ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6446/2011

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în Camera de

Consiliu din 12 ianuarie 2010 în Dosar nr. 3646/109/2008 de Curtea de Apel

Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins cererea de sesizare

a Curții Constituționale formulată de recurenta pârâtă SC O.M.V.P. SA.

Excepția invocată de

recurenta pârâtă a privit următoarele texte: art. 222, art. 282 C. muncii, art.

73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și art. 22

alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, în susținerea excepției

arătându-se că acestea contravin următoarelor norme din legea fundamentală: art.

1 alin. (3), art. 9, art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 24

alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 41 alin. (5), și art. 53 alin. (1) și (2).

În raport de

dispozițiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 a apreciat că normele

a căror neconstituționalitate s-a invocat nu au legătură cu cauza dedusă

judecății, motiv pentru care cererea de sesizare a Curții Constituționale a

fost respinsă.

Împotriva acestei

încheieri, recurenta pârâtă a promovat recurs, criticând soluția curții de apel

pentru nelegalitate și netemeinicie, calea de atac fiind înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul de

judecată din 4 iunie 2010, având în vedere că niciuna dintre părțile cauzei nu

s-a prezentat în instanță și constatând că nu s-a solicitat judecata în lipsă

în condițiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea

soluționării recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

De la data

menționată,

niciuna

din părți nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina

care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării conform art.

252 (1) C. proc. civ., părțile fiind legal citate pentru termenul de azi, 23

septembrie 2011.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

incident în cauză, „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă

de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții timp de un an”.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică

mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru

nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare,

dedusă din faptul nestăruinței părților o perioadă îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în

strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de

perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea

procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este

reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și

în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni însă perimarea, este

necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei

părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de

stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, de la data când a intervenit

suspendarea (4 iunie 2010) și până la data repunerii pe rol din oficiu (4 iulie

2011), cursul perimării nu a fost întrerupt, dosarul fiind lăsat în nelucrare.

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată

incidența art. 248 alin. (1) C. proc. civ., sens în care se va dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de pârâta SC O.M.V.P. SA, împotriva încheierii de ședință din

12 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 septembrie 2011.