ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7077/2006

Deliberând asupra recursului de față, constată: Tribunalul Sălaj prin sentința penală nr. 42 din 7 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr. 546/2006, a dispus condamnarea inculpatului Ș.M.S., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 alin. (2) C. pen. L-a condamnat, de asemenea, pe inculpatul G.L., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen.

A dispus cu privire la acesta revocarea liberării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 409/2003 a Judecătoriei Zalău, urmând ca restul de pedeapsă neexecutat din aceasta, în cuantum de 291 de zile, să se contopească în pedeapsa de 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. A fot condamnat, de asemenea, inculpatul L.F., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 alin. (2) C. pen. A fot condamnat inculpatul C.V.N., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

S-a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 513 din 17 iunie 2005 a Judecătoriei Zalău în pedepsele componente de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt, și pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat. Au fost contopite toate pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare. Au fost obligați cei patru inculpați în solidar, să plătească părții civile S.T., suma de 1.700.000 lei ROL despăgubiri civile; părții civile M.I. suma de 4.000.000 lei despăgubiri civile. A fost obligat inculpatul Ș.M.S în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile C.I. suma de 2.000.000 lei despăgubiri civile.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 15 septembrie 2005, în jurul orei 20,30, inculpații Ș.M.S. și G.T. se aflau în scara blocului din cartierul Brădet – Zalău, împrejurare în care s-au întâlnit cu partea vătămată M.I., căruia inculpatul G.T. i-a cerut o țigară. La scurt timp inculpatul minor Ș.M.S. a scos din buzunar un spray iritant lacrimogen, pulverizând în zona feței părții vătămate și în momentul imediat următor i-a smuls părții vătămate un lănțișor de aur de la gât, fără ca partea vătămată să poată și să aibă timp să riposteze. Apoi, inculpații au părăsit în fugă locul faptei. În seara zilei de 15 septembrie 2005, în jurul orei 22,00, inculpatul minor Ș.M.S.

se afla împreună cu verișorul său Ș.A.S. în apropierea blocului din Zalău, împrejurare în care în zonă a apărut partea vătămată S.I., care s-a îndreptat spre intrarea în bloc. Inculpatul Ș.M.S., profitând de faptul că partea vătămată se afla în stare de ebrietate, s-a apropiat și a lovit-o din spate, moment în care a căzut în holul blocului. În timp ce partea vătămată era căzută, inculpatul Ș.M.S. i-a controlat buzunarele părții vătămate și astfel i-a sustras un portmoneu cu suma de 400.000 lei, precum și acte. În timpul săvârșirii faptei în apropiere se afla martora P.A., care l-a recunoscut pe inculpat, întrucât au copilărit împreună. În noaptea de 16 septembrie 2005, cei patru inculpați călătoreau cu trenul personal 4455, pe relația Zalău - Jibou.

La un moment dat, inculpatul C.V. s-a apropiat de partea vătămată T.R., care se afla pe culoarul vagonului și i-a luat țigara pe care o avea în mână. La scurt timp inculpații Ș.M. și L.F., au împins-o pe partea vătămată într-un compartiment, apoi l-au lovit cu pumnii în zona feței, atât ei cât și inculpatul C.V., care a apărut în compartiment. În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 1845/II/a/34 din 19 septembrie 2005 a S.J.M.L. Sălaj. În aceste împrejurări inculpatul Ș.M.S. i-a sustras părții vătămate dintr-un buzunar de la giacă portmoneul cu bani, un pachet de țigări și un telefon mobil marca „Siemens”.

Inculpatul C.V. i-a sustras părții vătămate un telefon mobil marca L.G. și i-a luat pantofii, lăsându-i în schimb adidașii săi. În acest timp, inculpatul L.F. i-a sustras părții vătămate, din rucsac, produse alimentare. Deși partea vătămată le-a cerut inculpaților să-i restituie lucrurile, au refuzat și au amenințat-o că o aruncă din tren. După săvârșirea faptei cei patru inculpați au consumat alimentele sustrase, apoi au coborât din tren în gara Jibou. În dimineața zilei de 17 septembrie 2005, inculpatul G.T. s-a prezentat la Poliția municipiului Zalău și a sesizat despre săvârșirea acestei infracțiuni. Cu ocazia cercetării la fața locului au fost prelevate urme papilare de pe geamul compartimentului unde a fost săvârșită fapta, care, s-a stabilit cu ocazia examinării dactiloscopice că a fost creată de zona tenară de la palma dreaptă a inculpatului Ș.M.S.

