ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5315/2009

Asupra conflictului de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr. 2561/36/ 2008 reclamanții B.M., D.D., P.V., R.G. și B.V.S. au chemat în judecată pârâții D.N.A., Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, I.P.J. Constanța, Ministerul Internelor și Reformei Administrative pentru obligarea lor la plata drepturilor salariale reprezentate de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară cu data de 15 decembrie 2005 respectiv noiembrie 2006 și până în prezent și, lunar în continuare actualizat în funcție de rata inflației, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.

În fapt s-a arătat că reclamanții au calitate de ofițeri de poliție judiciară respectiv specialiști în domeniul economic desfășurând activități în cadrul D.N.A. – Serviciul Teritorial Constanța. Având în vedere că potrivit O.U.G. nr. 27/2006 și O.U.G. nr. 43/2002, reclamanții sunt asimilați din punct de vedere al salarizării magistraților, prin raportare la decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au solicitat admiterea acțiunii. Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a formulat și întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Și D.N.A.

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor. M.A.I. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția calității procesual pasive. I.P.J. Constanța prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesual pasive față de reclamanta B.M. Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesual pasive la cererea de chemare în garanție.

Curtea de Apel Constanța prin sentința civilă nr. 116/CA din 12 martie 2009 a admis excepția de necompetență materială a instanței, excepție invocată din oficiu și a declinat cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ unde dosarul a fost înregistrat la 27 aprilie 2009. La rândul său, Tribunalul Constanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, reținând că având în vedere calitatea reclamanților și dispozițiile Legii nr. 360/2002 și Legii nr. 188/1999, competența de soluționare a prezentei cauze revine instanței de contencios administrativ, iar în raport cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și împrejurarea că D.N.A.

este o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, competența aparține Curții de Apel. Constatând ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că instanța competentă este Tribunalul, secția contencios, administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții, în calitate de ofițeri de poliție judiciară din cadrul D.N.A. – Serviciul Teritorial Constanța, au solicitat plata drepturilor salariale reprezentate de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară.

Ofițerii și agenții de poliție judiciară din cadrul D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa 4 la O.G. nr. 38/ 2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare. Având în vedere calitatea de funcționari publici a reclamanților, pentru determinarea instanței competente să soluționeze prezentul litigiu vor fi avute în vedere dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 care trimit la instanța de contencios administrativ cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului, cu excepția situațiilor pentru care se prevede expres o altă instanță competentă și dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/ 2004, potrivit cărora „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se judecă în primă instanță de tribunalele administrativ fiscale”.

Așa fiind, și cum în cauză reclamanții funcționează în cadrul Serviciului Teritorial Constanța al D.N.A., instanța competentă să soluționeze cererea acestora este Tribunalul Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului privind pe B.S.V., B.M., D.D., P.V. și R.G., D.N.A., I.P.J. Constanța, M.A.I., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.