ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1400/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.I. a chemat în judecată C.J.P. Cluj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea hotărârii din 3 august 2007 emisă de aceasta din urmă prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, deși a justificat cu acte faptul că s-a refugiat, cererea i-a fost respinsă.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios, administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 528 din 30 octombrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii din 3 august 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 privind statutul de refugiat în perioada octombrie 1040 – noiembrie 1944 și, să-i acorde indemnizația cuvenită, începând cu data de 1 noiembrie 2006. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că esențial în cauză este faptul că reclamantul a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu și a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii forțate, motiv pentru care excluderea sa de la beneficiul acordat este lege refugiaților este nelegală.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj. Recurenta a susținut în esență că, întrucât localitatea din care s-a mutat reclamantul era liberă, motivul plecării a fost oricare altul decât persecuția etnică, având loc cel mult o simplă alegere nouă de domiciliu, iar nu o veritabilă rupere forțată de acasă. A mai susținut și că proba cu martori este precară și că acesta trebuie să rămână la aprecierea instanței, care neapărat urmează să o coroboreze cu o prealabilă cercetare a unor lucrări istorice de specialitate. Recursul este nefondat. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940,până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada susmenționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente alin. (1) sau în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori alin. (2). În cauză, atât din declarațiile notariale autentificate ale martorilor P.I.

și I.P. cât și din declarația acestuia din urmă dată în fața instanței rezultă că reclamantul s-a refugiat din localitatea de domiciliu satul L.V. județul Cluj în cătunul A. satul L.V. județul Cluj în luna octombrie 1940, reîntoarcerea în localitatea de domiciliu având loc în cursul lunii noiembrie 1944. Tot din conținutul acestor declarații rezultă că, motivul strămutării reclamantului l-a constituit persecuția etnică instituită în localitatea de domiciliu a acestuia.

Cum din analiza prevederilor ordonanței nr. 105/1999 rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice și cum reclamantul a făcut pe deplin dovada că a fost refugiat urmare a persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu în perioada 1940 – 1944, în mod corect instanța de fond i-a recunoscut acestuia calitatea de refugiat, acordându-i drepturile corespunzătoare, cu începere de la 1 noiembrie 2006. Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinice și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare recursul declarat de C.J.P.

Cluj urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 528 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2008.