Prejudiciul cauzat părții vătămate a fost în valoare de 2.000.000 lei. În seara zilei de 17 septembrie 2005, în jurul orei 22,00, inculpații Ș.M.S. și L.F. se aflau pe aleea din apropierea blocului din Zalău, unde au întâlnit-o pe partea vătămată P.G. Folosind un spray lacrimogen au deposedat-o de o borsetă din piele în care se afla un telefon mobil, bani și acte. La scurt timp au abandonat actele părții vătămate, și în timpul cercetării penale, inculpatul Ș.M.S. a indicat locul unde au fost aruncate și astfel au fost recuperate actele. În noaptea de 17 septembrie 2005, în jurul orei 24,00, inculpatul Ș.M.S. se afla în apropierea scării de la Clubul T., unde a observat-o pe partea vătămată C.G.I.

La scurt timp i-a pulverizat acesteia în ochi spray lacrimogen și i-a smuls un lănțișor de aur de la gât. Prejudiciul cauzat este în valoare de 2.000.000 lei. Inculpatul Ș.M.S. nu recunoaște fapta, însă cu ocazia efectuării recunoașterii din grup, a fost identificat de partea vătămată. În aceeași noapte de 17 septembrie 2005, inculpații Ș.M.S., G.T. și L.F. se aflau pe strada Mihail Eminescu din Zalău, împrejurare în care s-au apropiat de părțile vătămate S.T. și P.A. Inculpatul L.F. i-a smuls părții vătămate P.A. o pungă cu Chips-uri de mână, apoi inculpatul Ș.M.S. i-a arătat părții vătămate un tub de spray lacrimogen și l-a întrebat dacă știe ce reprezintă. În aceste împrejurări i-a luat din buzunarul părții vătămate un telefon mobil, marca Nokia.

Partea vătămată a insistat să-i restituie telefonul mobil, însă inculpatul Ș.M.S. l-a lovit peste ceafă și i-a luat din buzunar suma de 60.000 lei. În acest timp, inculpatul G.T., i-a sustras din buzunarul părții vătămate S.T., un telefon mobil marca Samsung. Părțile vătămate le-au solicitat inculpaților să le restituie telefoanele, însă inculpatul Ș.M.S. le-a pulverizat spray lacrimogen în față. În ziua de 19 septembrie 2005, cu ocazia cercetărilor s-a efectuat o percheziție corporală asupra inculpatului Ș.M.S., ocazie cu care s-a găsit asupra sa, telefonul mobil marca Nokia, precum și cartela SIM, aparținând părții vătămate P.A. Cu aceeași ocazie s-a găsit și cartela SIM care provenea de la telefonul marca Samsung, aparținând părții vătămate S.T.

Cu ocazia efectuării recunoașterii din grup, cele două părți vătămate i-au recunoscut pe cei trei inculpați, ca fiind autorii faptei. Deși cu ocazia primelor audieri, inculpatul Ș.M.S. a recunoscut săvârșirea tuturor faptelor, ulterior a revenit și a recunoscut săvârșirea doar a trei fapte, respectiv tâlhăria asupra părții vătămate T.R., în tren și tâlhăriile săvârșite asupra părților vătămate S.T., P.A. și S.I. Cu toate acestea, celelalte probe administrate în tot cursul procesului penal, dovedesc vinovăția inculpatului pentru toate faptele reținute prin actul de sesizare. Astfel, partea vătămată M.I. a declarat că, în data de 15 septembrie 2005, în jurul orei 20,30, pe scara blocului în care locuiește, a fost oprit de doi tineri, unul i-a cerut un foc, iar celălalt i-a pulverizat în față spray lacrimogen și i-a smuls un lănțișor cu o cruciuliță din aur de la gât, apoi au fugit de la fața locului.

