ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3989/2010

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A.M. și A.I. au solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtei la emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubiri, reprezentând contravaloarea terenului situat în municipiul Fetești. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, după numeroase demersuri, a fost emisă dispoziția Primarului Municipiului Fetești nr. 3018 din 22 noiembrie 2004 prin care li s-au acordat titluri de valoare nominală pentru terenul situat în Fetești, iar până în prezent nu li s-au acordat despăgubiri.

Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința civilă nr. 27 din 05 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții A.M. și A.I. și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia care să conțină titlul de despăgubiri pentru terenul situat în Fetești. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că indiferent care este ordinea în care soluționează dosarele, autoritatea pârâtă are obligația să rezolve cererea într-un termen rezonabil. A concluzionat prima instanță că, în speță, a fost depășit cu mult acest termen rezonabil, în condițiile în care dispoziția primarului a fost emisă în anul 2004 și până în prezent reclamanții nu au putut beneficia de drepturile consfințite prin această dispoziție.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocînd dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta arată, în esență, că în cadrul procedurii administrative reglementată Titlul VII, Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, trebuie parcurse mai multe etape înainte de emiterea deciziei solicitate de reclamanți. Recurenta consideră că emiterea deciziei este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, conform deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008, de care instanța ar fi trebuit să țină seama, astfel că nu se poate reține în cauză refuzul nejustificat de a soluționa cererea.

Întâmpinarea formulată de intimații-reclamanți Intimații solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că procedura instituită de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă în raport cu practica internă și internațională, iar o astfel de despăgubire nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării într-un termen rezonabil, a sumelor actualizate, integral. Noțiunea de termen rezonabil include și durata procedurilor administrative ori acestea se derulează cu o lentoare excesivă.

Hotărârea instanței de recurs Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, întrucât nu subzistă în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Etapele prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2007 și care reglementează procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu pot fi restituite în natură nu sunt incompatibile cu termenul rezonabil instituit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Chiar dacă pentru parcurgerea acestora este obiectiv necesar trecerea unui anumit interval de timp, art. 6 sus-menționat este pe deplin aplicabil. Având în vedere că prin jurisprudența Curții de la Strasbourg în calculul termenului rezonabil de rezolvare a cererii este inclusă întreaga procedură administrativă, iar faptul că reclamanților le-a fost emisă dispoziția nr. 3018 la 11 noiembrie 2004 înaintată recurentei în același an, iar până în prezent nu le-a fost emis titlul de despăgubiri, deși au trecut șase ani, denotă faptul că nu sunt întrunite motivele de recurs invocate de pârâtă. Recurenta-pârâtă nu poate invoca în mod valabil și legal o procedură prevăzută de legea română, care înfrânge principiile europene, obligatorii pentru instanțele din România, conform art. 20 din Constituție. Recurenta-pârâtă nu poate invoca nici faptul că dosarul reclamanților va fi soluționat în ordinea prevăzută de decizia nr. 2018/2008, cât timp este ținută de respectarea principiului care vizează soluționarea cererii reclamanților într-un termen rezonabil, astfel că atitudinea sa reprezintă un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. În concluzie, nefiind întrunite motivele de recurs formulate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.