ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3042/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3042/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față,

În baza lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 134 din 16 decembrie

2010, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în Dosarul nr.

3656/116/2010, a fost respinsă cererea inculpatului privind aplicarea art. 44

alin. (3) C. pen. ca și aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și în baza art. 174

alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. a

fost condamnat inculpatul A.G. la 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării

pedepsei principale și accesorii sub supraveghere, pe o durată de 7 ani,

calculată de la rămânerea definitivă a prezentei.

I-au fost puse în

vedere inculpatului dispozițiile art. 84

4

C. pen. privind revocarea

beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 86

3

C. pen. s-a stabilit ca inculpatul, pe durata termenului de încercare, să

respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații: c) să se prezinte la

Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor o

dată la trei luni; d) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus

confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a unui cuțit sau a

contravalorii acestuia, de 10 RON.

S-a lua act că

inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

S-a făcut aplicarea

în cauză a art. 67 C. pen.

S-a luat act că

partea vătămată A.Z. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat

inculpatul la 200,43 RON către Spitalul Județean de Urgență Călărași,

cheltuieli de spitalizare cu victima A.N.

Totodată, a fost

obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat

din care 200 RON reprezintă onorariul apărător oficiu.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, că în ziua de 24 martie 2010, în

jurul orelor 13,00, victima A.N., fiul inculpatului A.G. a revenit la locuința

părinților săi A.G. și A.Z., unde locuia și el, după ce fusese în sat (R.N.)

unde muncise pentru diferiți vecini. Ajuns la domiciliu, victima A.N. a intrat

în bucătărie, unde se afla și tatăl său A.G., mama sa A.Z. fiind în curte.

La scurt timp între

A.N. și A.G. a izbucnit o ceartă având la bază motive mai vechi legate de bani.

Inculpatul A.G. s-a

enervat pe fiul său A.N., care consuma produsele din gospodăria părinților fără

să ajute în niciun fel din punct de vedere material, astfel că a luat un cuțit

aflat la masă și și-a înjunghiat fiul în zona hemitorace stâng, producând

leziuni organelor interne și o sângerare abundentă.

Auzind gălăgie, în

bucătărie a intrat și soția inculpatului, numita A.Z. care a observat că fiul

său era murdar de sânge pe piept.

Victima A.N. a ieșit

din casă și a mers către fața imobilului însă, datorită pierderii rapide de

sânge s-a prăbușit pe trotuarul din fața casei în stare de inconștiență.

Numita A.Z. s-a

deplasat imediat la locuința martorului S.I. - ginerele său și vecin cu ei,

căruia i-a spus că soțul său A.G. l-a înjunghiat pe A.N. și l-a rugat să sune

la serviciul de ambulanță.

Martorul S.I. a

apelat la numărul de urgență „112" după care s-a dus în curtea

inculpatului unde l-a găsit pe trotuarul din fața casei pe A.N. aflat în stare

de inconștiență, într-o baltă de sânge.

Victima A.N. a fost

transportată la Spitalul Județean de Urgență Călărași unde s-a intervenit

chirurgical, însă nu a mai putut fi salvată.

Din Raportul de

necropsie din data de 19 august 2010 al Serviciului de Medicină Legală Călărași

a rezultat că moartea numitului A.N. a fost violentă, ea datorându-se

insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutive unei plăgi înjunghiate

hemitorace stâng cu interesarea lobului pulmonar superior stâng. Leziunile s-au

produs prin lovire cu corp dur tăietor-înțepător (posibilul cuțit). Între

leziunile constatate la necropsie și decesul lui A.N. există o legătură de

cauzalitate directă.

Pentru a se înlătura

orice îndoială cu privire la evenimentele petrecute între învinuit și victimă,

în cauză a fost dispusă și efectuarea unei constatări medico-legale asupra învinuitului

A.G. pentru a se stabili dacă acesta prezintă leziuni de violență. Prin

Raportul de constatare medico-legală din data de 07 mai 2010 al Serviciului de

Medicină Legală Călărași s-a concluzionat că inculpatul A.G. nu prezintă semne

de violență pe corp.