Cu ocazia prezentării pentru recunoaștere din fotografii, partea vătămată a recunoscut în persoana tânărului care i-a cerut foc pe inculpatul G.T., iar cel care l-a spreyat și smuls lănțișorul, pe inculpatul Ș.M.S. În privința faptei săvârșite asupra părții vătămate P.G., inculpatul a indicat, în prezența unui martor asistent, cu ocazia conducerii în teren, locul de unde a sustras borseta de la partea vătămată și unde a aruncat actele, care au și fost găsite. Inculpatul Ș.M.S. a fost văzut în noaptea de 17 septembrie 2005 la Clubul T. din Zalău de către martorii V.A. și V.D. când i-a pulverizat spray lacrimogen în față la partea vătămată C.G.I. și i-a smuls un lănțișor de aur de la gât. Tâlhăria săvârșită asupra părților vătămate S.T.

și P.A. a fost recunoscută inițial de inculpatul Ș.M.S., precum și de inculpatul L.F. care relatează cum împreună cu G.T. și Ș.M.S. au folosit spray lacrimogen și au tâlhărit cele două părți vătămate. În ceea ce privește infracțiunea săvârșită asupra părții vătămate S.I., aceasta a fost recunoscută de inculpatul Ș.M.S., recunoaștere care se va corobora cu declarațiile martorilor P.A. și A.E. și a părții vătămate, din faza de urmărire penală. Martora P.A. a declarat că l-a văzut pe inculpatul Ș.M.S. când a lovit-o pe partea vătămată cu piciorul, acesta căzând la pământ și inculpatul a luat din buzunarul părții vătămate acte și bani. Aceste aspecte le-a relatat martora și părții vătămate și martorei A.E.

În faza cercetării judecătorești, martora P.A. a declarat că nu cunoaște nimic în legătură cu faptele săvârșite de inculpat și că declarația anterioară nu a fost scrisă de ea iar la poliție a semnat doar o declarație scrisă de lucrătorul de poliție P. Această declarație a martorei dată în faza cercetării judecătorești urmează a fi înlăturată având în vedere că declarațiile au fot date în fața S. Insp. P.M. din cadrul Poliției municipiului Zalău și nu P. În ceea ce privește susținerile apărătorului inculpatului Ș.M.S. că acestuia i s-au încălcat drepturile în cursul urmăririi penale nefiind asistat de apărător și părinți, se constată că acestea nu sunt întemeiate, întrucât după ce s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului acestea a fost audiat în prezența unui apărător și a mamei sale iar audierea în calitate de făptuitor pentru fapte pentru care nu era pusă în mișcare acțiunea penală s-a făcut în prezența unui martor asistent și a mamei sale.

Astfel, nu se constată încălcări ale drepturilor inculpatului Ș.M.S. care ar duce la nulitatea absolută a actului de sesizare. De asemenea, s-a constatat că nu se impune efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se stabili dacă inculpatul are discernământul păstrat în raport de faptele pentru care este trimis în judecată, întrucât minorul a fost examinat în comisie în cadrul Secției Psihiatrie a Spitalului Județean Sălaj – Zalău iar în raportul de constatare medico-legală s-a concluzionat că minorul prezintă tulburare de conduită de tip disocial însă fără tulburări psihotice și are discernământul faptic păstrat. Pentru acest motiv a fost respinsă proba privind efectuarea expertizei solicitate de apărătorul inculpatului.

