ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1055/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 2546 din 30 martie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal

a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu

pârâtul N.V., și a constatat că acesta din urmă are calitatea de lucrător al

Securității.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Din înscrisurile

existente la dosarul cauzei, reiese că pârâtul a avut gradul de locotenent în

anii 1979, 1982 și, respectiv, locotenent major în anii 1983, 1984 și 1986, în

cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Vâlcea, Serviciul 2.

În raport de

conținutul înscrisurilor care atestă aceste calități, se apreciază îndeplinită

prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în

sensul că pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității.

Din înscrisurile

aflate la dosarul cauzei rezultă că în dosarul de urmărire informativă nr. R

171, pârâtul a recrutat informatorul H.M. pentru „verificarea colegilor săi de

serviciu, M.I. - avertizat pentru manifestări dușmănoase.”

Astfel, în raportul

cu propuneri de recrutare în calitate de informator a numitului H.M., semnat

olograf de pârât la data de 20 martie 1982, s-a consemnat: „Candidatul este în

relații amicale cu /../ MI - avertizat pentru manifestări dușmănoase.”

Din nota de analiză

privind activitatea de colaborare a sursei „S.”, redactată și semnată olograf

de pârât la 01 ianuarie 1984, rezultă că „Sursa S. a primit sarcini concrete pe

lângă un element lucrat în D.U.I. (dosar de urmărire informativă) pentru acte

de diversiune”.

De asemenea, în nota

de analiză privind activitatea de colaborare a sursei „S.”, întocmită de pârât

s-a consemnat „/../ În perioada analizată sursa S. a furnizat o serie de

informații cu privire la persoane din atenția org. de securitate, despre cei cu

manifestări dușmănoase și despre persoane ce fac parte din secte sau culte

religioase.”

În nota ofițerului la

nota informativă a sursei „S.” din 28 iulie 1986, primită de pârât în calitate

de ofițer de legătură, acesta a menționat: „Sursa a fost instruită să

stabilească dacă face comentarii negative sau dacă ascultă știrile transmise de

posturile de radio străine. Mat. necesar în procesul verificării.”

Din nota ofițerului

la nota informativă a aceleiași surse, primită de pârât în calitate de ofițer

de legătură, rezultă că acesta a menționat: „F.V. este lucrat în D.U.I. pentru

manifestări dușmănoase. Sursa a fost instruită să stabilească dacă ascultă

știrile posturilor de radio străine sau dacă are relații cu cetățeni străini.

Nota va fi exploatată în copie la D.U.I.”

Din înscrisurile

depuse la dosar reiese că pârâtul, în calitate de ofițer de legătură al

informatorului „S.”, a primit de la acesta în perioada 1982 - 1986 mai multe

asemenea note informative, pe marginea cărora a redactat nota ofițerului, cu

referire la conținutul fiecărei note primite și la sarcinile de viitor pe care

le-a trasat titularului în activitatea de încadrare informativă a colegilor de

serviciu aflați în atenție, după cum urmează:

- la 30 septembrie

1985, la nota informativă referitoare la C.V. „propus pentru a lucra cu

materiale explozive. Sursa a fost instruită să stabilească dacă cel în cauză

are rude în străinătate sau dacă întreține relații cu cetățeni străini.”;

- la 30 martie 1986,

la nota informativă referitoare la A.I. „luat în studiu pentru a fi recrutat în

calitate de gazdă casă de întâlniri. Sursa a fost instruită să stabilească

anturajul sus-numitului și poziția prezentă față de politica partidului și

statului nostru.”;

- la 04 august 1986,

la nota informativă referitoare la M.M., „/../M.M. are și rude în străinătate

și urmează a fi luat în lucru. Propun exploatarea notei în copie la MM.”

În dosarul nr. R

privind titularul B.V., din nota ofițerului la nota informativă a sursei

„Frăția”, din 06 februarie 1979, primită de pârât, în calitate de ofițer de

legătură, acesta a menționat: „Sursa a furnizat mat. la cererea noastră. Sursa

a fost instruită de a avea în atenție și alte elemente cum ar fi H.C., fost

membru legionar. Nota va fi analizată în copie la tov. B, Serv. 1.”