Întrucât numita A.Z.

a arătat că soțul său a fost internat în Spitalul de psihiatrie Săpunari, în

cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice. Din

Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din data de 18 august 2010, a rezultat

că inculpatul A.G. a avut discernământul faptelor sale păstrat în momentul

comiterii infracțiunii, având capacitatea de apreciere critică a conținutului

și consecințelor faptelor sale păstrată.

Din foaia de

observație clinică generală trimisă de Spitalul de psihiatrie Săpunari, a

rezultat că inculpatul A.G. a fost internat în anul 2004, problemele sale fiind

pe fondul consumului de alcool, primind diagnosticul tulburare psihică fond

toxic.

Audiat inculpatul

atât cu ocazia primelor cercetări, poziția sa a fost oscilantă cu privire la

locul comiterii faptei, poziție care nu determină în mod substanțial

calificarea juridică a faptei, iar în faza de anchetă judecătorească aceasta a

recunoscut comiterea faptei menținând declarațiile date în faza de urmărire

penală. Cu ocazia interogării sale inculpatul a arătat că îi pare rău că a

comis fapta dar că fiul său, victima în cauză cu care gospodărea și locuia

permanent în decursul anilor a creat multiple scandaluri care degenerau în

bătăi făcându-i inculpatului și soției acestuia, mama victimei, viața aproape

imposibilă. Inculpatul a mai arătat că victima era un mare consumator de

băuturi alcoolice nu obișnuia să muncească, procurându-și hrana și băutura din

pensiile părinților și că dacă se întâmpla să-l refuze, acesta sărea la

scandal. Îi lovea, îi jignea și îi maltrata.

Inculpatul a mai

arătat că în nenumărate rânduri s-a adresat organelor de poliție, sens în care

s-a solicitat efectuarea unei adrese către postul de poliție din localitatea de

domiciliu în vederea comunicării unui raport din care să rezulte dacă în

decursul ultimilor 5 ani inculpatul și soția sa au făcut plângeri împotriva

victimei pentru modul de comportare a acestuia și soluțiile date acestor

plângeri. Din adresa emisă de postul de poliție Modelu rezultă că numitul A.N.,

respectiv victima, era cunoscut ca fiind consumator de băuturi alcoolice și pe

fondul acestui consum de alcool provoca certuri în familie. Se mai arată că

inculpatul A.G. s-a prezentat de multe ori la postul de poliție formulând

plângeri verbale împotriva fiul său cu rugămintea doar de a fi avertizat să nu

mai bea, să-și vadă de treabă, întrucât îi era frică de consecințele unor

plângeri formulate în scris.

Solicitarea

inculpatului de a fi reținute dispozițiile art. 44 C. pen., privind legitima

apărare, susținând că a acționat după ce fiul său - victima - l-a agresat, a

fost respinsă de instanță, întrucât din declarațiile inculpatului și ale părții

vătămate A.Z. nu rezultă că victima l-ar fi agresat pe inculpat și că acesta s-a

aflat în legitimă apărare.

S-a reținut că

victima a avut o atitudine de nemulțumire față de inculpat, întrucât acesta îi

reproșa că nu muncește și că consumă multă cafea, dar nemulțumirea victimei s-a

concretizat că a aruncat cafeaua pe care tocmai și-o pregătea și în nici un caz

nu l-a agresat fizic pe inculpat, ca acesta să acționeze în legitimă apărare.

Prin urmare instanța

de fond l-a condamnat pe inculpat pentru omor calificat, faptă comisă împotriva

fiului său, la individualizarea pedepsei avându-se în vedere întregul complex

de factori care au concurat la comiterea faptei, vârsta inculpatului,

atitudinea victimei în decursul anilor, așa cum acestea au rezultat pe de o

parte din declarațiile inculpatului și a părții vătămate A.Z., dar și din

adresa Postului de Poliție Modelu.

Apreciind că scopul

pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, instanța a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., suspendând executarea

pedepsei sub supraveghere.

