ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1695/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1695/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 457/PI din 08 octombrie 2010 a

Tribunalului Timiș în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul K.I.R., la o

pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

falsificare a instrumentelor de plată electronice în formă continuată.

În baza art. 24 alin. (1) din Legea

nr. 365/2002 republicată raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și

lit. b) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile

publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani după

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002

republicată a fost condamnat inculpatul K.I.R. la o pedeapsă de 3 (trei) ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea

falsificării instrumentelor de plată electronică.

În baza art. 33 lit. a) C. pen.

raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen.

inculpatul K.I.R. va executa pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen.

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. raportat la art. 160

b

alin. (1), (2) C. proc. pen. s-a menținut

măsura arestării preventive a inculpatului K.I.R.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive, începând cu

data de 30 martie 2010 și până în data de 08 octombrie 2010 inclusiv.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002

republicată cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat

inculpatul C.R., la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor

de plată electronică.

În baza art. 86

4

alin.

(1) C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. s-a revocat suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoarea aplicată prin sentința

penală nr. 2904 din 02 noiembrie 2005 a Judecătoriei Timișoara definitivă prin

neapelare, dispunând executarea în întregime a acestei pedepse, care nu se

contopește cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea ce face obiectul

prezentului dosar, inculpatul C.R. urmând să execute 5 (cinci) ani de

închisoare în regim de libertate.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen.

s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 140 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen. s-a constatat încetată de drept la data de 25 iulie 2010 măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Timișoara luată de procuror

față de inculpatul C.R.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 30 martie

2010, precum și intervalul de timp executat din pedeapsa de 3 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 2904 din 02 noiembrie 2005 a Judecătoriei

Timișoara începând cu data de 30 iulie 2005 până în data de 03 noiembrie 2005,

inclusiv.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b), c)

C. pen. s-a confiscat următoarele bunuri: 10 carduri emise sub diferite sigle,

enumerate în procesul verbal de predare-primire din data de 07 iulie 2010; 16

carduri emise sub diferite sigle, enumerate la pozițiile 1-16 ale procesului

verbal din data de 31 martie 2010; un suport de stocare a datelor de tip mini CD,

ce are aplicat frontal un colant inscripționat „Disk no.: DISK 5312 REV.C MODEL

NO.: MINI 123 EX”; un suport de stocare a datelor de tip CD-rom, marca

Datamaxx, inscripționat frontal MAGELLAN; un suport de stocare a datelor de tip

DVD-rom, marca Verbatim, inscripționat frontal C.I.A.; un suport de stocare a

datelor în format electronic, tip reportofon – MP3 Player, marca Philips,

carcasă de culoare alb-albastră, capacitate 1GB; un laptop marca HQ, model

Pavilion și un suport de stocare a datelor de tip hard disk drive, marca

TOSHIBA, precum și dispozitivele enumerate în raportul de constatare

tehnico-științifică întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate

București.

S-a admis cererea de restituire

formulată de inculpatul C.R., pentru bunurile enumerate în procesul verbal de

predare-primire încheiat la data de 07 iulie 2010 și trei telefoane mobile

marca HUAWEI U120, Nokia 8600D și ORTEL MOBILE.

S-a admis, în parte, cererea de

restituire a bunurilor formulată de inculpatul K.I.R., bunuri enunțate în

sentință.

S-a respins cererea de restituire a

laptopului HP Pavillion TX 2500.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpații au fost obligați la cheltuielile judiciare avansate de stat.

Analizând faptele reținute în

rechizitoriu în sarcina celor doi inculpați, prima instanță a reținut că, în

esență, faptele descrise pe larg, se confirmă, în sensul că, în data de 11

iulie 2009, în jurul orelor 11

00

-12

00

, pe bancomatul aparținând

BRD, amplasat în Timișoara, se afla montat un dispozitiv artizanal ce imita fanta

de introducerea cardurilor bancare, în scopul citirii și memorării de date

stocate pe bandă magnetică a cardurilor magnetice.

Acest dispozitiv artizanal avea capacitatea

de obținere a informațiilor, însă în momentul respectiv, anumite componente nu

funcționau corespunzător, astfel încât la testarea efectuată de specialistul

ITA nu s-a reușit transferul datelor de pe banda magnetică a cartelelor de

test, în memoria dispozitivului.

