ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2935/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 65 din 18 iunie 2009, a respins ca inadmisibilă plângerea petiționarului P.I., formulată împotriva Rezoluției nr. 425/VIII/1/2009 din 15 mai 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Petiționarul P.I., încarcerat în Penitenciarul Iași în executarea mandatului din 4 iunie 2007, s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, susținând că magistratul judecător T.G.C. din cadrul Tribunalului Iași - Executări Penale, în mod greșit a dispus emiterea acestui mandat de executare în baza unei hotărâri penale nedefinitive.

Prin referatul din 22 aprilie 2008, emis în lucrarea nr. 351/VIII/1/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a cererii petiționarului având ca obiect verificarea legalității mandatului de executare. Nemulțumit de modul de soluționare al cererii, petiționarul a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, care prin Rezoluția din 15 mai 2009, a respins calea de atac ca inadmisibilă întrucât referatul dispus în cauză nu privește „măsuri și acte de urmărire penală” care să poată fi contestate în procedura reglementată de art. 275 - 278 C. proc. pen. Invocând dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petentul s-a adresat instanței de fond, Curtea de Apel Iași, care constatând că în cauză nu s-a pronunțat vreuna din soluțiile împotriva căreia se poate formula plângere în baza acestor dispoziții procesual penale, a respins ca inadmisibilă plângerea.

Împotriva sentinței, petiționarul a declarat recurs, susținând că execută în prezent un mandat care a fost emis de judecătorul delegat la Biroul Executări Penale al Tribunalului Iași, în lipsa unei hotărâri definitive de condamnare. Examinând cauza prin prisma dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, Înalta Curte constată nefondat recursul petiționarului. Prima instanță, legal și temeinic a reținut că lucrarea nr. 351/VIII/1/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nu este unul din actele procedurale prin care să se fi dispus de procuror măsuri care pot fi atacate în virtutea dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. Conform acestor dispoziții C. proc. pen., este instituit, limitativ, expres, controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale.

Astfel, pot face obiectul acestui control doar rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, precum și cu privire la dispoziția de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu. Așa fiind, în măsura în care nu sunt vizate de prevederile art. 278 1 C. proc. pen., orice alte acte sau măsuri ale procurorului ori efectuate în baza dispoziției sale nu sunt expuse plângerii ce se poate adresa judecătorului în temeiul acestui text de lege.

De altfel, în sensul arătat, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au pronunțat în interesul legii, prin Decizia nr. LVIII din 24 septembrie 2007 prin care s-a stabilit că „plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. este inadmisibilă. Față de cele expuse, recursul petiționarului va fi respins ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 385 1 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar P.I. împotriva Sentinței penale nr. 65 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2009.