Cu privire la solicitarea apărătorului inculpatului G.T. de achitare pentru infracțiunile în dauna părților vătămate M.I. și T.R. și schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie prin înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., se constată că nu este întemeiată. Astfel, inculpatul recunoaște săvârșirea primei infracțiuni, în prezența unui martor asistent, iar a doua, în tren, a și sesizat-o la Poliția municipiului Zalău, participarea la săvârșirea acesteia fiind probată și prin declarațiile celorlalți inculpați. Aceștia relatează că după săvârșirea faptei toți au consumat din alimentele sustrase de la partea vătămată T.R. Prin urmare toate faptele fiind probate, încadrarea juridică a infracțiunii reținută în actul de sesizare este legală, tâlhărie în formă continuă cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În privința solicitării apărătorului inculpatului L.F. de achitare a acestuia cu privire la infracțiunea de tâlhărie comisă asupra părții vătămate P.G., urmează a fi înlăturată apărarea în acest sens, având în vedere declarațiile inculpatului Ș.M.S. împreună cu care inculpatul L.F. a săvârșit fapta, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de conducere în teren și declarația părții vătămate. Din aceste probe rezultă că inculpatul L.F. a comis și această faptă. Inculpații au fost recunoscuți din grup și din fotografii de către părțile vătămate. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G.L. Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 189 din 1 august 2006 pronunțată în dosarul nr. 3727/30/2006, a respins, ca nefondat, acest apel.

Instanța de apel a reținut următoarele: În mod temeinic, pe baza tuturor probelor administrate, prima instanță a reținut în sarcina apelantului 3 acte materiale, componente ale unei infracțiuni de tâlhărie în formă continuată. În noaptea de 16 septembrie 2005 apelantul împreună cu inculpatul Ș.M.S., L.F. și C.V.N. călătorea cu trenul între Zalău și Jibou; inculpatul C.V. a cerut o țigară părții vătămate T.R., apoi Ș.M.S. și L.F. au împins-o într-un compartiment, au lovit-o cu pumnii, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, apoi i-au sustras portmoneul cu bani, un pachet de țigări, un telefon mobil Siemens și unul L.G., precum și alimentele din rucsac, bunuri în valoare totală de 2.000.000 lei ROL, pe care ulterior le-au împărțit.

Fapta rezultă din declarația inculpatului C.V., care l-a auzit pe apelant spunându-le celorlalți 2 inculpați să lovească victima și l-a văzut când a împiedicat-o să iasă din compartiment. De asemenea, inculpatul G.T. a recunoscut că a intrat în compartiment cu ceilalți inculpați, iar după ce aceștia i-au sustras bunurile a rămas înăuntru împreună cu partea vătămată. Partea vătămată T.R. a declarat că a fost atacat de un grup de patru persoane, iar în data de 19 septembrie 2005 l-a recunoscut pe inculpatul apelant. Din toate probele expuse se poate reține fără dubiu că inculpatul apelant a participat la comiterea faptei asupra părții vătămate T.R., ca atare solicitarea de a fi achitat pentru că nu a comis fapta nu este temeinică.

Este reală susținerea apelantului că, în data de 17 septembrie 2005, s-a prezentat la Poliția municipiului Zalău și a relatat cele întâmplate, după cum este adevărat că partea vătămată a afirmat că inculpatul apelant nu i-a luat nici un bun și a spus coinculpaților să-l lase în pace, însă aceste aspecte nu sunt de natură să reducă contribuția pe care a avut-o inculpatul la comiterea faptei de către ceilalți inculpați; prin prezența sa la locul faptei, încurajarea lor și prin împărțirea bunurilor sustrase; în consecință, contrar celor susținute de către apelant nu a fost un simplu martor, ci a comis fapta în calitate de autor. În noaptea de 17 septembrie 2005 pe str. Mihail Eminescu din Zalău inculpații Ș.M.S., G.T.

și L.F. prin amenințarea cu un spray lacrimogen au luat de la partea vătămată P.A. o pungă de chipsuri, un telefon mobil Nokia 5510, suma de 6.0.000 lei, iar inculpatul apelant i-a luat părții vătămate S.T. un telefon Samsung. Deși inculpatul nu a recunoscut fapta, însă inculpatul a recunoscut de către părțile vătămate iar inculpatul L.F. a declarat că inculpatul G.T. a dat cu spray în fața părților vătămate și a împărțit bunurile sustrase. În data de 15 septembrie 2005, ora 20,30, partea vătămată M.I. a fost oprit de către apelant pentru a-i da foc la țigară, iar inculpatul Ș.M.S. i-a dat cu spray în față, i-a smuls de la gât lănțișorul cu cruciulița din aur, în valoare de 4.000.000 lei ROL.

