ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1465/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1465/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației
în anulare de față:
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 31 noiembrie 2009 s-a înregistrat
pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestația în
anulare formulată de contestatoarea D.E.S. împotriva Deciziei penale nr. 3451
din 27 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocând cazurile
de contestație în anulare prev. de art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen.
Analizând actele și
lucrările dosarului Înalta Curte reține că prin Decizia penală nr. 3451 din
data de 27 octombrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a
respins ca nefondat recursul declarat de petiționara D.E.S. împotriva Sentinței
penale nr. 76 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală.
Pentru a decide
astfel, Înalta Curte a reținut că prin Sentința penală nr. 76 din 20 mai 2009
în baza disp. art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Curtea de
Apel Bacău a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționara D.E.S.
prin procurator C.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale dată
la 28 ianuarie 2009 în Dosarul nr. 1258/P/2008 al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Bacău pe care a menținut-o.
Împotriva acestei
sentințe a formulat recurs petiționara D.E.S. că prin Decizia penală nr. 3451
din 27 octombrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a
respins ca nefondat recursul formulat de petiționară.
Pentru a decide
astfel s-a reținut că nemulțumirile petentei s-au născut în legătură cu o
suprafață de teren pentru care a cerut restituirea în baza dispozițiilor Legii
nr. 18/1991.
Înalta Curte reține
că în baza unor date sau indicii concrete de săvârșirea infracțiunilor
reclamate rezoluția de neîncepere a urmării penale este legală și temeinică.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal, a formulat contestație în anulare invocând cazurile
prev. de art. 386 lit. c) și e) C. pen.
Procedând la
examinarea admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare în
conformitate cu disp. art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este
inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează.
Procedând la
examinarea admisibilității în principiu instanța verifică dacă cererea este
făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivele invocate sunt din cele prev.
de art. 386 și dacă în sprijinul contestației se depun cereri și invers dovezi
care sunt la dosar.
Înalta Curte reține
că cererea este formulată, în termen însă motivele invocate de contestatoare nu
se încadrează în cazurile prev. de art. 386 C. proc. pen.
Contestatoare invocă
cazul de contestație în anulare prev. de art. 386 lit. c) C. proc. pen. care se
referă la situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra unei cauze de
încetare a procesului penal dintre cele prev. de art. 10 alin. (1) lit. g) - i)
C. pen. fără a aduce însă argumente în sprijinul acestui motiv.
De asemenea se invocă
și cazul de contestație în anulare prev. la lit. e) conform căruia la judecata
recursului inculpatul prezent nu a fost ascultat deși ascultarea acestuia este
obligatorie potrivit disp. art. 385
14
alin. (1
1
) ori art.
385
16
alin. (1) C. proc. pen.
Pentru a fi incident
acest caz de contestație în anulare este necesar să avem un inculpat în cauză,
ori în cauza dedusă judecății sau efectuat doar acte premergătoare care nu au
identificat aspecte de natură penală dispunându-se neînceperea urmării penale
față de intimat.
De asemenea, acest
caz de contestație în anulare prevăd expres situațiile în care este necesară
audierea inculpatului situație ce nu se regăsesc în cauza dedusă judecății.
În raport de
considerentele invocate, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibilă
contestația în anulare.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de contestatoarea D.E.S. împotriva Deciziei penale nr.
3451 din 27 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
penală.
Obligă contestatoarea
la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința
publică, azi 16 aprilie 2010.