La dosarul de urmărire penală (

vol.2 fil.6-139) sunt redate în scris, mai multe convorbiri telefonice purtate

de cei doi inculpați în zilele de 10 iulie 2009 și 11 iulie 2009 din care

rezultă că cei doi discutau chiar despre dispozitivul menționat anterior,

respectiv de cititorul de carduri, în legătură cu faptul că a cest obiect este

posibil să agațe cardurile introduse în fantă, precum și că există riscul ca

dispozitivul să iasă din locul unde a fost introdus, dacă se mișcă de el.

În data de 31 martie 2010 inculpatul

C. a fost audiat de către organele de poliție (fila 10, vol.1 UP), declarând că

în cursul lunii iulie 2009 împreună cu inculpatul K. s-au întâlnit cu o

cunoștință pe nume P.Z. (sau Z.) care locuia în Zona Soarelui din Timișoara. P.

le-a spus că are o gură de bancomat pentru citit datele de pe card și că vrea

ca ei să monteze pe bancomate din Timișoara pentru a vedea dacă funcționează,

iar dacă funcționa urmau să plece în Italia împreună cu mai mulți amici pentru

a folosi dispozitivul la bancomatele de acolo. Inculpatul C. i-a spus și

prietenului său S.M. ce a stabilit cu P. și K., iar S. a fost de acord să-i

însoțească, rolul său fiind de a supraveghea zona, pentru a nu fi surprinși de

oameni, când montau dispozitivul pe bancomat. Astfel, la bancomatul BRD din piața

Nicolae Bălcescu inculpatul C. a montat dispozitivul iar inculpatul K. și S.M.

au supravegheat zona. La bancomatul de lângă sediul Distrigaz inculpatul C. a

montat dispozitivul, iar K. și M. se aflau în autoturismul lui K. Inculpatul C.

declară că a mai montat acel dispozitiv pe un bancomat de pe b-dul Dâmbovița,

tot împreună cu K. și S., dar din cauza unei imperfecțiuni de proiectare

dispozitivul s-a dezlipit și a fost observat de o femeie. Precizează că în nici

o situație nu a pornit dispozitivul în cauză, ci doar l-a probat, să vadă

împreună cu ceilalți doi, dacă este observat de oameni.

Aceste date sunt confirmate de

inculpatul C. și în declarația înseriată din data de 31 martie 2010.

În declarația din 23 iunie 2010

inculpatul C. își modifică parțial declarațiile anterioare și menționează că în

cursul anului 2008 a fost chemat de inculpatul K. care i-a arătat un dispozitiv

denumit „gură de lup”. Inculpatul K. i-a cerut să meargă amândoi cu acel

dispozitiv la ATM-uri din Timișoara pentru a verifica dacă dispozitivul stă pe

fanta bancomatelor. Amândoi au mers la un bancomat situat în apropierea

sediului „EON GAZ”. A fost instruit de K. cu privire la modul de instalare a

dispozitivului. A constatat că dispozitivul nu stă pe gura bancomatului. Au

luat obiectul și au plecat la un bancomat din p-ța Bălcescu. Amândoi au

încercat să monteze dispozitivul dar nici aici nu au avut succes. Au renunțat

să mai monteze dispozitivul și după o lună au mers amândoi în zona Dâmbovița

din Timișoara unde inculpatul C. a montat obiectul pe un bancomat. A urmărit

modul de funcționare a acestuia. A văzut că a venit o femeie care a introdus

cardul în fanta bancomatului prin dispozitivul de citire montat de el. A văzut

că dispozitivul a căzut de pe bancomat, fiind luat de femeie. Precizează că

dispozitivul nu era pornit, însă nu știe de unde provin datele găsite în memoria

acestuia.

Rezultă din aceste declarații că

dispozitivul tip „gură de lup”, predat organelor de poliție de către martora P.A.D.,

era deținut de inculpatul C., iar proveniența acestuia este incertă (fie de la

numitul P.Z. – neidentificat până în prezent -, fie de la inculpatul K.). Pe

lângă deținerea dispozitivului inculpatul C. a încercat să vadă dacă montarea

lui pe bancomate este sau nu observată de oameni, acțiune în care a fost

sprijinit și de coinculpatul K.

