ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7077/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7077/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Deliberând asupra recursului

de față, constată:

Tribunalul Sălaj prin

sentința penală nr. 42 din 7 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr. 546/2006, a

dispus condamnarea inculpatului Ș.M.S., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 alin. (2) C. pen. L-a condamnat, de

asemenea, pe inculpatul G.L., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2

1

)

lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a)

și art. 75 lit. c) C. pen.

A dispus cu privire la

acesta revocarea liberării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 409/2003 a Judecătoriei Zalău, urmând ca restul

de pedeapsă neexecutat din aceasta, în cuantum de 291 de zile, să se

contopească în pedeapsa de 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C.

pen.

A fot condamnat, de

asemenea, inculpatul L.F., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 alin. (2) C.

pen.

A fot condamnat inculpatul C.V.N.,

la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. c) C. pen. S-a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 513 din 17 iunie 2005 a Judecătoriei Zalău în

pedepsele componente de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt, și

pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de furt

calificat. Au fost contopite toate pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

Au fost obligați cei patru

inculpați în solidar, să plătească părții civile S.T., suma de 1.700.000 lei

ROL despăgubiri civile; părții civile M.I. suma de 4.000.000 lei despăgubiri

civile.

A fost obligat inculpatul Ș.M.S

în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile C.I. suma

de 2.000.000 lei despăgubiri civile.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 15

septembrie 2005, în jurul orei 20,30, inculpații Ș.M.S. și G.T. se aflau în

scara blocului din cartierul Brădet – Zalău, împrejurare în care s-au întâlnit

cu partea vătămată M.I., căruia inculpatul G.T. i-a cerut o țigară. La scurt

timp inculpatul minor Ș.M.S. a scos din buzunar un spray iritant lacrimogen,

pulverizând în zona feței părții vătămate și în momentul imediat următor i-a

smuls părții vătămate un lănțișor de aur de la gât, fără ca partea vătămată să

poată și să aibă timp să riposteze. Apoi, inculpații au părăsit în fugă locul

faptei.

În seara zilei de 15

septembrie 2005, în jurul orei 22,00, inculpatul minor Ș.M.S. se afla împreună

cu verișorul său Ș.A.S. în apropierea blocului din Zalău, împrejurare în care

în zonă a apărut partea vătămată S.I., care s-a îndreptat spre intrarea în

bloc.

Inculpatul Ș.M.S., profitând

de faptul că partea vătămată se afla în stare de ebrietate, s-a apropiat și a

lovit-o din spate, moment în care a căzut în holul blocului.

În timp ce partea vătămată

era căzută, inculpatul Ș.M.S. i-a controlat buzunarele părții vătămate și

astfel i-a sustras un portmoneu cu suma de 400.000 lei, precum și acte.

În timpul săvârșirii faptei

în apropiere se afla martora P.A., care l-a recunoscut pe inculpat, întrucât au

copilărit împreună.

În noaptea de 16 septembrie 2005,

cei patru inculpați călătoreau cu trenul personal 4455, pe relația Zalău - Jibou.

La un moment dat, inculpatul C.V. s-a apropiat de partea vătămată T.R., care se

afla pe culoarul vagonului și i-a luat țigara pe care o avea în mână. La scurt

timp inculpații Ș.M. și L.F., au împins-o pe partea vătămată într-un

compartiment, apoi l-au lovit cu pumnii în zona feței, atât ei cât și

inculpatul C.V., care a apărut în compartiment.

În urma agresiunii, partea

vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3

zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din raportul de constatare

medico-legală nr. 1845/II/a/34 din 19 septembrie 2005 a S.J.M.L. Sălaj.

În aceste împrejurări

inculpatul Ș.M.S. i-a sustras părții vătămate dintr-un buzunar de la giacă

portmoneul cu bani, un pachet de țigări și un telefon mobil marca „Siemens”.

Inculpatul C.V. i-a sustras

părții vătămate un telefon mobil marca L.G. și i-a luat pantofii, lăsându-i în

schimb adidașii săi.

În acest timp, inculpatul L.F.

i-a sustras părții vătămate, din rucsac, produse alimentare.

Deși partea vătămată le-a

cerut inculpaților să-i restituie lucrurile, au refuzat și au amenințat-o că o

aruncă din tren.

