientei. Mai mult, certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 2762 din 23 mai 2001 nu este însoțit de Ordinul Ministrului Agriculturii nr. 67/1992, cu anexele 2, 4, 5, respectiv planurile topografice pentru identificarea suprafeței de teren. Din Decretul Prezidențial nr. 274 din 11 octombrie 1978, rezultă că intervenienta primește în administrare de la stat suprafața de 1100 mp, cu construcții, din municipiul Tulcea, județul Tulcea.

Din decizia nr. 127 din 9 iunie 1979 a Consiliului Popular al Județului Galați, rezultă că s-a transmis în administrarea intervenientei, suprafața de 224,80 mp, având categoria de folosință curți-construcții, care provine din 113 mp teren pe str. B. nr. 19 și 24 și 111,80 mp din str. A. nr. 46, Galați. Odată cu concluziile scrise, s-a depus extrasul de carte funciară, schița de amplasament, unde nu apare explicit ceea ce deține conform procesului-verbal de recepție finală din 13 august 1984 și ceea ce a preluat abuziv.

La filele 83 și 84 din dosar, apar două schițe instrumentate cu mâna, fără instrumente topografice, din care rezultă toate imobilele de pe str. B., expropriate, eliminată fiind proprietatea contestatoarei din str. C. nr. 31, deși expertul I.H., prin raportul de expertiză tehnică instrumentat și schița releveu a acestuia, 1-a identificat lângă nr. 29 al aceleiași străzi, între punctele a, b, c, d, în zona tomberoanelor de gunoi, cu ieșire direct la str. C.B. Fără schițele anexă ale certificatului de proprietate, terenul din certificat poate fi amplasat oriunde, iar schițele anexă a cărții funciare de informare nu corespund cu schița raportului de expertiză instrumentat în cauză, astfel încât intervenienta nu poate face dovada proprietății terenului.

Acest teren există și se află în posesia intervenientei, fiind deținut fără titlu de aceasta, atâta timp cât nu poate contrapune un titlu clar care să-i dovedească proprietatea. Concluzia este că terenul se află în proprietatea municipiului Galați și că poate fi restituit contestatoarei. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Prin decizia civilă nr. 7080 din 26 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, stabilind în sarcina instanței de trimitere obligația ca, prin administrarea de probe, să se stabilească titlul cu care SC P.P. SA folosește terenul în litigiu și dacă această societate este una dintre cele menționate la art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, sau este o societate comercială privatizată, imobilul fiind evidențiat în patrimoniul acesteia (art. 29 din același act normativ).

Instanța de apel a fost abilitată să analizeze și critica potrivit căreia reclamanta nu ar avea calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001. Având atributul stabilirii depline a situației de fapt a cauzei pendinte, instanța de apel a clarificat în termeni expliciți mai multe aspecte relevante pentru cauza pendinte, după cum urmează; Reclamanta a formulat notificare prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului expropriat în baza Decretului nr. 63/1986. Conform expertizei, construcția ce a aparținut reclamantei a fost demolată iar terenul aferent acesteia, în suprafață de 440 mp, a fost identificat ca făcând parte dintr-o suprafață mai mare de teren ce se află în proprietatea intervenientei.

S-a reținut, în urma aprecierii probelor administrate în cauză, că reclamanta nu a avut niciodată în proprietate suprafața de teren în litigiu, ceea ce înseamnă că aceasta nu are calitatea de persoană îndreptățită. În drept, au fost avute în vedere dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, conform cărora sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

S-a evidențiat în expunerea de motive a hotărârii atacate succesiunea în timp a actelor juridice, respectiv a actelor normative care au clarificat situația juridică a imobilului în litigiu, de la momentul intrării acestuia în patrimoniul autoarei Z.Z., la momentul preluării acestuia în patrimoniul statului, respectiv la momentul formulării notificării, astfel; imobilul în litigiu a aparținut numitei Z.Z., acesta fiind lăsat prin testament, mamei reclamantei, M.C.; potrivit certificatului de moștenitor nr. 141 din 25 februarie 1982, M.C. a devenit proprietara casei de locuit, terenul trecând încă de la decesul autoarei sale, Z.Z., în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974; prin actul de donație nr. 4903 din 15 ianuarie 1983, reclamanta a devenit proprietara construcțiilor din strada C.B.

nr. 31, terenul fiind trecut deja, anterior, în proprietatea statului; prin decizia nr. 947 din 19 decembrie 1983 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al municipiului Galați, reclamantei i s-a atribuit în folosință suprafața de 100 mp teren aferent locuinței dobândite prin donație, diferența de 362,56 mp fiindu-i închiriată; ulterior, prin Decretul nr. 63/1986, reclamantei i-au fost expropriate construcțiile, care apoi au fost ulterior demolate. În acord cu statuările instanței supreme s-a stabilit că terenul în litigiu face parte dintr-o suprafață mai mare, de 18.403,31 mp, care este folosită în prezent intervenienta SC P.P. SA. Galați, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 2762 din 23 mai 2002, în baza Ordinului Ministrului nr. 67/2002 care a avut ca temei Legea nr. 15/1990 și H.G.

nr. 834/1991. Dreptul de proprietate al intervenientei este întabulat în cartea funciară sub nr. 6199/18 iunie 2003 ceea ce face ca titlul de proprietate al intervenientei să fie opozabil erga omnes . În contextul probatoriului administrat și a clarificărilor aduse urmare a intervenției instanței supreme, instanța de apel a concluzionat în mod judicios și legal că intervenienta nu face parte din categoria societăților comerciale la care se referă art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât din înscrisurile administrate, respectiv din structura acționariatului, rezultă că statul nu este acționar la SC P.P. SA. Galați, această societate fiind privatizată cu mult înainte de apariția Legii nr. 10/2001, astfel încât restituirea în natură a terenului în litigiu pe temeiul de drept sus-menționat nu este posibilă.

Nu poate fi reținută nici o critică în legătură cu nesocotirea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 - "de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite"- întrucât situația de fapt a cauzei pendinte, redată cu deplină acuratețe în expunerea de motive a hotărârii atacate, nu determină incidența textului de lege indicat. Toate celelalte susțineri ale recurentei-reclamante relative la modul de apreciere a materialului probator administrat în cauză, în special a documentației cadastrale, a extrasului de carte funciară - din care ar rezulta, după aprecierea reclamantei, că terenul în litigiu este în posesia abuzivă a SC P.P.

SA și că nu ar fi intabulat, că primăria ar fi solicitat Ministerului Agriculturii reanalizarea solicitării de obținere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 2762 din 23 mai 2001, respectiv că intervenienta a primit în administrare de la stat o anumită suprafața de teren care ar provine de la alte adrese poștale, str. B. nr. 19 și 24 și str. A.P. nr. 46, Galați etc. - nu pot fi primite, întrucât cercetarea judecătorească în această etapă procesuală nu poate excede dispozițiile art. 304 C. proc. civ. care vizează explicit critici pertinente de nelegalitate. Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Înalta Curte în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.P. împotriva deciziei nr. 33/A din 23 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2012.