ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2689/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 99 pronunțată la data de 04 martie

2009, în Dosarul nr. 9810/118/2008, Tribunalul Constanța a hotărât:

„În baza art. 174 C. pen., condamnă

inculpatul M.O. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și 4 (patru) ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art. 71 în referire

la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata detenției.

În baza art. 88 C. pen., deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată prin măsurile reținerii și

arestării preventive, cu începere de la data de 14 octombrie 2008, la zi. În

baza art. 350 C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatului.

Constată că nu au fost formulate

pretenții civile în cauză.

În baza art. 189 C. proc. pen.

Onorariul de avocat din oficiu

pentru faza cercetării judecătorești, în sumă de 200 RON, se decontează din

fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța, în favoarea avocat

S.V.

În baza art. 191 C. proc. pen.;

Obligă inculpatul la plata sumei de

500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat”.

Pentru pronunțarea hotărârii

instanța a reținut situația de fapt următoare:

În noaptea de 13/14 octombrie 2008,

pe fondul consumului de băuturi alcoolice, urmare a unui conflict spontan,

inculpatul M.O. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în figură victimei P.P., aflat

în locuința din localitatea 2 Mai, comuna Limanu, județul Constanța și după ce

aceasta a căzut, a continuat s-o lovească puternic cu pumnii și picioarele în zona

capului cauzându-i leziuni care au condus la deces.

Situația de fapt s-a dovedit cu

mijloacele de probă următoare: proces-verbal de cercetare la fața locului cu

planșa foto, raportul de constatare medico-legală de necropsie cu planșa foto,

raportul de constatare privind examinarea petelor de sânge ridicate de la

locuința victimei și de pe vestimentația inculpatului, declarațiile martorilor,

declarațiile inculpatului.

Împotriva hotărârii, în termenul

legal, au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța cât și

inculpatul M.O.

Ambele apeluri au vizat

individualizarea pedepsei, procurorul solicitând majorarea cuantumului pedepsei

aplicate, iar inculpatul reducerea acestuia sub minimul prevăzut de textul

incriminator prin reținerea de circumstanțe atenuante.

Prin Decizia penală nr. 46 din 14

mai 2009, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Constanța și inculpatul M.O. împotriva Sentinței penale nr. 99

din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr.

8910/118/2008, pe care a apreciat-o ca fiind legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, solicitând, în urma

casării hotărârilor și a rejudecării, majorarea pedepsei, caz de casare prev.

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând decizia penală atacată

prin prisma motivului de recurs formulat, cât și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanțele anterioare au stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea

juridică corespunzătoare a faptei săvârșită de acesta.

De altfel, nici nu se contestă

săvârșirea faptei de către inculpat, pe care acesta a recunoscut-o, și nici

alte aspecte, cu excepția cuantumului pedepsei.

Referitor la motivul de recurs formulat de parchet

și care vizează o nouă individualizare a pedepsei, cu consecința majorării

pedepsei aplicate inculpatului M.O., Înalta Curte apreciază că în cauză s-au

avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.,

respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, modalitatea și

împrejurările comiterii acesteia, cât și circumstanțele personale, limitele de

pedeapsă (atitudinea sinceră, de regret a faptei săvârșite, nu are antecedente

penale, a săvârșirii faptei pe fondul consumului de alcool), aspecte ce au

condus la stabilirea unei pedepse care, prin cuantum și modalitate de

executare, corespunde scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de disp.

art. 52 din C. pen.

Prin urmare, în cauză nu sunt motive

care să justifice majorarea pedepsei aplicate inculpatului.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în temeiul disp. art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) din C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Constanța, conform dispozitivului.

Onorariul apărătorului din oficiu se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, împotriva Deciziei

penale nr. 46 P din 14 mai 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul M.O.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata

reținerii și arestării preventive de la 14 octombrie 2008 la 22 iulie 2009.

Cheltuielile judiciare ocazionate de

soluționarea recursului rămân în sarcina statului, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 iulie 2009.