ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3549/2009

Examinând recursul de față constată:

Prin Sentința penală nr. 165/S din 3 aprilie 2009, Tribunalul Brașov, secția penală, a condamnat pe inculpatul S.M.N. după cum urmează:

- în baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen., la 15 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- în baza art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe timp de 8 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b).

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen. s-a dedus detenția preventivă de la 14 august 2008 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata următoarelor despăgubiri civile:

- 4.000 RON daune materiale și echivalentul în lei la data plății, a sumei de 75.000 euro cu titlu de daune morale, către partea civilă R.E.;

- echivalentul în lei la data plății al sumei de 75.000 euro către partea civilă R.M.L. prin reprezentant legal R.E..

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către partea civilă R.E. a unui cupon de alocație, încălțăminte, pantaloni scurți și o bluză, bunuri aparținând victimei R.C.F..

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus să se restituie inculpatului o pereche de adidași, un tricou negru, curea cu ținte și o pereche de blugi negri - bunuri aflate la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brașov.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit artizanal și a unui topor, bunuri aflate la Camera de corpuri delicte.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

Inculpatul S.M.N. a întreținut relații de concubinaj cu R.C.F. timp de aproape 3 ani, până în luna februarie 2008.

R.C.F. a dat naștere unui copil, care nu a fost însă recunoscut de inculpat.

Între cei doi au existat stări de tensiune generate, în principal, de sentimentele de gelozie și posesivitate manifestate de inculpat.

La data de 13 august 2008 inculpatul a căutat-o pe fosta sa concubină în localitatea Viscri. În jurul orei de 12,30 a întâlnit-o pe aceasta, care era însoțită de nepoata sa în vârstă de 9 ani, la Oficiul Poștal.

Între inculpat și R.C.F. au avut loc discuții legate de relația dintre ei. Când au ajuns în dreptul imobilului nr. 204 de pe str. P. inculpatul a scos cuțitul pe care îl avea în buzunar și i-a aplicat fostei sale concubine mai multe lovituri în zona abdomenului, toracelui și spatelui, cauzându-i leziuni care au cauzat decesul acesteia.

S-a mai reținut că inculpatul a abandonat cuțitul la locul faptei și s-a deplasat la locuința părinților săi de unde a luat un topor și cu el pe umăr a revenit la locul faptei trecând pe lângă o mulțime de persoane care se strânseseră în acel loc.

În raport de situația de fapt stabilită pe baza declarațiilor inculpatului de recunoaștere a faptei, coroborate cu declarațiile martorilor E.P., L.O.O., P.E., V.A., B.L., I.A., S.V. și M.D.V.L., cu concluziile raportului de constatare medico-legală și cu procesele-verbale de cercetare la fața locului și de reconstituire, prima instanță a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

La individualizarea pedepselor s-a ținut seama de dispozițiile art. 72 și 52 C. pen., instanța având în vedere gradul de pericol social deosebit al faptei inculpatului care a suprimat în mod violent viața unei persoane în vârstă de 18 ani, împrejurarea că fapta a fost comisă în jurul orei 13, pe strada principală. De asemenea au fost avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care este la primul contact cu rigorile legii penale și care a adoptat o atitudine sinceră, ceea ce conturează conștientizarea semnificației faptei săvârșite. În consecință instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse situate la limita minimă prevăzută de lege pentru fiecare infracțiune comisă poate contribui la realizarea scopurilor avute în vedere de art. 72 C. pen.

Cât privește latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că prin fapta comisă inculpatul a cauzat părților civile R.E., mama victimei și R.M.L., fiica minoră a victimei prejudicii morale, iar părții civile R.E. și un prejudiciu material constând în cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei.

Instanța a avut în vedere la soluționarea acțiunilor civile împrejurarea că în mod constant inculpatul și-a manifestat voința de a dezdăuna părțile civile cu sumele solicitate.

Sentința a fost atacată cu apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de inculpat.

Prin Decizia penală nr. 49/AP din 24 aprilie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și a desființat în parte sentința atacată.

Rejudecând, instanța de apel a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului.