Deținerea în cursul lunii iulie 2009,

de către inculpatul C., a dispozitivului artizanal tip „gură de lup”, destinat

citirii și memorării datelor înscrise pe banda magnetică a cardurilor bancare

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 din

Legea nr. 365/2002.

În legătură cu obiectul material al

acestei infracțiuni s-a menționat că legea nu prevede condiția ca aceste

echipamente să fie perfect funcționale, ci impune doar ca dispozitivele să fie

astfel concepute și realizate încât să permită (chiar prin modificări,

adaptări, reparații) realizarea scopului de a servi la falsificarea

instrumentelor de plată electronică. În caz contrar, infractorii ar fi încurajați

să desfășoare astfel de activități, știind că nu vor fi pedepsiți decât dacă

echipamentul pe care îl dețin funcționează în toate situațiile, lucru care, în

mod cert, nu a fost în intenția legiuitorului. Asemenea dispozitive pot fi

incluse în două categorii: cele utilizate pentru obținerea informațiilor de pe

cardurile deținătorilor reali, în care se înscrie și aparatul artizanal deținut

de inculpatul C.; cele folosite la clonarea cardurilor reale (inscripționarea

pe carduri blank a informațiilor obținute de pe banda magnetică a cardurilor

reale).

Deținerea de către inculpatul K. de

echipamente hardware și software, cu scopul de a servi la falsificarea

instrumentelor de plată electronică. Falsificarea de către același inculpat a

instrumentelor de plată electronică, prin clonarea în mod repetat de carduri

bancare.

În data de 30 martie 2010, cu ocazia

unui control efectuat pe Aeroportul Traian Vuia din Timișoara, s-a procedat la

verificarea pasagerilor cursei Wizz Air, nr.706, care sosise la orele 18

35

din direcția Dortmund, ocazie cu care au fost identificați inculpații K. și C.,

în calitate de pasageri ai cursei aeriene menționate. La întrebarea organelor

de poliție, inculpatul K. a declarat că deține un cititor și un inscriptor de

carduri bancare, mai multe cabluri și dispozitive ce se montează pe bancomate

și folosesc la citirea și copierea datelor de pe cardurile bancare. La

controlul bagajelor numitului C. au fost găsite, printre altele, în buzunarul

unei perechi de pantaloni blue-jeans 10 carduri (9 carduri cu inscripția „a

gift for you” și un card inscripționat pe numele V.V.). C. a declarat că

pantalonii în care au fost găsite cardurile sunt ai lui K., care i-a dat lui

deoarece nu mai avea loc în bagajul său. Știa că în buzunar sunt carduri

bancare, însă nu cunoștea ce informații se află pe acestea. În bagajul

inculpatului K. au fost găsite, printre altele, două dispozitive din material

plastic, de culoare neagră, ce imită două modele de fantă de ATM; trei CD și un

DVD; șapte carduri din material plastic; două role de bandă dublu adezivă; un

cititor de carduri cu seria 06082251; un cablu cu înveliș de culoare albă,

având la un capăt o mufă de racordare la PC și la celălalt capăt o mufă

improvizată cu patru ieșiri; un dispozitiv artizanal compus dintr-o cameră

video miniaturală lipită pe un circuit integrat și conectată prin conductori

electrici la alți doi acumulatori; un inscriptor de carduri bancare model

MSR206-3HL, cu seria AO11134; un dispozitiv din material plastic de culoare

gri, ce imită fanta de introducere a cardului în ATM; nouă carduri de plastic;

un laptop marca HP Pavilion TX2500. Inculpatul K. a declarat că bunurile găsite

în bagajele sale reprezintă dispozitive de citit și inscripționat carduri

bancare, dispozitive artizanale ce se montează pe ATM-uri pentru copierea

datelor de pe banda magnetică și a codului PIN, iar pe carduri este posibil să

se găsească numere de conturi bancare vechi. Aceste bunuri se folosesc la

clonarea de carduri bancare și le deține din anul 2003 sau 2004, bunuri pe care

le-a luat cu el în Germania, cu scopul de a le vinde în orașul Hamburg, la o

cunoștință. Pe laptop are programe de descărcare a datelor de card de pe

dispozitivele menționate anterior.

