ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 22/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15 martie 2010, reclamantul F.F.Y. a contestat măsura luării sale în custodie publică, solicitând revocarea acesteia și eliberarea sa din Centrul de Cazare pentru Străini. În cauză a fost depusă o cerere de intervenție accesorie de către A.S.I.R. România”, în sprijinul reclamantului. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1517 din 24 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins plângerea reclamantului ca neîntemeiată.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că prin rezoluția nr. 456/II-5 din 9 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București împotriva reclamantului s-a luat măsura luării în custodie publică în conformitate cu dispozițiile art. 97 alin. (2), art. 88 alin. (7) din O.U.G. nr. 194/2002 deoarece acesta, cetățean cubanez, nu a putut fi îndepărtat de pe teritoriul României în termen de 24 de ore în condițiile în care cu privire la reclamant s-a emis o decizie de returnare, decizie pe care nu a contestat-o, nepărăsind teritoriul României în termenul prevăzut în decizia de returnare. Curtea a apreciat măsura contestată ca legală și temeinică, în condițiile incidenței dispozițiilor art. 88 alin. (7) din O.U.G.

nr. 194/2002, respingând susținerea reclamantului privind imposibilitatea de întoarcere în țara de origine, arătând că din informațiile depuse la dosarul cauzei reiese că cetățenii cubanezi se pot reîntoarce în țară, trebuind să ceară permisiunea specială de a se întoarce în Cuba, “fiind în continuare considerat cetățean cubanez și eligibil pentru primirea unui nou pașaport cubanez la consulatele cubaneze din străinătate”.

Instanța de fond a respins în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de către Asociația “Serviciul Iezuiților pentru Refugiați din România”, apreciind că aceasta nu a dovedit existența unui interes legitim 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intervenienta accesorie Asociația “Serviciul Iezuiților pentru Refugiați din România”, solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea acesteia spre rejudecare la instanța de fond, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9, precum și dispozițiile art. 304¹ C. proc. civ. În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a susținut că în mod nelegal a respins instanța de fond cererea sa de intervenție accesorie, în condițiile în care asociația oferă asistență persoanelor aflate în custodie publică, reclamantul-intimat beneficiind de serviciile asociației.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta-intervenientă și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil și urmează a îl respinge pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., „apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs.” Or, în speță, Înalta Curte constată că reclamantul F.F.Y., în al cărui interes a formulat cerere de intervenție recurenta, nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1517 din 24 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În aceste condiții, Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 56 C. proc. civ. și, în temeiul art. 312 alin. (1) din același act normativ, va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de A.S.I.R. România” – J.R.S. împotriva sentinței civile nr. 1517 din 24 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2011.