ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2020/2010

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost înregistrată plângerea penală formulată de numitul P.Ș., plângere prin care acesta solicita efectuarea de cercetări față de procurorul B.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., și reținere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 272 C. pen., constând în aceea că intimatul ar fi sustras din Dosarul nr. 295/P/2007 rechizitoriul care îl privea și Ordonanța de infirmare a rechizitoriului din 7 februarie 2008. Prin Rezoluția nr. 379/P/2009 din 19 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de: - procurorul B.I., de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 272 C. pen. Soluția a fost dispusă în urma cercetărilor care au demonstrat că, din verificările efectuate, nu a rezultat existența faptelor reclamate. Împotriva sus-menționatei rezoluții petiționarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior. Prin Rezoluția nr. 1299/11/2/2009 din 7 iulie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de P.Ș. Împotriva celor două rezoluții petiționarul s-a adresat instanței de judecată, în baza art. 278 1 C. proc.

pen. Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 49 din 25 februarie 2010, a luat act de retragerea plângerii formulate de petentul P.Ș. împotriva Rezoluției nr. 379/P/2009 din 19 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Împotriva sentinței, petiționarul a declarat, în termen legal, recursul de fată. Pentru termenul de judecată din 21 mai 2010, recurentul a expediat prin poștă o cerere prin care a învederat că își retrage recursul, solicitând să se ia act de manifestarea sa de voință. Așa fiind și avându-se în vedere dispozițiile art. 385 4 alin. (2), cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat, în condițiile arătate în textul de lege menționat, și constatând îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voința recurentului petiționar, valabil exprimată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E la act de retragerea recursului declarat de petiționarul P.Ș. împotriva Sentinței penale nr. 49 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2010.