ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5315/2009

Asupra conflictului de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Constanța

sub nr. 2561/36/ 2008 reclamanții B.M., D.D., P.V., R.G. și B.V.S. au chemat în

judecată pârâții D.N.A., Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, I.P.J. Constanța, Ministerul Internelor și Reformei Administrative

pentru obligarea lor la plata drepturilor salariale reprezentate de sporul de 50%

pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară

cu data de 15 decembrie 2005 respectiv noiembrie 2006 și până în prezent și, lunar

în continuare actualizat în funcție de rata inflației, cu efectuarea mențiunilor

corespunzătoare în carnetele de muncă.

În fapt s-a arătat că

reclamanții au calitate de ofițeri de poliție judiciară respectiv specialiști în

domeniul economic desfășurând activități în cadrul D.N.A. – Serviciul Teritorial

Constanța.

Având în vedere că potrivit

O.U.G. nr. 27/2006 și O.U.G. nr. 43/2002, reclamanții sunt asimilați din punct de

vedere al salarizării magistraților, prin raportare la decizia nr. 21/2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție au solicitat admiterea acțiunii.

Ministerul Public – Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în

garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a formulat și întâmpinare prin care

a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Și D.N.A. a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea acțiunii și cerere de chemare în garanție a Ministerului

Economiei și Finanțelor.

M.A.I. a formulat întâmpinare

prin care a invocat excepția calității procesual pasive.

I.P.J. Constanța prin

întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesual pasive față de reclamanta

B.M.

Ministerul Economiei și

Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesual pasive la cererea de chemare

în garanție.

Curtea de Apel Constanța

prin sentința civilă nr. 116/CA din 12 martie 2009 a admis excepția de necompetență

materială a instanței, excepție invocată din oficiu și a declinat cauza spre competentă

soluționare la Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ unde dosarul

a fost înregistrat la 27 aprilie 2009.

La rândul său, Tribunalul

Constanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Constanța, reținând că având în vedere calitatea reclamanților și dispozițiile Legii

nr. 360/2002 și Legii nr. 188/1999, competența de soluționare a prezentei cauze

revine instanței de contencios administrativ, iar în raport cu dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 554/2004 și împrejurarea că D.N.A. este o structură cu personalitate

juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

competența aparține Curții de Apel.

Constatând ivit conflictul

negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Curtea, analizând actele

și lucrările dosarului, constată că instanța competentă este Tribunalul, secția

contencios, administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare

în judecată, reclamanții, în calitate de ofițeri de poliție judiciară din cadrul

D.N.A. – Serviciul Teritorial Constanța, au solicitat plata drepturilor salariale

reprezentate de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat

la indemnizația brută lunară.

Ofițerii și agenții de

poliție judiciară din cadrul D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa

4 la O.G. nr. 38/ 2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată

cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere calitatea

de funcționari publici a reclamanților, pentru determinarea instanței competente

să soluționeze prezentul litigiu vor fi avute în vedere dispozițiile art. 109 din

Legea nr. 188/1999 care trimit la instanța de contencios administrativ cauzele care

au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului, cu excepția situațiilor pentru

care se prevede expres o altă instanță competentă și dispozițiile art. 10 din Legea

nr. 554/ 2004, potrivit cărora „litigiile privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice locale și județene se judecă în primă instanță

de tribunalele administrativ fiscale”.

Așa fiind, și cum în cauză

reclamanții funcționează în cadrul Serviciului Teritorial Constanța al D.N.A., instanța

competentă să soluționeze cererea acestora este Tribunalul Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a litigiului privind pe B.S.V., B.M., D.D., P.V. și R.G., D.N.A.,

I.P.J. Constanța, M.A.I., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

și Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2009.