ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3989/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanții A.M. și A.I. au solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, prin Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtei la emiterea deciziei

care să conțină titlul de despăgubiri, reprezentând contravaloarea terenului situat

în municipiul Fetești.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că, după numeroase demersuri, a fost emisă dispoziția Primarului

Municipiului Fetești nr. 3018 din 22 noiembrie 2004 prin care li s-au acordat titluri

de valoare nominală pentru terenul situat în Fetești, iar până în prezent nu li

s-au acordat despăgubiri.

recurs

Prin sentința civilă

nr. 27 din 05 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții A.M. și A.I.

și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia

care să conțină titlul de despăgubiri pentru terenul situat în Fetești.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că indiferent care este ordinea în care soluționează

dosarele, autoritatea pârâtă are obligația să rezolve cererea într-un termen rezonabil.

A concluzionat prima instanță

că, în speță, a fost depășit cu mult acest termen rezonabil, în condițiile în care

dispoziția primarului a fost emisă în anul 2004 și până în prezent reclamanții nu

au putut beneficia de drepturile consfințite prin această dispoziție.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, în termen legal, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

invocînd dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta arată, în esență,

că în cadrul procedurii administrative reglementată Titlul VII, Legea nr. 247/2005,

cu modificările și completările ulterioare, trebuie parcurse mai multe etape înainte

de emiterea deciziei solicitate de reclamanți.

Recurenta consideră că

emiterea deciziei este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor,

conform deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008, de care instanța ar fi trebuit

să țină seama, astfel că nu se poate reține în cauză refuzul nejustificat de a soluționa

cererea.

de intimații-reclamanți

Intimații solicită respingerea

recursului ca nefondat, având în vedere că procedura instituită de Titlul VII din

Legea nr. 247/2005 confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă

și echitabilă în raport cu practica internă și internațională, iar o astfel de despăgubire

nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării într-un termen rezonabil, a

sumelor actualizate, integral.

Noțiunea de termen rezonabil

include și durata procedurilor administrative ori acestea se derulează cu o lentoare

excesivă.

de recurs

Înalta Curte apreciază

că recursul este nefondat, întrucât nu subzistă în cauză motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Etapele prevăzute în Titlul

VII al Legii nr. 247/2007 și care reglementează procedura de acordare a despăgubirilor

aferente imobilelor ce nu pot fi restituite în natură nu sunt incompatibile cu termenul

rezonabil instituit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Chiar dacă pentru parcurgerea

acestora este obiectiv necesar trecerea unui anumit interval de timp, art. 6 sus-menționat

este pe deplin aplicabil.

Având în vedere că prin

jurisprudența Curții de la Strasbourg în calculul termenului rezonabil de rezolvare

a cererii este inclusă întreaga procedură administrativă, iar faptul că reclamanților

le-a fost emisă dispoziția nr. 3018 la 11 noiembrie 2004 înaintată recurentei în

același an, iar până în prezent nu le-a fost emis titlul de despăgubiri, deși au

trecut șase ani, denotă faptul că nu sunt întrunite motivele de recurs invocate

de pârâtă.

Recurenta-pârâtă nu poate

invoca în mod valabil și legal o procedură prevăzută de legea română, care înfrânge

principiile europene, obligatorii pentru instanțele din România, conform art. 20

din Constituție.

Recurenta-pârâtă nu poate

invoca nici faptul că dosarul reclamanților va fi soluționat în ordinea prevăzută

de decizia nr. 2018/2008, cât timp este ținută de respectarea principiului care

vizează soluționarea cererii reclamanților într-un termen rezonabil, astfel că atitudinea

sa reprezintă un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea

nr. 554/2004, modificată și completată.

În concluzie, nefiind

întrunite motivele de recurs formulate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată,

urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinței civile

nr. 27 din 05 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2010.