După săvârșirea faptei cei

patru inculpați au consumat alimentele sustrase, apoi au coborât din tren în

gara Jibou.

În dimineața zilei de 17

septembrie 2005, inculpatul G.T. s-a prezentat la Poliția municipiului Zalău și

a sesizat despre săvârșirea acestei infracțiuni.

Cu ocazia cercetării la fața

locului au fost prelevate urme papilare de pe geamul compartimentului unde a

fost săvârșită fapta, care, s-a stabilit cu ocazia examinării dactiloscopice că

a fost creată de zona tenară de la palma dreaptă a inculpatului Ș.M.S.

Prejudiciul cauzat părții

vătămate a fost în valoare de 2.000.000 lei.

În seara zilei de 17

septembrie 2005, în jurul orei 22,00, inculpații Ș.M.S. și L.F. se aflau pe

aleea din apropierea blocului din Zalău, unde au întâlnit-o pe partea vătămată

P.G.

Folosind un spray lacrimogen

au deposedat-o de o borsetă din piele în care se afla un telefon mobil, bani și

acte.

La scurt timp au abandonat

actele părții vătămate, și în timpul cercetării penale, inculpatul Ș.M.S. a

indicat locul unde au fost aruncate și astfel au fost recuperate actele.

În noaptea de 17 septembrie 2005,

în jurul orei 24,00, inculpatul Ș.M.S. se afla în apropierea scării de la

Clubul T., unde a observat-o pe partea vătămată C.G.I.

La scurt timp i-a pulverizat

acesteia în ochi spray lacrimogen și i-a smuls un lănțișor de aur de la gât.

Prejudiciul cauzat este în

valoare de 2.000.000 lei.

Inculpatul Ș.M.S. nu recunoaște

fapta, însă cu ocazia efectuării recunoașterii din grup, a fost identificat de

partea vătămată.

În aceeași noapte de 17

septembrie 2005, inculpații Ș.M.S., G.T. și L.F. se aflau pe strada Mihail

Eminescu din Zalău, împrejurare în care s-au apropiat de părțile vătămate S.T. și

P.A.

Inculpatul L.F. i-a smuls

părții vătămate P.A. o pungă cu Chips-uri de mână, apoi inculpatul Ș.M.S. i-a

arătat părții vătămate un tub de spray lacrimogen și l-a întrebat dacă știe ce

reprezintă.

În aceste împrejurări i-a

luat din buzunarul părții vătămate un telefon mobil, marca Nokia.

Partea vătămată a insistat

să-i restituie telefonul mobil, însă inculpatul Ș.M.S. l-a lovit peste ceafă și

i-a luat din buzunar suma de 60.000 lei.

În acest timp, inculpatul G.T.,

i-a sustras din buzunarul părții vătămate S.T., un telefon mobil marca Samsung.

Părțile vătămate le-au

solicitat inculpaților să le restituie telefoanele, însă inculpatul Ș.M.S. le-a

pulverizat spray lacrimogen în față.

În ziua de 19 septembrie 2005,

cu ocazia cercetărilor s-a efectuat o percheziție corporală asupra inculpatului

Ș.M.S., ocazie cu care s-a găsit asupra sa, telefonul mobil marca Nokia, precum

și cartela SIM, aparținând părții vătămate P.A.

Cu aceeași ocazie s-a găsit

și cartela SIM care provenea de la telefonul marca Samsung, aparținând părții

vătămate S.T.

Cu ocazia efectuării

recunoașterii din grup, cele două părți vătămate i-au recunoscut pe cei trei

inculpați, ca fiind autorii faptei.

Deși cu ocazia primelor

audieri, inculpatul Ș.M.S. a recunoscut săvârșirea tuturor faptelor, ulterior a

revenit și a recunoscut săvârșirea doar a trei fapte, respectiv tâlhăria asupra

părții vătămate T.R., în tren și tâlhăriile săvârșite asupra părților vătămate S.T.,

P.A. și S.I. Cu toate acestea, celelalte probe administrate în tot cursul

procesului penal, dovedesc vinovăția inculpatului pentru toate faptele reținute

prin actul de sesizare. Astfel, partea vătămată M.I. a declarat că, în data de

15 septembrie 2005, în jurul orei 20,30, pe scara blocului în care locuiește, a

fost oprit de doi tineri, unul i-a cerut un foc, iar celălalt i-a pulverizat în

față spray lacrimogen și i-a smuls un lănțișor cu o cruciuliță din aur de la

gât, apoi au fugit de la fața locului. Cu ocazia prezentării pentru

recunoaștere din fotografii, partea vătămată a recunoscut în persoana tânărului

care i-a cerut foc pe inculpatul G.T., iar cel care l-a spreyat și smuls

lănțișorul, pe inculpatul Ș.M.S.