Informațiile de pe cardurile găsite

în bagajele celor doi inculpați au fost citite în data de 31 martie 2010,

constatându-se că pe un număr de 12 carduri sunt inscripționate, numele mai

multor persoane.

Mediile de stocare a datelor în

format electronic, ridicate de la inculpatul K., la controlul bagajelor, au

fost verificate în data de 16 aprilie 2010 fiind obținute și în acest caz, date

relevante și anume: pe suportul de stocare a datelor de tip mini CD a fost

identificat programul MINI 123, ce reprezintă o aplicație folosită pentru

citirea și inscripționarea de date în format electronic pe suportul de tip

bandă magnetică aferent cardurilor de plastic. Inculpatul K. a precizat că,

deși în program există o opțiune pentru inscripționarea cardurilor, aparatul nu

poate scrie date pe bandă magnetică, ci poate efectua doar operația de citire.

Pe suportul de stocare a datelor de tip CD-rom, marca Datamaxx, a fost

identificată o aplicație de numită „NSA0000”, despre care inculpatul K. a

declarat că reprezintă un program pe care îl folosea pentru a descărca datele

de carduri capturate. Tot el, a comunicat lucrătorilor de poliție, parola de

acces la acest program. Pe suportul de stocare a datelor de tip DVD-rom, marca

Verbatim, a fost identificat, un fișier denumit „cia”, ce conține o aplicație

denumită „TS-2048”, despre care inculpatul K. a declarat că, reprezintă un

program pe care ar fi trebuit să îl folosească pentru a descărca datele de

carduri capturate, dar acesta nu a funcționat niciodată. Pe reportofonul marca

Philips au fost identificate un fișier tip arhivă ce conține fișierele aplicațiilor

MINI123 și MSR206, precum și două fișiere text în care sunt copiate mai multe fișiere

șterse, cu date de cărți de credit, posesori, coduri PIN aferente. Pe laptop au

fost identificate un număr de 3 fișiere cu extensia TXT, ce conțin date ale

unor cărți de credit și liste de conturi pe siteul You Tube; un fișier tip

arhivă ce conține programele informatice necesare utilizării aparatului tip

MSR; în spațiul nealocat, de pe hard-disk au fost identificate urme ale unor

fișiere ce conțin date de cărți de credit.

În cauză s-a efectuat și un raport

de constatare tehnico-științifică de către Institutul pentru Tehnologii

Avansate, ce confirmă atribuțiile de utilizare a produselor informatice, aflate

în discuție, în dosarul de față.

Din coroborarea mijloacelor de probă

aflate în dosar, a rezultat că inculpatul K. deținea încă din cursul anului

2003, o parte din dispozitivele necesare pentru obținerea informațiilor

confidențiale înscrise pe benzile magnetice ale cardurilor bancare și pentru

inscripționarea acestor informații pe carduri clonă, iar până la prinderea sa

pe aeroportul Timișoara, acesta a achiziționat și restul aparatelor cu care a

fost prins, precum și a aplicațiilor informatice necesare. O parte din această

aparatură se găsește și în comerț, iar o altă parte este confecționată

artizanal sau adaptată în scopul utilizării frauduloase. Toate dispozitivele

menționate în dosar, constituie un ansamblu de echipamente hardware și

software, deținut în scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată

electronică. De asemenea, a rezultat că același inculpat a contrafăcut în

repetate rânduri carduri bancare, prin inscripționarea de date confidențiale

aparținând unor terțe persoane, pe carduri oferite gratuit în magazinele

comerciale.

În drept aceste fapte întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 24 alin. (1) cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 25 din Legea nr. 365/2002.

La individualizarea pedepselor și a

regimului de executare instanța a avut în vedere criteriile enunțate în

prevederile art. 72 C. pen. și, în special, conduita parțial sinceră a inculpaților,

în cazul inculpatului C., starea de recidivă postcondamnatorie și termenul de

încercare a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2904/2005

a Judecătoriei Timișoara, astfel încât se impune revocarea beneficiului

suspendării condiționate și executarea în întregime a celor două pedepse, iar

în cazul inculpatului K., faptul că acesta a deținut echipamentele pe o

perioadă lungă de timp, perioadă în care, principala sa preocupare era să-și

adapteze și să-și perfecționeze dispozitivele de fraudare a cardurilor bancare.