Împotriva sentinței au formulat apeluri Parchetul de

pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul A.G., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Ministerul Public a

criticat hotărârea instanței de susținând că:

- deși la dezbaterile

cauzei pe fond apărătorul inculpatului a solicitat, în principal, achitarea în

temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 44 alin. (3) C. proc.

pen., iar în subsidiar aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., instanța de fond,

respingând ambele cereri, nu a motivat în considerente decât soluția de

respingere a cererii de achitare având ca temei legitima apărare, neargumentând

în fapt și în drept respingerea cererii de acordare a circumstanțelor

provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. invocate de apărător în

subsidiar;

- prima instanță nu a

indicat în concret în ce constau circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74

și 76 C. pen., ci doar a adăugat încadrării juridice aceste texte de lege;

- instanța de fond nu

a precizat în concret care sunt argumentele pentru care a optat asupra

aplicării art. 86

1

C. pen. în cauză, cu privire la modalitatea de

executare a pedepsei aplicate;

- în raport de

modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, de consecințele extrem de

grave ale faptei și de atitudinea inculpatului după comiterea infracțiunii -

atitudine oscilantă în recunoașterea faptei, refractară aflării adevărului - se

impunea aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, fără

acordarea beneficiului circumstanțelor atenuante, cum în mod greșit a dispus

tribunalul.

Primul motiv de apel

nu a mai fost susținut cu ocazia dezbaterilor însă, procurorul a suplimentat

motivele cu unul nou, pedeapsa aplicată de instanța de fond este nelegală.

Inculpatul a criticat sentința ca fiind netemeinică

și nelegală. A susținut că a acționat în legitimă apărare și a solicitat să fie

achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc.

pen. în subsidiar a cerut să se rețină că a săvârșit fapta în condițiile unei

puternice tulburări produse de victimă - art. 73 lit. b) C. pen. - cu

consecința reducerii pedepsei.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, prin Decizia nr. 67/A din 9 martie 2011 a

admis ambele apeluri. A desființat sentința în parte și, rejudecând:

În baza art. 174 -

175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin.

(2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A.G. la 5

ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe timp de 3

ani.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. a confiscat cuțitul corp delict. A înlăturat pedeapsa complementară

a degradării militare prevăzută de art. 67 C. pen. și a menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Nemulțumit și de

această hotărâre inculpatul, în termenul legal, a atacat-o cu recurs.

Prin motivele de

recurs scrise a cerut casarea deciziei pentru cazurile de casare prevăzute de

art. 385

9

pct. 14 și 172 C. proc. pen.

A susținut că probele

administrate în cauză demonstrează că a săvârșit fapta în condițiile unei provocări

din partea victimei. Pe de altă parte trebuie să se țină seama de conduita

necorespunzătoare în familie și societate a victimei care obișnuia să consume

băuturi alcoolice, nu muncea, consuma alimentele părinților fără să-i ajute și

a fost condamnat și sancționat contravențional încă din timpul minoratului.

Verificând hotărârea

prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat.

Cu ocazia judecării

cauzei la tribunal inculpatul s-a apărat în sensul că a săvârșit fapta în

condițiile art. 44 alin. (3) C. pen., din cauza tulburării sau temerii a

depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu

împrejurările în care s-a produs atacul.

Această apărare a

fost verificată și respinsă de instanță care a motivat că din probele

administrate nu rezultă că victima l-ar fi agresat pe inculpat. Tot astfel s-a

motivat că inculpatul nu a comis fapta în condițiile provocării din partea

victimei, că certurile în familie și reproșurile erau frecvente iar în ziua

respectivă inculpatul certându-și fiul (victima) aceasta supărată, a aruncat

cafeaua pe care o pregătea.

Aceleași critici au

fost ridicate și în apel iar instanța de control judiciar le-a verificat și a

motivat că nu sunt fondate.

În același timp a constatat

că față de limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de omor calificat

- pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 de ani - prin reținerea de

circumstanțe atenuante, pedeapsa de 4 ani este nelegală date fiind dispozițiile

art. 76 alin. (2) C. pen. care stabilesc că în cazul circumstanțelor atenuante

pedeapsa poate fi redusă până la o treime din minimul special. Așa fiind a

îndreptat nelegalitatea și în condițiile menținerii circumstanțelor atenuante

reținute de prima instanță l-a condamnat pe inculpat la 5 ani și 6 luni

închisoare.

Pedeapsa astfel

stabilită este legală și nu poate fi redusă în niciun mod, iar dispozițiile

art. 86

1

C. pen. nu mai sunt aplicabile.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală și

temeinică și pe cale de consecință recursul urmează a fi respins în baza art.

385

15

alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva Deciziei penale nr.

67/A din 9 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 13 septembrie 2011.