În privința faptei săvârșite

asupra părții vătămate P.G., inculpatul a indicat, în prezența unui martor

asistent, cu ocazia conducerii în teren, locul de unde a sustras borseta de la

partea vătămată și unde a aruncat actele, care au și fost găsite.

Inculpatul Ș.M.S. a fost

văzut în noaptea de 17 septembrie 2005 la Clubul T. din Zalău de către martorii

V.A. și V.D. când i-a pulverizat spray lacrimogen în față la partea vătămată C.G.I.

și i-a smuls un lănțișor de aur de la gât.

Tâlhăria săvârșită asupra

părților vătămate S.T. și P.A. a fost recunoscută inițial de inculpatul Ș.M.S.,

precum și de inculpatul L.F. care relatează cum împreună cu G.T. și Ș.M.S. au

folosit spray lacrimogen și au tâlhărit cele două părți vătămate.

În ceea ce privește

infracțiunea săvârșită asupra părții vătămate S.I., aceasta a fost recunoscută

de inculpatul Ș.M.S., recunoaștere care se va corobora cu declarațiile

martorilor P.A. și A.E. și a părții vătămate, din faza de urmărire penală.

Martora P.A. a declarat că l-a văzut pe inculpatul Ș.M.S. când a lovit-o pe

partea vătămată cu piciorul, acesta căzând la pământ și inculpatul a luat din

buzunarul părții vătămate acte și bani. Aceste aspecte le-a relatat martora și

părții vătămate și martorei A.E.

În faza cercetării

judecătorești, martora P.A. a declarat că nu cunoaște nimic în legătură cu

faptele săvârșite de inculpat și că declarația anterioară nu a fost scrisă de

ea iar la poliție a semnat doar o declarație scrisă de lucrătorul de poliție P.

Această declarație a martorei dată în faza cercetării judecătorești urmează a

fi înlăturată având în vedere că declarațiile au fot date în fața S. Insp. P.M.

din cadrul Poliției municipiului Zalău și nu P.

În ceea ce privește

susținerile apărătorului inculpatului Ș.M.S. că acestuia i s-au încălcat

drepturile în cursul urmăririi penale nefiind asistat de apărător și părinți,

se constată că acestea nu sunt întemeiate, întrucât după ce s-a pus în mișcare

acțiunea penală împotriva inculpatului acestea a fost audiat în prezența unui

apărător și a mamei sale iar audierea în calitate de făptuitor pentru fapte

pentru care nu era pusă în mișcare acțiunea penală s-a făcut în prezența unui

martor asistent și a mamei sale. Astfel, nu se constată încălcări ale

drepturilor inculpatului Ș.M.S. care ar duce la nulitatea absolută a actului de

sesizare.

De asemenea, s-a constatat

că nu se impune efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se stabili

dacă inculpatul are discernământul păstrat în raport de faptele pentru care

este trimis în judecată, întrucât minorul a fost examinat în comisie în cadrul

Secției Psihiatrie a Spitalului Județean Sălaj – Zalău iar în raportul de

constatare medico-legală s-a concluzionat că minorul prezintă tulburare de

conduită de tip disocial însă fără tulburări psihotice și are discernământul

faptic păstrat. Pentru acest motiv a fost respinsă proba privind efectuarea

expertizei solicitate de apărătorul inculpatului.

Cu privire la solicitarea

apărătorului inculpatului G.T. de achitare pentru infracțiunile în dauna

părților vătămate M.I. și T.R. și schimbarea încadrării juridice a faptei de

tâlhărie prin înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., se constată

că nu este întemeiată.

Astfel, inculpatul

recunoaște săvârșirea primei infracțiuni, în prezența unui martor asistent, iar

a doua, în tren, a și sesizat-o la Poliția municipiului Zalău, participarea la

săvârșirea acesteia fiind probată și prin declarațiile celorlalți inculpați.

Aceștia relatează că după săvârșirea faptei toți au consumat din alimentele

sustrase de la partea vătămată T.R.

