ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2294/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 77/CA din 14 aprilie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția

de nelegalitate a prevederilor art. 53 alin. (3) din Ordinul nr. 1430/2005 emis

de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, excepție ridicată de

reclamantul S.M. în Dosarul nr. 7252/99/2007 al Tribunalului Iași.

S-a reținut în considerentele

sentinței atacate că prin art. 53 alin. (3) din Ordinului Ministrului Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului nr. 1430/2005, s-a stabilit în aplicarea Legii nr.

50/1991 că „conținutul documentațiilor cu caracter tehnic, documentațiile de urbanism

și de amenajarea teritoriului, precum și celelalte reglementări urbanistice care

au stat la baza emiterii autorizațiilor de construire/desființare, vor putea fi

consultate exclusiv la sediul emitentului și numai de cei care pot face dovada că

sunt direct interesați sau potențial afectați de prevederile acestora, în conformitate

cu un regulament aprobat prin hotărâre a consiliului județean/local după caz”.

A statuat instanța de

fond că dacă autorizația de construire/desființare construcții este în mod necontestat

un act administrativ a cărei publicitate se asigură de autoritatea emitentă, documentația

ce a stat la baza întocmirii acesteia nu mai este rezultatul activității nemijlocite

desfășurată de autoritatea publică emitentă, aceasta fiind proprietatea persoanei

fizice sau juridice ce a solicitat emiterea autorizației, astfel încât divulgarea

informațiilor cuprinse în documentație ar putea aduce atingere dreptului de proprietate

intelectuală ori industrială, ocrotit de art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004.

Așadar, reține instanța

de fond, este dreptul celui chemat să aplice legea, în speță, Legea nr. 50/1991,

să restricționeze accesul la informații care nu sunt rezultatul activității directe

și nemijlocite a autorităților publice, care doar se folosesc de ele, cu ocazia

emiterii de avize sau autorizații.

Ca atare, nu se poate

recunoaște dreptul discreționar al cetățenilor de a verifica acte și informații

ce privesc pe terți, solicitanți ai unor servicii publice, aceștia în virtutea legii

trebuind a dovedi că au un interes sau sunt potențial afectați de prevederile legii.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, reclamantul S.M., criticând-o pentru

netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. - „când

instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia” și respectiv, „când hotărârea pronunțată

este lipsă de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii”.

Recurentul, prin motivele

de recurs formulate, susține în esență, următoarele:

- art. 53 alin. (3) din

Ordinul nr. 1430/2005 al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului nu detaliază aplicarea Legii nr. 50/1991, privind autorizarea executării

lucrărilor de construcții, ci intră în sfera de reglementare a Legii nr. 544/2001

privind liberul acces la informații de interes public;

- instanța de fond a reținut

în mod greșit că ar fi solicitat să i se comunice documentațiile cu caracter tehnic,

în realitate informațiile solicitate Consiliului Județean Suceava fiind rezultate

ale activității autorităților publice sau instituțiilor publice ori privind activitatea

acestora și nu sunt exceptate de la accesul liber al cetățenilor de textul art.

12 din Legea nr. 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public;

- în mod eronat instanța

de fond a reținut că informațiile solicitate de el au „caracter privat”, instanța

de fond de altfel nici nu avea competența de a clasifica aceste informații ca având

caracter privat câtă vreme legea se referă doar la informații cu caracter public;

- în realitate Consiliul

Județean Suceava a refuzat a-i comunica informațiile de interes public solicitate,

informații care au favorizat ori au ascuns încălcarea legii de către chiar autoritățile

administrației publice locale din județul Suceava și de către Consiliul Județean

Suceava, aceste informații, conform art. 13 din Legea nr. 544/2001 fiind considerate

de interes public.

Intimații Consiliul Județean

Suceava și Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor au depus întâmpinări,

solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul, prin

prisma motivelor de recurs formulate și în raport de dispozițiile legale incidente

cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare.

Contrar celor susținute

de recurentul-reclamant, Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului nr. 1430/2005 a fost emis în aplicarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea

executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările

ulterioare și a fost publicat în M.Of. nr. 825/13.09.2005.

De fapt, prin acest ordin

au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea

executării lucrărilor de construcții, rolul acestuia fiind acela de a organiza executarea

prevederilor legii.

Recurentul-reclamant,

cel care invocă excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (3) din Ordinul

Ministrului Transportului, Comerțului și Turismului nr. 1430/2005, pretinde că,

de fapt, prin impunerea unei anumite locații pentru consultarea documentațiilor

cu caracter tehnic - „exclusiv la sediul emitentului” și recunoașterea dreptului

de acces la acestea doar pentru persoanele direct interesate sau potențial afectate,

îi este îngrădit dreptul de acces la informații de interes public, drept recunoscut

prin Legea nr. 544/2001.

Așa cum corect reține

și instanța de fond nu se pune problema nelegalității acestor prevederi, punctul

de vedere exprimat de recurent, fiind eronat.

Faptul că s-a stabilit

o anumită locație pentru consultarea documentațiilor cu caracter tehnic „la sediul

emitentului”, nu are nici o legătură cu dreptul pretins - accesul la informațiile

de interes public prevăzut de Legea nr. 544/2001.

De asemeni, faptul că

accesul la aceste documentații este permis, dar cu îndeplinirea unei condiții, aceea

ca solicitantul să dovedească faptul că este direct interesat sau potențial afectat

de executarea lucrărilor respective, nu reprezintă o îngrădire a dreptului de acces

la informațiile solicitate ci cel mult o limitare a acestui drept.

Așa cum, în mod just,

motivează și instanța de fond, legiuitorul care a prevăzut pentru autoritățile administrative

doar dreptul de a analiza documentațiile tehnice depuse în vederea emiterii autorizației,

nu și acela de a le face publice (precum autorizația care se afișează la sediul

emitentului), prin instituirea unor condiții ce trebuiesc îndeplinite de terțele

persoane care solicită a studia aceste documentații, nu a avut în vedere decât caracterul

strict privat al informațiilor cuprinse în documentații și ca o consecință, protejarea

dreptului de proprietate al beneficiarului autorizației de construire, drept prevăzut

de lege și căruia nu trebuie să i se aducă atingere.

Recurentului-reclamant

nu îi este interzis dreptul de a studia această documentație tehnică, i se cere

numai să îndeplinească o anumită condiție pentru a avea dreptul să vadă conținutul

acestor documentații.

De fapt, recurentul-reclamant

dă o interpretare greșită dispozițiilor Legii nr. 544/2001 privind accesul la informații

de interes public pentru că acestea vizează doar activitățile și actele autorităților

și instituțiilor publice, nu și datele și informațiile de care acestea iau cunoștință

în procesul elaborării și emiterii actelor administrative (în speță documentațiile

tehnice), date și acte care le sunt puse la dispoziție de terțe persoane.

Susținerea recurentului

cum că în speță, ne aflăm în situația prevăzută de art. 13 din Legea nr. 544/2001,

este neîntemeiată, de vreme ce nu s-a dovedit nici un moment că informațiile solicitate

de acesta sunt de natura celor care au favorizat ori au ascuns încălcarea legii

de către autoritățile administrației locale și județene Suceava, pentru a fi considerate

informații de interes public.

Având în vedere toate

aceste considerente, se constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală

și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul formulat

de reclamant se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de S.M.,

împotriva sentinței nr. 77/CA din 14 aprilie 2008 a Curții de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 iunie 2008.