S-a dispus majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. de la 15 la 20 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pentru aceeași infracțiune pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timp de 10 ani după executarea pedepsei principale.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 1

1

alin. (1) din Legea nr. 61/1991 de la 6 luni la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timp de 10 ani după executarea pedepsei principale.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile R.M.L., prin reprezentant legal R.E., suma de 217,5, despăgubiri globale până la data pronunțării deciziei și câte 108,75 RON prestații periodice lunare, până la majorat și în continuare dacă se află la studii, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.

Prin aceeași decizie s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, s-a menținut starea de arest, s-a dedus în continuare, la zi, durata arestării preventive și s-a dispus obligarea apelantului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a reținut că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite.

S-a constatat însă că pedepsele aplicate nu corespund cerințelor legale impunându-se majorarea acestora, sub acest aspect fiind întemeiat apelul declarat de procuror.

Instanța de apel a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor rezultat de modul și împrejurările comiterii faptei și de scopul urmărit.

De asemenea, au fost reținute circumstanțele personale ale inculpatului, cu precizarea că lipsa antecedentelor penale nu acționează ca un puternic factor protectiv al unui comportament infracțional viitor având în vedere existența antecedentelor comportamentale autoagresive și heteroagresive precum și incapacitatea acestuia de a găsi resurse motivaționale și de a contura un demers pozitiv pentru a-și îmbunătăți controlul asupra propriilor porniri, aspecte ce rezultă din referatul de evaluare.

Totodată atitudinea inculpatului nu putea fi decât în sensul recunoașterii faptelor, el fiind văzut de numeroși martori și prins în apropierea locului faptei.

Din aceleași considerente s-a apreciat că este nefondat apelul declarat de inculpat care a solicitat reducerea pedepselor.

Instanța de apel a mai reținut că este fondat și motivul de apel invocat de procuror referitor la împrejurarea că instanța nu a stabilit în sarcina inculpatului obligația de a plăti despăgubiri periodice fiicei minore a victimei. S-a avut în vedere că, potrivit art. 17 alin. (1), (3) și (4) C. proc. pen. instanța era obligată să se pronunțe, chiar din oficiu, asupra reparării integrale a pagubei, chiar dacă reprezentanta minorei a renunțat la prestațiile periodice cuvenite minorei.

Inculpatul a declarat recurs invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

1

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și susținând că pedeapsa aplicată de instanța de apel este exagerată, astfel încât se impune menținerea hotărârii primei instanțe.

Examinând cauza prin prisma motivului de recurs invocat, dar și conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Având în vedere gravitatea deosebită a faptei, determinată de împrejurarea că inculpatul a ucis victima, în vârstă de 18 ani, cu deosebită violență (prin aplicarea a multiple lovituri cu un cuțit artizanal cauzându-i mai multe leziuni printre care și o plagă tăiată înțepată penetrantă în cord ce a avut drept consecință hemoragia internă și externă ce a determinat direct decesul victimei), a acționat în plină zi, pe str. P., comuna V., în prezența mai multor persoane, iar după uciderea victimei nu a ezitat să revină la locul faptei, unde se adunaseră multe persoane, înarmat cu un topor pe care îl purta la vedere pe umăr, se reține că în mod corect instanța de apel a apreciat că aplicarea unor pedepse minime de către prima instanță nu se justifică.

Având în vedere pericolul social deosebit al faptelor, modalitatea și împrejurările în care au fost comise, Înalta Curte reține că în mod corect instanța de apel a majorat pedepsele stabilite în primă instanță și că nu există nicio împrejurare care să justifice reducerea pedepselor astfel cum au fost majorate.

Simplul fapt că inculpatul nu are antecedente penale și că a recunoscut comiterea faptelor nu sunt de natură a duce la reducerea pedepselor atât timp cât respectarea legii trebuie să caracterizeze comportamentul firesc al oricărei persoane, iar recunoașterea faptelor de către inculpat nu a avut o contribuție deosebită în aflarea adevărului, în condițiile în care săvârșirea faptelor a avut loc în plină zi în prezența mai multor persoane. Așa fiind poziția adoptată pe parcursul procesului este departe de a constitui o dovadă că acesta a conștientizat gravitatea faptelor sale și nici nu diminuează pericolul social concret al acestora.

Întrucât din examinarea cauzei nu rezultă existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce la zi durata arestării preventive.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Ș.M.N. împotriva Deciziei penale nr. 49/Ap din 24 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat reținerea și arestarea preventivă de la 14 august 2008 la 2 noiembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 2 noiembrie 2009.