ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1465/2010

Asupra contestației în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 31 noiembrie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestația în anulare formulată de contestatoarea D.E.S. împotriva Deciziei penale nr. 3451 din 27 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocând cazurile de contestație în anulare prev. de art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen. Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte reține că prin Decizia penală nr. 3451 din data de 27 octombrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca nefondat recursul declarat de petiționara D.E.S. împotriva Sentinței penale nr. 76 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că prin Sentința penală nr. 76 din 20 mai 2009 în baza disp. art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționara D.E.S. prin procurator C.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale dată la 28 ianuarie 2009 în Dosarul nr. 1258/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău pe care a menținut-o. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petiționara D.E.S. că prin Decizia penală nr. 3451 din 27 octombrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca nefondat recursul formulat de petiționară. Pentru a decide astfel s-a reținut că nemulțumirile petentei s-au născut în legătură cu o suprafață de teren pentru care a cerut restituirea în baza dispozițiilor Legii nr. 18/1991.

Înalta Curte reține că în baza unor date sau indicii concrete de săvârșirea infracțiunilor reclamate rezoluția de neîncepere a urmării penale este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat contestație în anulare invocând cazurile prev. de art. 386 lit. c) și e) C. pen. Procedând la examinarea admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare în conformitate cu disp. art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează. Procedând la examinarea admisibilității în principiu instanța verifică dacă cererea este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivele invocate sunt din cele prev. de art. 386 și dacă în sprijinul contestației se depun cereri și invers dovezi care sunt la dosar.

Înalta Curte reține că cererea este formulată, în termen însă motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cazurile prev. de art. 386 C. proc. pen. Contestatoare invocă cazul de contestație în anulare prev. de art. 386 lit. c) C. proc. pen. care se referă la situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prev. de art. 10 alin. (1) lit. g) - i) C. pen. fără a aduce însă argumente în sprijinul acestui motiv. De asemenea se invocă și cazul de contestație în anulare prev. la lit. e) conform căruia la judecata recursului inculpatul prezent nu a fost ascultat deși ascultarea acestuia este obligatorie potrivit disp. art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. Pentru a fi incident acest caz de contestație în anulare este necesar să avem un inculpat în cauză, ori în cauza dedusă judecății sau efectuat doar acte premergătoare care nu au identificat aspecte de natură penală dispunându-se neînceperea urmării penale față de intimat. De asemenea, acest caz de contestație în anulare prevăd expres situațiile în care este necesară audierea inculpatului situație ce nu se regăsesc în cauza dedusă judecății. În raport de considerentele invocate, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibilă contestația în anulare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea D.E.S. împotriva Deciziei penale nr. 3451 din 27 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 16 aprilie 2010.