ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4073/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 26 august 2009, reclamanții A.C.L., B.C., C.C., D.D., B.R., S.D., T.C., personal auxiliar și conex în cadrul unităților subordonate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava anularea Hotărârii nr. 56 din 06 august 2009 a Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, hotărâre prin care s-au respins contestațiile formulate de reclamanți împotriva Deciziei nr. 50 din 02 iulie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin care a fost suspendată aplicarea Deciziei nr. 18 din 04 martie 2009 privind acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin Decizia nr. 50 din 02 iulie 2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost suspendată plata unor drepturi salariale recunoscute printr-un act anterior, respectiv Decizia nr. 18 din 04 martie 2009 a Procurorului General. Împotriva Deciziei nr. 50 din 02 iulie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, reclamanții au formulat contestație la Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 56 din 06 august 2009. Prin Sentința nr. 202 din 30 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 24 1 din O.G.

nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor instituții din sistemul justiției. Prin Sentința nr. 1067 din 02 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanți, a anulat Hotărârea nr. 56 din 06 august 2009 a Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Decizia nr. 50 din 02 iulie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că prin Decizia nr. 18 din 04 martie 2009 li s-a recunoscut reclamanților dreptul la un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, iar prin Decizia nr. 50 din 02 iulie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a procedat la suspendarea acestui spor.

A mai reținut că actul a fost atacat în fața Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, contestația fiind respinsă prin hotărârea atacată. Curtea de apel a constatat nelegală Decizia nr. 50 din 02 iulie 2009, întrucât O.U.G. nr. 71/2009 reglementează modalitatea de plată a drepturilor salariale curente, iar dacă pentru datoriile restante existau justificări pentru eșalonarea plăților, pentru datoriile curente nu există niciun motiv pentru care să se procedeze la o suspendare a plății cu consecința acumulării unor datorii suplimentare. Prin urmare, instanța a apreciat că s-a procedat în mod greșit la suspendarea plății sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, prin raportare la O.U.G.

nr. 71/2009, dispunând, în consecință, anularea Hotărârii nr. 56 din 06 august 2009 a Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a Deciziei nr. 50 din 02 iulie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Împotriva Sentinței nr. 1067 din 02 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților. Așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, la termenul de judecată Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului în raport de prevederile art. 24 1 alin. (2) din O.G.

nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor instituții din sistemul justiției. Analizând cu prioritate excepția invocată din oficiu, potrivit art. 137 C. proc. civ., aplicabil și în recurs în temeiul art. 316, corelat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată. Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, obiectul îl reprezintă plângerea împotriva Hotărârii nr. 56 din 06 august 2009 a Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, formulată în temeiul prevederilor art. 24 1 din O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor instituții din sistemul justiției.

În conformitate cu dispozițiile art. 24 1 alin. (2) din O.G. nr. 8/2007, „împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile". În acest context, hotărârile pronunțate de Curtea de Apel București în litigiile având ca obiect contestații la modul de stabilire a drepturilor salariale ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, sunt irevocabile, nefiind susceptibile de a fi atacate cu apel sau recurs.

În speță, Sentința nr. 1067 din 02 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, este irevocabilă potrivit textului de lege anterior individualizat. Chiar dacă în dispozitivul sentinței recurate judecătorul fondului a menționat că se poate ataca cu recurs, această cale de atac este inadmisibilă. Prin dispozițiile art. 24 1 alin. (2) din O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor instituții din sistemul justiției se stabilește o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în ceea ce privește judecarea plângerii formulate în materia drepturilor salariale din sistemul justiției, legiuitorul înțelegând să atribuie caracter irevocabil hotărârii judecătorești pronunțată în această materie.

Recunoașterea unor căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, constituie o încălcare a principiului legalității în fața legii și autorităților. Apreciind ca fiind întemeiată excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca inadmisibil, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva Sentinței nr. 1067 din 02 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2010. Procesat de GGC - NN