Prin urmare toate faptele

fiind probate, încadrarea juridică a infracțiunii reținută în actul de sesizare

este legală, tâlhărie în formă continuă cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În privința solicitării

apărătorului inculpatului L.F. de achitare a acestuia cu privire la

infracțiunea de tâlhărie comisă asupra părții vătămate P.G., urmează a fi

înlăturată apărarea în acest sens, având în vedere declarațiile inculpatului Ș.M.S.

împreună cu care inculpatul L.F. a săvârșit fapta, procesul verbal de cercetare

la fața locului, procesul verbal de conducere în teren și declarația părții

vătămate. Din aceste probe rezultă că inculpatul L.F. a comis și această faptă.

Inculpații au fost

recunoscuți din grup și din fotografii de către părțile vătămate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul G.L.

Curtea de Apel Cluj, prin

decizia penală nr. 189 din 1 august 2006 pronunțată în dosarul nr. 3727/30/2006,

a respins, ca nefondat, acest apel.

Instanța de apel a reținut

următoarele:

În mod temeinic, pe baza

tuturor probelor administrate, prima instanță a reținut în sarcina apelantului

3 acte materiale, componente ale unei infracțiuni de tâlhărie în formă

continuată.

În noaptea de 16 septembrie 2005

apelantul împreună cu inculpatul Ș.M.S., L.F. și C.V.N. călătorea cu trenul

între Zalău și Jibou; inculpatul C.V. a cerut o țigară părții vătămate T.R.,

apoi Ș.M.S. și L.F. au împins-o într-un compartiment, au lovit-o cu pumnii,

cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri

medicale, apoi i-au sustras portmoneul cu bani, un pachet de țigări, un telefon

mobil Siemens și unul L.G., precum și alimentele din rucsac, bunuri în valoare

totală de 2.000.000 lei ROL, pe care ulterior le-au împărțit.

Fapta rezultă din declarația

inculpatului C.V., care l-a auzit pe apelant spunându-le celorlalți 2 inculpați

să lovească victima și l-a văzut când a împiedicat-o să iasă din compartiment.

De asemenea, inculpatul G.T.

a recunoscut că a intrat în compartiment cu ceilalți inculpați, iar după ce

aceștia i-au sustras bunurile a rămas înăuntru împreună cu partea vătămată.

Partea vătămată T.R. a

declarat că a fost atacat de un grup de patru persoane, iar în data de 19

septembrie 2005 l-a recunoscut pe inculpatul apelant.

Din toate probele expuse se

poate reține fără dubiu că inculpatul apelant a participat la comiterea faptei

asupra părții vătămate T.R., ca atare solicitarea de a fi achitat pentru că nu

a comis fapta nu este temeinică.

Este reală susținerea

apelantului că, în data de 17 septembrie 2005, s-a prezentat la Poliția

municipiului Zalău și a relatat cele întâmplate, după cum este adevărat că

partea vătămată a afirmat că inculpatul apelant nu i-a luat nici un bun și a

spus coinculpaților să-l lase în pace, însă aceste aspecte nu sunt de natură să

reducă contribuția pe care a avut-o inculpatul la comiterea faptei de către

ceilalți inculpați; prin prezența sa la locul faptei, încurajarea lor și prin

împărțirea bunurilor sustrase; în consecință, contrar celor susținute de către

apelant nu a fost un simplu martor, ci a comis fapta în calitate de autor.

În noaptea de 17 septembrie 2005

pe str. Mihail Eminescu din Zalău inculpații Ș.M.S., G.T. și L.F. prin

amenințarea cu un spray lacrimogen au luat de la partea vătămată P.A. o pungă

de chipsuri, un telefon mobil Nokia 5510, suma de 6.0.000 lei, iar inculpatul

apelant i-a luat părții vătămate S.T. un telefon Samsung.

Deși inculpatul nu a

recunoscut fapta, însă inculpatul a recunoscut de către părțile vătămate iar

inculpatul L.F. a declarat că inculpatul G.T. a dat cu spray în fața părților

vătămate și a împărțit bunurile sustrase.

În data de 15 septembrie

2005, ora 20,30, partea vătămată M.I. a fost oprit de către apelant pentru a-i

da foc la țigară, iar inculpatul Ș.M.S. i-a dat cu spray în față, i-a smuls de

la gât lănțișorul cu cruciulița din aur, în valoare de 4.000.000 lei ROL.

