ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5289/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 193/36/2009 la data de 10 februarie 2009, la Curtea de Apel Constanța, reclamantul Patronatul P.C.M.P.A.P.P. D. în contradictoriu cu pârâta - A.N.P.C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtei la organizarea concursului de testare în vederea autorizării operațiunii de marcare cu marca de garanție proprie aferent anului 2008, obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 RON/zi întârziere calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii reclamantul a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. ultim din ordinul Președintelui A.N.P.C.

din 28 aprilie 2004 modificat prin ordinul Președintelui A.N.P.C. nr. 313/2006, pârâta avea obligația organizării anuale a concursului de testare în vederea autorizării operațiunii de marcare de garanție proprie. Ultima testare a fost efectuată în decursul anului 2007, aferent anului calendaristic 2006. A mai susținut reclamantul că în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a efectuat procedura prealabilă, pârâta răspunzând prin adresa din 17 decembrie 2008, însă apreciază ca motivarea acesteia în sensul că există un dosar înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție ce are un obiect identic, nu poate fi primită, întrucât acela are ca obiect obligarea pârâtei la organizarea concursului aferent anului 2007. Reclamantul a considerat că obligația pârâtei de a organiza testarea anuală nu este una facultativă, ci rezultă dintr-o normă imperativă de drept, fiind afectată de un termen - expresia anual.

În ce privește capătul doi de cerere vizând obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, a arătat reclamanta că este singura posibilitate legală și materială de constrângere în vederea executării obligației de a face, fiind o sancțiune de drept civil opozabilă chiar și unei autorități publice. În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legea nr. 356/2001. Pârâta a formulat Întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. A arătat că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție există un Dosar înregistrat sub nr. 931/36/2008, obiectul supus judecății constituindu-l neînțelegerea celor două instituții cu privire la organizarea concursului aferent anului 2007. Asupra acestui litigiu instanța de recurs a pronunțat la data de 05 martie 2009 o hotărâre definitivă și revocabilă prin care a fost admis recursul formulat de A.N.P.C.

împotriva sentinței civile nr. 809/CA din 8 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, dispunându-se modificarea acesteia în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta din prezenta cauză ca neîntemeiată. Prin sentința nr. 149/CA din 8 aprilie 2009 Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Patronatul P.C.M.P.A.P.P. D. în contradictoriu cu pârâta A.N.P.C. - D.M.P. București. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit ordinului din 28 aprilie 2004 emis de Președintele A.N.P.C., modificat prin ordinul nr. 313/2006, testarea aferentă fiecărui an trebuie să se desfășoare în cursul anului pentru care se organizează.

S-a apreciat că reclamantul a formulat prin care a solicitat organizarea testării pentru anul 2008, acțiunea fiind introdusă la instanță în anul 2009, astfel că acesta nu a depus în termen diligențele necesare pentru organizarea concursului. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul. În motivele de recurs s-a susținut că soluția instanței de fond este greșită, că obligația de organizare anuală a concursului revenea pârâtei, Astfel că acesta nu poare invoca în contra reclamantului propria culpă. S-a motivat că împrejurarea că testarea nu a fost organizată în cursul anului 2008 nu echivalează cu stingerea obligației, o astfel de interpretare ar însemna lipsirea de efecte a unei norme legale imperative.

A mai arătat recurentul că instanța de fond nu a motivat în drept soluția pronunțată. Intimata, A.N.P.C. a formulat Întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Recursul este nefondat Comercializarea obiectelor și bijuteriilor din metale prețioase și aliajele acestora este reglementată prin ordinul din 28 aprilie 2004 emis de Președintele A.N.P.C., modificat prin ordinul nr. 313/2006. Potrivit acestui ordin obiectele și bijuteriile din metale prețioase și aliaje ale acestora pot fi comercializate numai dacă sunt marcate cu marca de garanție proprie a producătorului intern sau a importatorului autorizat în acest sens de către A.N.P.C., alături de marca titlului. Art. 4 din același ordin prevede ca în vederea autorizării pentru efectuarea operațiunii de marcare, persoanele fizice și juridice interesate vor desemna din rândul personalului propriu unul sau mai mulți specialiști care să efectueze această operațiune.

Conform art. 5 al aceluiași act normativ personalul desemnat potrivit art. 4 va susține un test tip grilă și o probă practică, organizate de A.N.P.C., iar A.N.P.C. va organiza anual testare în vederea autorizării operațiunii de marcare cu marca de garanție proprie. Față de prevederile ordinului de mai sus se constată că soluția instanței de fond este întemeiată. Prin acțiune s-a cerut obligarea la organizarea testării pentru anul 2008. Acțiunea a fost introdusă la 10 februarie 2009, deci după expirarea anului 2008. În aceste condiții la data introducerii acțiunii a expirat termenul pentru organizarea testării anului 2008, așa că acțiunea era lipsită de interes, chiar dacă acest lucru nu rezultă expres din sentința primei instanțe.

Însă motivarea sentinței este în sensul de mai sus, judecătorul fondului explicând în detaliu modul în care reclamantul ar fi trebuit să acționeze, în situația în care constata că pârâtul nu-și îndeplinește obligația legală. Prin soluția adoptată instanța de fond nu a lipsit de efecte măsura legală care reglementează organizarea testării anuale. Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată , orice persoană care se consideră vătămată într-un drept sau interes recunoscut de lege, printr-un act administrativ sau nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei.

Obligația pârâtei-intimate de a organiza testarea anuală corespunde dreptului pârâtei de a fi organizat această testare. Dacă autoritatea nu a îndeplinit obligația legală în termen, legiuitorul a pus la dispoziția părții lezate acțiunea în contencios administrativ. Însă cum testarea este anuală, formularea cererii la finele anului respectiv și introducerea acțiunii în anul următor, lipsesc de efecte aceste demersuri. O astfel de soluție decurge din interpretarea logică a prevederilor legale, a noțiunii de organizare anuală a testării, iar reclamantul care a stat în pasivitate o perioadă îndelungată de timp nu mai putea pretinde, după expirarea perioadei legale, îndeplinirea unei obligații al cărei termen s-a epuizat.

În situația în care s-au produs daune prin neîndeplinirea obligației, reclamanta poate formula acțiune pentru recuperarea acestora, în cadrul căreia va trebui să dovedească existența și cuantumul prejudiciului. Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Patronatul P.C.M.P.A.P.P. D. Constanța împotriva sentinței civile nr. 149/CA din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța – Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009 .