ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 992/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Curtea de Apel Alba

Iulia sesizată cu un conflict negativ de

competență a pronunțat sentința civilă nr. 1/F/Curtea

Constituțională din 8

februarie 2010 prin care a stabilit competența de soluționare a plângerii

formulate de petenta D.R.I. împotriva procesului – verbal de cercetare din 16

noiembrie 2007 întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba, în favoarea

Judecătoriei Aiud.

Pentru a pronunța

această soluția curtea de apel a reținut că speța dedusă judecății are ca

obiect anularea procesului verbal de cercetare încheiat de Institutul

Teritorial de Muncă (ITM) Alba ca urmare a decesului numitului D.L. – soțul

petentei, D.R.I.

Acțiunea a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) C. muncii.

Judecătoria Aiud care

a primit această cerere prin sentința civilă nr. 631 a declinat competența de

soluționare în favoarea Tribunalului Alba – Secția de Contencios Administrativ

și fiscal reținând că procesul verbal de cercetare atacat are caracterul unui

act administrativ unilateral care este supus controlului prevăzut de art. 1 din

Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ.

Tribunalul Alba secția

de contencios administrativ și fiscal prin încheierea nr. 609/175/2009 a

transmis cauza Secției Civile cu specializare în conflicte de muncă și

asigurări sociale reținând că litigiul este un conflict de drepturi în sensul prevăzut

de art. 5 din Legea nr. 168/1999.

Tribunalul Alba –

secția civilă prin sentința civilă nr. 1438 din 28 octombrie 2010 a declinat competența în favoarea Judecătoriei Aiud constatând că procesul verbal contestat a

prevăzut aplicarea de sancțiuni contravenționale și, potrivit art. 43 din Legea

nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, dispozițiile art. 39 se

completează cu cele ale O.G. nr. 2/2001 care reglementează regimul juridic al

contravențiilor, deci în cauză neexistând un conflict de muncă, judecarea

pricinii a fost considerată de competența Judecătoriei Aiud, după locul

producerii accidentului.

Curtea de apel în

rezolvarea conflictului ivit între cele două instanțe a reținut că în cauză

sunt incidente dispozițiile art. 5 lit. f) din Legea nr. 319/2006 (care

definește noțiunea de eveniment) și de art. 29 alin. (2) din aceeași lege,

potrivit cărora rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un

proces – verbal.

S-a apreciat că

obiectul acțiunii nu este un conflict de muncă ci o contestație la un proces –

verbal de constatare a unui eveniment a cărui reglementare prevăzută de Legea nr.

319/2006 se completează cu dispozițiile din O.G. nr. 2/2001 privind regimul

juridic al contravențiilor.

Ca urmare, a fost

stabilită competența în favoarea Judecătoriei Aiud.

Împotriva sentinței

dată în regulator de competență Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba a

declarat recurs.

Hotărârea a fost

criticată în esență pentru greșita aplicare a legii în cazul dedus judecății.

Au fost invocate

dispozițiile Legii nr. 108/1999 pentru

înființarea și organizarea Inspecției Muncii

care reglementează competențele pârâtei; dispozițiile H.G. nr. 1425 din 11

octombrie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

dispozițiilor Legii nr. 319/2006 (legea securității și sănătății în muncă),

care reglementează proceduri de constatare a faptelor, de sancționare și de

atacare a proceselor – verbale întocmite de I.T.M.

În raport de situația

de fapt recurentul a susținut că procesul – verbal de constatare al

evenimentului este un act administrativ care produce efectele specifice naturii

sale.

S-a susținut că

petenta ar fi trebuit să urmeze procedura prevăzută de H.G. nr. 1425/2006 și a

Legii nr. 554/2004 (art. 7) adică să se adreseze, în 30 de zile de la data

comunicării, autorității publice emitente, pentru parcurgerea procedurii

prealabile fazei jurisdicționale.

Ca urmare, actul

atacat fiind de natură administrativă, competent să judece o plângere împotriva

acestuia este Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte

examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile recurentului –

pârât, care pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., constată că se impune admiterea recursului și modificarea

sentinței în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Alba – secția comercială și de contencios administrativ, pentru

considerentele ce urmează.

Legea nr. 319/2006 a

securității și sănătății în muncă instituie prin art. 29 alin. (1) lit. b)

obligația ca cercetarea evenimentelor soldate, între altele, cu decesul produs

în timpul de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, să fie făcută

de către inspectoratele teritoriale de muncă.

Potrivit art. 47 din

aceeași lege Inspecția Muncii reprezintă entitatea competentă în ceea ce

privește controlul aplicării legislației referitoare la securitatea și

sănătatea în muncă.

Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 319/2006, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006 prevăd în

acest sens în art. 114 că „cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea

împrejurărilor și a cauzelor care au condus la producerea acestora, a

reglementărilor legale încălcate, a răspunderii și a măsurilor ce se impun a fi

luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare și respectiv pentru

determinarea caracterului accidentului”.

În realizarea controlului

asupra modului în care se aplică legislația națională în domeniul securității

și sănătății în muncă, la toate persoanele fizice și juridice, legea dă în

competența acestei entități o serie de abilități prevăzute de art. 47 alin. (2)

de la lit. a) la b), printre acestea fiind și aceea de cercetare a

evenimentelor, conform competențelor (lit. d)).

Ca urmare în

realizarea dispozițiilor art. 29 din lege

Inspectoratele teritoriale de muncă – prin

inspectori – realizează un act de control, act de natură administrativă care

produce efecte specifice acestui act inclusiv cât privește regulile de urmat

pentru atacarea lui, reguli proprii actelor administrative.

În acest sens art. 177

alin. (1) din Normele mai sus citate prevede în mod expres:

„În situația în care

angajatorul, lucrătorii implicați, victimele sau familia acestora nu sunt de

acord cu concluziile stabilite în procesul – verbal de cercetare a

evenimentului, se pot adresa inspectoratului teritorial de muncă sau, după caz,

Inspecției Muncii în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii

acestuia”.

Ca urmare procesul –

verbal întocmit de inspecția de muncă – funcționari ai Inspecției teritoriale

de muncă – în exercitarea atribuțiilor specifice prevăzute de art. 29 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 319/2006 și cele generale prevăzute de art. 19 din Legea nr.

108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii (care are în

subordine, potrivit art. 2, inspectoratele teritoriale de muncă, organizate în

fiecare județ și în Municipiul București), este un act administrativ de control

care poate fi contestat pe căile judiciare sau administrative prevăzute de lege

(art. 19 alin. (2) din Legea nr. 108/1999) și care au fost mai sus

individualizate în cauză.

Așadar se constată că

obiectul cauzei este contestarea procesului – verbal încheiat de I.T.M. Alba în

cadrul atribuțiilor ce revin inspectoratului de muncă conform Legii nr. 108/1999

și deci nu este vorba de un proces – verbal de contravenție care poate fi

contestat la judecătorie potrivit O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al

contravențiilor, ci un act administrativ atacat în condițiile art. 1 din Legea nr.

554/2004 legea contenciosului administrativ.

Constatându-se,

așadar, că procesul – verbal în discuție are caracterul unui act administrativ

și față de rangul autorității emitente din sistemul administrației publice, în

raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cu referire la art.

10 din Legea nr. 554/2004 se va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Alba Secția comercială și contencios administrativ,

instanță căreia i se va trimite dosarul ca urmare a admiterii prezentului

recurs în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și modificării sentinței

recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba împotriva sentinței

civile nr. 1/F/CC din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia – secția

pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care o

modifică, în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Alba – secția comercială și contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2011.