Fapta rezultă din declarația

părții vătămate și din cele declarate de către apelant, acesta a arătat că a

cerut foc pentru țigară, dar nu a văzut când inculpatul Ș.M.S. a luat

lănțișorul, afirmație contrazisă de partea vătămată care a relatat că după ce

ultimul i-a smuls lănțișorul l-a scăpat jos, iar apelantul l-a ridicat.

În mod legal prima instanță

a considerat că faptele inculpatului G.T. întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și c), alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

Într-adevăr actele

inculpatului de a sustrage împreună cu aceeași coinculpați, prin amenințare și

violență, diverse bunuri într-un interval scurt de 3 zile, denotă că au fost

realizate în baza aceleiași rezoluții infracționale, deci toate actele

materiale fac parte dintr-o singură infracțiune de tâlhărie în formă

continuată.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului au fost avute în vedere toate criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, inculpatul este

recidivist și a comis infracțiunea în timpul liberării condiționate dintr-o

pedeapsă anterioară de 3 ani închisoare aplicată pentru furt calificat.

În favoarea sa nu pot fi

reținute circumstanțe atenuante pentru că nu a recunoscut faptele, iar

împrejurarea că s-a prezenta la poliție și a prezentat un singur act material a

fot făcută cu scopul de a nu fi tras la răspundere penală, prezentându-se pe el

ca martor la cele întâmplate și nu ca autor.

De asemenea, față de

antecedentele sale penale nu poate fi reținută conduita bună anterioară, ci dimpotrivă

se poate constata că a comis faptele împreună cu 2 inculpați minori pe care i-a

încurajat, fiind legală reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit.

c) C. pen.

În mod corespunzător

apelantul a fost obligat în solidar cu ceilalți inculpați să plătească contravaloarea

bunurilor sustrase de la părțile civile T.R., S.T. și M.I.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul G.T., pentru motivele consemnate în practica.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma motivelor de recurs formulate, a probelor administrate, cât și din

oficiu, conform art. 385

6

, 385

9

C. proc. pen., instanța

constată recursul întemeiat pentru considerentele de mai jos.

Vinovăția inculpatului a

fost în mod corect reținută în raport de toate cele 3 acte materiale de

tâlhărie, faptele lui de a o împiedica pe partea vătămată T.R. să iasă din

compartiment, și a plănui lovirea acestuia, pentru ca ulterior să împartă cu

ceilalți inculpați din cauză bunurile părții vătămate, cât și acelea de a da cu

spray în fața părților vătămate P.A. și S.T., și apoi de a împărți cu ceilalți

coinculpați bunurile luate de aceștia de la părțile vătămate, cât și aceea de a

cere un foc unei alte părți vătămate, după care un alt coinculpat care-l

însoțea a data cu spray în fața părții vătămate și i-a smuls de la gât

lănțișorul pe care inculpatul apelant l-a ridicat de jos când a căzut, constituind

toate infracțiuni de tâlhărie în formă continuată.

Nu se impune astfel

achitarea pentru nici una din activitățile mai sus descrise.

De asemenea, față de

infracțiunea comisă, de formă continuată a acesteia, de modul în care

inculpatul a acționat, cât și de persoana lui, cu multiple antecedente penale tot

la infracțiuni de furt, nu se impune nici reducerea pedepsei aplecate,

cuantumul acesteia fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului.

Este însă întemeiat recursul

inculpatului sub aspectul reindividualizării de către instanțe a pedepsei

accesorii prevăzută de art. 64 C. pen., instanțele consemnând doar generic în

hotărâri că „face aplicarea art. 71 C. pen.!; în raport însă și de vinovăția

inculpatului, de statutul social al inculpatului, Înalta Curte de Casație și

Justiție apreciază că se impune doar interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) pe durata executării pedepsei, urmând a se face astfel aplicarea

art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 385

16

și 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul G.T. împotriva deciziei penale nr. 189/ A din 1 august 2006 a Curții

de Apel Cluj, secția penală.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 42 din 7 iulie 2006 a Tribunalului Sălaj și

rejudecând aplică dispozițiile art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 19 septembrie 2005

la 5 decembrie 2006.

Cheltuielile judiciare rămân

în sarcina statului.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 decembrie 2006.