Tot cu privire la acest din urmă inculpat s-a avut în vedere că recunoașterea

sa cu privire la fapte este de circumstanță, având în vedere surprinderea sa în

flagrant, cu întregul echipament, în bagaje; de asemenea s-a ținut seama că

acest inculpat, a dat sfaturi și îndrumări coinculpatului C., făcându-l pe

acesta mai îndrăzneț și încrezător, în încercările de a verifica fiabilitatea

unor dispozitive.

Nemulțumirile inculpaților împotriva

hotărârii primei instanțe, constând în atacarea acesteia, cu apeluri, au fost

înlăturate, de către Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia

penală nr. 59/A din 21 martie 2011, prin care în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. a respins apelurile declarate de inculpații C.R. și K.I.R. împotriva

sentinței penale nr. 457/PI/2010 a Tribunalului Timiș, ca nefondate.

Instanța de control judiciar a menținut

starea de arest a inculpatului K.I.R., a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului, arestul preventiv și a obligat pe ambii inculpați, în parte, la

plata cheltuielilor judiciare, datorate statului.

În examinarea apelurilor împotriva

hotărârii primei instanțe, instanța de control judiciare a constatat că sentința

este temeinică și legală și nu există niciun motiv de desființare a acesteia.

Din analiza actelor și probelor

dosarului curtea de apel a observat că prima instanță a reținut o corectă stare

de fapt și vinovăția inculpaților pentru infracțiunile comise, în conformitate

cu probele administrate în timpul urmăririi penale și a cercetării

judecătorești.

În activitatea de individualizare a

pedepselor, corect a fost avută în vedere și gravitatea deosebită a faptelor

rezultată din natura infracțiunilor comise de inculpați, acțiunile acestora

vizând falsificarea cardurilor în vederea sustragerilor de bani, în mod

fraudulos, din bancomate, ceea ce atrage neîncrederea colectivității, în

sistemul bancar și în asemenea mijloace electronice de plată.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.R. criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate.

Prin apărătorul ales, a invocat

cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 și 14 C. proc. pen. și

a susținut, în principal, că faptei îi lipsește unul din elementele

constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă, iar în subsidiar că

pedeapsa aplicată este prea mare, neținând seama de prevederile art. 74 lit. b)

și c) C. pen., prevederi care ar fi trebuit să ducă la aplicarea art. 86

1

C. pen.

Prin dezvoltarea primul motiv de

recurs invocat, inculpatul a cerut achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C.

proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., susținând că din probe nu ar

rezulta că inculpatul recurent ar fi deținut echipament în vederea falsificării

echipamentelor electronice de plată.

S-a susținut că prin raportul de

constatare tehnico – științifică emis de organul de poliție s-a arătat că

obiectul dar de martora P.A. spre analiză și testare, se demonstrează, că

dispozitivul nu este apt tehnic, să producă rezultatul urmărit. Că în aceste

condiții, cum infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 este o

infracțiune rezultat și nu de pericol, se impune achitarea inculpatului,

lipsind în mod obiectiv scopul mediat, ca urmare a defectuozității mijlocului tehnic

folosit.

Motivul de recurs susținut de

inculpat, în principal, ca de altfel, recursul în întregul său, este nefondat.

Actele și probele dosarului,

inclusiv, recunoașterile inculpatului au arătat că dispozitivul predat de

martora P.A. a fost deținut și, chiar folosit, de către inculpat, încât, nu se

poate pune problema defectuozității acestuia, cel puțin în momentul folosirii,

ceea ce demonstrează fără nicio discuție, existența infracțiunii și deci

atragerea răspunderii inculpatului, pentru aceasta.

Nici cel de-al doilea motiv de

recurs nu este fondat materialul probator demonstrând că instanțele au făcut o

corectă individualizare a pedepsei ținând seama de toate circumstanțele inculpatului,

inclusiv de faptul că inculpatul lucrează și a avut venituri licite cu care

și-a întreținut familia și copilul avut în întreținere.

Având astfel, în vedere, cele

arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul C.R.

împotriva deciziei penale nr. 59/A din 21 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, ca nefondat și a-l respinge ca atare, menținând

hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din

oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva

deciziei penale nr. 59/A din 21 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 650 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând

onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2012.