ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 22/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

la data de 15 martie 2010, reclamantul F.F.Y. a contestat măsura luării sale în

custodie publică, solicitând revocarea acesteia și eliberarea sa din Centrul de

Cazare pentru Străini.

În cauză a fost depusă o cerere de

intervenție accesorie de către A.S.I.R. România”, în sprijinul reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 1517 din 24

martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins plângerea reclamantului ca neîntemeiată.

În motivarea acestei hotărâri,

instanța de fond a reținut că prin rezoluția nr. 456/II-5 din 9 martie 2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București împotriva reclamantului s-a

luat măsura luării în custodie publică în conformitate cu dispozițiile art. 97

alin. (2), art. 88 alin. (7) din O.U.G. nr. 194/2002 deoarece acesta, cetățean

cubanez, nu a putut fi îndepărtat de pe teritoriul României în termen de 24 de

ore în condițiile în care cu privire la reclamant s-a emis o decizie de

returnare, decizie pe care nu a contestat-o, nepărăsind teritoriul României în

termenul prevăzut în decizia de returnare.

Curtea a apreciat măsura contestată

ca legală și temeinică, în condițiile incidenței dispozițiilor art. 88 alin. (7)

din O.U.G. nr. 194/2002, respingând susținerea reclamantului privind

imposibilitatea de întoarcere în țara de origine, arătând că din informațiile

depuse la dosarul cauzei reiese că cetățenii cubanezi se pot reîntoarce în țară,

trebuind să ceară permisiunea specială de a se întoarce în Cuba, “fiind în

continuare considerat cetățean cubanez și eligibil pentru primirea unui nou

pașaport cubanez la consulatele cubaneze din străinătate”.

Instanța de fond a respins în

principiu cererea de intervenție accesorie formulată de către Asociația

“Serviciul Iezuiților pentru Refugiați din România”, apreciind că aceasta nu a

dovedit existența unui interes legitim

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs intervenienta accesorie Asociația “Serviciul Iezuiților pentru

Refugiați din România”, solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea

acesteia spre rejudecare la instanța de fond, pentru motive încadrate în

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9, precum și dispozițiile art. 304¹ C.

proc. civ.

În motivarea căii de atac

exercitate, recurenta a susținut că în mod nelegal a respins instanța de fond

cererea sa de intervenție accesorie, în condițiile în care asociația oferă

asistență persoanelor aflate în custodie publică, reclamantul-intimat

beneficiind de serviciile asociației.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurenta-intervenientă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil și urmează a

îl respinge pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., „apelul sau

recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socotește

neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau

recurs.”

Or, în speță, Înalta Curte constată

că reclamantul F.F.Y., în al cărui interes a formulat cerere de intervenție

recurenta, nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1517 din 24

martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

În aceste condiții, Înalta Curte

urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 56 C. proc. civ. și, în temeiul

art. 312 alin. (1) din același act normativ, va respinge recursul ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de A.S.I.R. România” – J.R.S. împotriva sentinței civile nr.

1517 din 24 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2011.