ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2935/2009

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 65 din 18 iunie 2009, a respins ca

inadmisibilă plângerea petiționarului P.I., formulată împotriva Rezoluției nr.

425/VIII/1/2009 din 15 mai 2009 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Iași.

În motivarea

hotărârii, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Petiționarul P.I.,

încarcerat în Penitenciarul Iași în executarea mandatului din 4 iunie 2007, s-a

adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, susținând că magistratul

judecător T.G.C. din cadrul Tribunalului Iași - Executări Penale, în mod greșit

a dispus emiterea acestui mandat de executare în baza unei hotărâri penale

nedefinitive.

Prin referatul din 22

aprilie 2008, emis în lucrarea nr. 351/VIII/1/2009 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a cererii

petiționarului având ca obiect verificarea legalității mandatului de executare.

Nemulțumit de modul

de soluționare al cererii, petiționarul a formulat plângere adresată

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, care prin

Rezoluția din 15 mai 2009, a respins calea de atac ca inadmisibilă întrucât

referatul dispus în cauză nu privește „măsuri și acte de urmărire penală” care

să poată fi contestate în procedura reglementată de art. 275 - 278 C. proc.

pen.

Invocând dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen., petentul s-a adresat instanței de fond,

Curtea de Apel Iași, care constatând că în cauză nu s-a pronunțat vreuna din

soluțiile împotriva căreia se poate formula plângere în baza acestor dispoziții

procesual penale, a respins ca inadmisibilă plângerea.

Împotriva sentinței,

petiționarul a declarat recurs, susținând că execută în prezent un mandat care

a fost emis de judecătorul delegat la Biroul Executări Penale al Tribunalului

Iași, în lipsa unei hotărâri definitive de condamnare.

Examinând cauza prin

prisma dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate

aspectele, Înalta Curte constată nefondat recursul petiționarului.

Prima instanță, legal

și temeinic a reținut că lucrarea nr. 351/VIII/1/2009 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași nu este unul din actele procedurale prin care să se fi

dispus de procuror măsuri care pot fi atacate în virtutea dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

Conform acestor dispoziții C. proc. pen., este

instituit, limitativ, expres, controlul judiciar numai asupra temeiniciei

soluțiilor de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate în

cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale.

Astfel, pot face

obiectul acestui control doar rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, precum și cu

privire la dispoziția de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.

Așa fiind, în măsura

în care nu sunt vizate de prevederile art. 278

1

C. proc. pen., orice

alte acte sau măsuri ale procurorului ori efectuate în baza dispoziției sale nu

sunt expuse plângerii ce se poate adresa judecătorului în temeiul acestui text

de lege.

De altfel, în sensul

arătat, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au pronunțat

în interesul legii, prin Decizia nr. LVIII din 24 septembrie 2007 prin care s-a

stabilit că „plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor

efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât

rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată,

reglementate de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. este inadmisibilă.

Față de cele expuse,

recursul petiționarului va fi respins ca nefondat, potrivit dispozițiilor art.

385

1

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor de judecată statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul petiționar P.I. împotriva Sentinței penale nr. 65 din 18 iunie 2009

a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 septembrie 2009.