Fapta rezultă din declarația părții vătămate și din cele declarate de către apelant, acesta a arătat că a cerut foc pentru țigară, dar nu a văzut când inculpatul Ș.M.S. a luat lănțișorul, afirmație contrazisă de partea vătămată care a relatat că după ce ultimul i-a smuls lănțișorul l-a scăpat jos, iar apelantul l-a ridicat. În mod legal prima instanță a considerat că faptele inculpatului G.T. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. Într-adevăr actele inculpatului de a sustrage împreună cu aceeași coinculpați, prin amenințare și violență, diverse bunuri într-un interval scurt de 3 zile, denotă că au fost realizate în baza aceleiași rezoluții infracționale, deci toate actele materiale fac parte dintr-o singură infracțiune de tâlhărie în formă continuată.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, inculpatul este recidivist și a comis infracțiunea în timpul liberării condiționate dintr-o pedeapsă anterioară de 3 ani închisoare aplicată pentru furt calificat. În favoarea sa nu pot fi reținute circumstanțe atenuante pentru că nu a recunoscut faptele, iar împrejurarea că s-a prezenta la poliție și a prezentat un singur act material a fot făcută cu scopul de a nu fi tras la răspundere penală, prezentându-se pe el ca martor la cele întâmplate și nu ca autor. De asemenea, față de antecedentele sale penale nu poate fi reținută conduita bună anterioară, ci dimpotrivă se poate constata că a comis faptele împreună cu 2 inculpați minori pe care i-a încurajat, fiind legală reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.

În mod corespunzător apelantul a fost obligat în solidar cu ceilalți inculpați să plătească contravaloarea bunurilor sustrase de la părțile civile T.R., S.T. și M.I. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.T., pentru motivele consemnate în practica. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a probelor administrate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 , 385 9 C. proc. pen., instanța constată recursul întemeiat pentru considerentele de mai jos. Vinovăția inculpatului a fost în mod corect reținută în raport de toate cele 3 acte materiale de tâlhărie, faptele lui de a o împiedica pe partea vătămată T.R. să iasă din compartiment, și a plănui lovirea acestuia, pentru ca ulterior să împartă cu ceilalți inculpați din cauză bunurile părții vătămate, cât și acelea de a da cu spray în fața părților vătămate P.A.

și S.T., și apoi de a împărți cu ceilalți coinculpați bunurile luate de aceștia de la părțile vătămate, cât și aceea de a cere un foc unei alte părți vătămate, după care un alt coinculpat care-l însoțea a data cu spray în fața părții vătămate și i-a smuls de la gât lănțișorul pe care inculpatul apelant l-a ridicat de jos când a căzut, constituind toate infracțiuni de tâlhărie în formă continuată. Nu se impune astfel achitarea pentru nici una din activitățile mai sus descrise. De asemenea, față de infracțiunea comisă, de formă continuată a acesteia, de modul în care inculpatul a acționat, cât și de persoana lui, cu multiple antecedente penale tot la infracțiuni de furt, nu se impune nici reducerea pedepsei aplecate, cuantumul acesteia fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului.

Este însă întemeiat recursul inculpatului sub aspectul reindividualizării de către instanțe a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 C. pen., instanțele consemnând doar generic în hotărâri că „face aplicarea art. 71 C. pen.!; în raport însă și de vinovăția inculpatului, de statutul social al inculpatului, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că se impune doar interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe durata executării pedepsei, urmând a se face astfel aplicarea art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 385 16 și 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul G.T. împotriva deciziei penale nr. 189/ A din 1 august 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 42 din 7 iulie 2006 a Tribunalului Sălaj și rejudecând aplică dispozițiile art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 19 septembrie 2005 la 5 decembrie 2006. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2006.