Aceste înscrisuri

existente la dosarul cauzei demonstrează că în desfășurarea urmăririi

informative, pârâtul a dispus măsuri de natură să aducă atingere drepturilor

persoanelor urmărite, documentele întocmite și semnate de acesta, conținând

informații referitoare la persoanele aflate în supravegherea organelor de

securitate.

În consecință, reține

prima instanță, și a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. a)) din O.U.G. nr.

24/2008 este îndeplinită, în sensul că prin acțiunile întreprinse în calitatea

sa de agent al organelor Securității, pârâtul a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale prevăzute atât de legislația internă în vigoare în acea perioadă,

cât și de legislația internațională, respectiv, dreptul la viața privată

prevăzut de art. 32 și art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu

art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Îngrădirea acestui

drept s-a realizat prin instrumentarea dosarelor de investigații deschise în

privința persoanelor pentru stabilirea activității și atitudinii față de regim,

a concepțiilor lor politice, a naturii relațiilor acestora cu diverse persoane,

prin activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea informativă

a anumitor persoane, surse care au oferit date referitoare la viața privată a

celor urmăriți.

Instanța de fond nu a

primit apărările pârâtului potrivit cărora, măsurile dispuse de către acesta în

dosarele de urmărire informativă anterior menționate erau expres stipulate în

ordinele și instrucțiunile specifice ale autorităților, permise de Constituția

și legile în vigoare la data respectivă și prin măsurile respective nu au fost

îngrădite drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor urmărite.

Prima instanță reține

că erau considerate drept ostile regimului total comunist orice critici aduse

ideologiei oficiale și legăturile cu cetățenii străini, iar măsurile luate de

către pârât au urmărit anihilarea acestor demersuri ale persoanelor vizate, nu

în scopul apărării țării, astfel cum a susținut acesta, ci în mod evident,

pentru susținerea sistemului totalitar comunist.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita

aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008 constatarea calității de lucrător al securității în ceea ce-l privește

pe pârâtul-recurent.

În motivele de recurs

se arată că în cauză nu este îndeplinită condiția a doua din textul de legal,

în sensul suprimării sau îngrădirii unor drepturi și libertăți fundamentale ale

omului.

Recurentul arată că

instanța de fond nu a arătat în ce mod au fost vătămate drepturi și libertăți

fundamentale ale altor persoane în condițiile în care pârâtul și-a îndeplinit

strict sarcini de serviciu și a desfășurat activități specifice de monitorizare

a persoanelor suspecte de acte de terorism.

Se solicită admiterea

recursului în sensul modificării sentinței atacate și respingerii acțiunii în

constatare ca neîntemeiate.

Recurentul depune la

dosar acte conform art. 305 C. proc. civ.

Analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefundat

pentru următoarele considerente.

Sentința atacată prin

care s-a admis acțiunea în constatare și s-a constatat calitatea de lucrător al

Securității în ceea ce-l privește pe recurentul-pârât este dată cu aplicarea

corectă a legii, în cauză fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Instanța de fond a

constatat corect, prin analizarea actelor menționate în nota de constatare nr.

DI/I/1160/27 aprilie 2010, că recurentul în calitatea sa de ofițer al

Securității în perioada 1979 - 1986, în cadrul Inspectoratului Județean de

Securitate Vâlcea a desfășurat activității prin care a suprimat sau a îngrădit

drepturi și libertăți fundamentale ale persoanelor urmărite de Securitate.

Acțiunile concrete desfășurate de recurent au privit încălcări de drepturi la

viața privată ale persoanelor vizate de acțiunile de urmărire informativă.

Curtea nu va reține susținerile menționate în

cererea de recurs deoarece, instanța de fond a reținut corect că în

desfășurarea urmăririi informative, pârâtul-recurent a dispus măsuri de natură

să aducă atingere drepturilor persoanelor urmărite, documente întocmite și

semnate de acesta, conținând informații la persoanele aflate în supravegherea

organelor de securitate.

Curtea nu va reține

afirmația recurentului în sensul exceptării activității desfășurate de la

aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 deoarece din acte

nu rezultă încadrarea recurentului în Grupa antitero din cadrul Securității.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța

de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul N.V. împotriva Sentinței nr. 2546 din 30 martie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM