ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3932/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 154 din 25 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-revizuent S.F. împotriva Sentinței penale nr. 293 din 7 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția I penală. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul-revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut următoarele: Prin Sentința penală nr. 293/7 aprilie 2010, Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 403 alin. (1) C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de revizuentul S.F.

Instanța de fond a reținut pe situația de fapt, că prin Sentința penală nr. 34 din 20 ianuarie 2000 a Tribunalului București, secția a II-a penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 260 din 23 mai 2000 a Curții de Apel București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1041 din 28 februarie 2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, revizuentului i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare, pentru comiterea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a patru infracțiuni de tâlhărie și a trei infracțiuni de viol, în concurs real. În motivare, instanța de fond a arătat că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât reevaluarea probatoriului nu face parte dintre motivele de revizuire prevăzute, în mod expres și limitativ de art. 394 alin. (1) C. proc.

pen., ci reprezintă motiv în căile ordinare de atac ale apelului și recursului. În termen legal, revizuentul a declarat apel pentru nelegalitate. În motivarea orală a apelului, apelantul revizuent a arătat că cererea de revizuire este întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că nu este vinovat pentru comiterea infracțiunii de viol, solicitând efectuarea testului ADN. A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire. Astfel cum s-a arătat, Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 154 din 25 iunie 2010 a respins ca nefondat apelul formulat de revizuent reținând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, aceasta în mod corect reținând că motivul invocat nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. referitor la descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute instanțelor ordinare la soluționarea cauzei, ci are caracterul unei apărări de fond, analizată de prima instanță de judecată precum și în căile ordinare de atac ale apelului și recursului exercitate de revizuent. Împotriva acestei hotărâri revizuentul S.F. a declarat recurs reiterând oral motivele formulate în fața instanței de apel. Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Din economia dispozițiilor art. 393 și 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Din aceleași dispoziții rezultă, totodată, că, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia, părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

În cauză, revizuentul a formulat cererea de revizuire susținând că nu a comis infracțiunea de viol, fără a preciza care dintre cele trei infracțiuni concurente pe care a recunoscut-o la insistențele procurorului, apreciind că este nevinovat, solicitând efectuarea testului ADN, pentru a-și dovedi astfel nevinovăția. Se constată că în mod corect instanța de fond a stabilit că motivul invocat referitor la lipsa vinovăției nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., referitor la descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute instanțelor ordinare la soluționarea cauzei, ci are caracterul unei apărări de fond care de altfel a fost analizată de prima instanță de judecată, precum și în căile ordinare de atac ale apelului și recursului exercitate de revizuent.

Nefiind nici alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul revizuent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuent S.F. împotriva Deciziei penale nr. 154 din 25 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2010.