ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1695/2012

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 457/PI din 08 octombrie 2010 a Tribunalului Timiș în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul K.I.R., la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice în formă continuată. În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 republicată a fost condamnat inculpatul K.I.R. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică. În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. inculpatul K.I.R. va executa pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (1), (2) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului K.I.R. În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 30 martie 2010 și până în data de 08 octombrie 2010 inclusiv. În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.R., la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică. În baza art. 86 4 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoarea aplicată prin sentința penală nr. 2904 din 02 noiembrie 2005 a Judecătoriei Timișoara definitivă prin neapelare, dispunând executarea în întregime a acestei pedepse, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar, inculpatul C.R. urmând să execute 5 (cinci) ani de închisoare în regim de libertate. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

s-a constatat încetată de drept la data de 25 iulie 2010 măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Timișoara luată de procuror față de inculpatul C.R. În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 30 martie 2010, precum și intervalul de timp executat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2904 din 02 noiembrie 2005 a Judecătoriei Timișoara începând cu data de 30 iulie 2005 până în data de 03 noiembrie 2005, inclusiv. În baza art. 118 alin. (1) lit. b), c) C. pen.

s-a confiscat următoarele bunuri: 10 carduri emise sub diferite sigle, enumerate în procesul verbal de predare-primire din data de 07 iulie 2010; 16 carduri emise sub diferite sigle, enumerate la pozițiile 1-16 ale procesului verbal din data de 31 martie 2010; un suport de stocare a datelor de tip mini CD, ce are aplicat frontal un colant inscripționat „Disk no.: DISK 5312 REV.C MODEL NO.: MINI 123 EX”; un suport de stocare a datelor de tip CD-rom, marca Datamaxx, inscripționat frontal MAGELLAN; un suport de stocare a datelor de tip DVD-rom, marca Verbatim, inscripționat frontal C.I.A.; un suport de stocare a datelor în format electronic, tip reportofon – MP3 Player, marca Philips, carcasă de culoare alb-albastră, capacitate 1GB; un laptop marca HQ, model Pavilion și un suport de stocare a datelor de tip hard disk drive, marca TOSHIBA, precum și dispozitivele enumerate în raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate București.

S-a admis cererea de restituire formulată de inculpatul C.R., pentru bunurile enumerate în procesul verbal de predare-primire încheiat la data de 07 iulie 2010 și trei telefoane mobile marca HUAWEI U120, Nokia 8600D și ORTEL MOBILE. S-a admis, în parte, cererea de restituire a bunurilor formulată de inculpatul K.I.R., bunuri enunțate în sentință. S-a respins cererea de restituire a laptopului HP Pavillion TX 2500. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la cheltuielile judiciare avansate de stat. Analizând faptele reținute în rechizitoriu în sarcina celor doi inculpați, prima instanță a reținut că, în esență, faptele descrise pe larg, se confirmă, în sensul că, în data de 11 iulie 2009, în jurul orelor 11 00 -12 00 , pe bancomatul aparținând BRD, amplasat în Timișoara, se afla montat un dispozitiv artizanal ce imita fanta de introducerea cardurilor bancare, în scopul citirii și memorării de date stocate pe bandă magnetică a cardurilor magnetice.

Acest dispozitiv artizanal avea capacitatea de obținere a informațiilor, însă în momentul respectiv, anumite componente nu funcționau corespunzător, astfel încât la testarea efectuată de specialistul ITA nu s-a reușit transferul datelor de pe banda magnetică a cartelelor de test, în memoria dispozitivului. La dosarul de urmărire penală ( vol.2 fil.6-139) sunt redate în scris, mai multe convorbiri telefonice purtate de cei doi inculpați în zilele de 10 iulie 2009 și 11 iulie 2009 din care rezultă că cei doi discutau chiar despre dispozitivul menționat anterior, respectiv de cititorul de carduri, în legătură cu faptul că a cest obiect este posibil să agațe cardurile introduse în fantă, precum și că există riscul ca dispozitivul să iasă din locul unde a fost introdus, dacă se mișcă de el.

În data de 31 martie 2010 inculpatul C. a fost audiat de către organele de poliție (fila 10, vol.1 UP), declarând că în cursul lunii iulie 2009 împreună cu inculpatul K. s-au întâlnit cu o cunoștință pe nume P.Z. (sau Z.) care locuia în Zona Soarelui din Timișoara. P. le-a spus că are o gură de bancomat pentru citit datele de pe card și că vrea ca ei să monteze pe bancomate din Timișoara pentru a vedea dacă funcționează, iar dacă funcționa urmau să plece în Italia împreună cu mai mulți amici pentru a folosi dispozitivul la bancomatele de acolo. Inculpatul C. i-a spus și prietenului său S.M. ce a stabilit cu P. și K., iar S. a fost de acord să-i însoțească, rolul său fiind de a supraveghea zona, pentru a nu fi surprinși de oameni, când montau dispozitivul pe bancomat.

Astfel, la bancomatul BRD din piața Nicolae Bălcescu inculpatul C. a montat dispozitivul iar inculpatul K. și S.M. au supravegheat zona. La bancomatul de lângă sediul Distrigaz inculpatul C. a montat dispozitivul, iar K. și M. se aflau în autoturismul lui K. Inculpatul C. declară că a mai montat acel dispozitiv pe un bancomat de pe b-dul Dâmbovița, tot împreună cu K. și S., dar din cauza unei imperfecțiuni de proiectare dispozitivul s-a dezlipit și a fost observat de o femeie. Precizează că în nici o situație nu a pornit dispozitivul în cauză, ci doar l-a probat, să vadă împreună cu ceilalți doi, dacă este observat de oameni. Aceste date sunt confirmate de inculpatul C. și în declarația înseriată din data de 31 martie 2010. În declarația din 23 iunie 2010 inculpatul C. își modifică parțial declarațiile anterioare și menționează că în cursul anului 2008 a fost chemat de inculpatul K. care i-a arătat un dispozitiv denumit „gură de lup”.

Inculpatul K. i-a cerut să meargă amândoi cu acel dispozitiv la ATM-uri din Timișoara pentru a verifica dacă dispozitivul stă pe fanta bancomatelor. Amândoi au mers la un bancomat situat în apropierea sediului „EON GAZ”. A fost instruit de K. cu privire la modul de instalare a dispozitivului. A constatat că dispozitivul nu stă pe gura bancomatului. Au luat obiectul și au plecat la un bancomat din p-ța Bălcescu. Amândoi au încercat să monteze dispozitivul dar nici aici nu au avut succes. Au renunțat să mai monteze dispozitivul și după o lună au mers amândoi în zona Dâmbovița din Timișoara unde inculpatul C. a montat obiectul pe un bancomat. A urmărit modul de funcționare a acestuia. A văzut că a venit o femeie care a introdus cardul în fanta bancomatului prin dispozitivul de citire montat de el.

A văzut că dispozitivul a căzut de pe bancomat, fiind luat de femeie. Precizează că dispozitivul nu era pornit, însă nu știe de unde provin datele găsite în memoria acestuia. Rezultă din aceste declarații că dispozitivul tip „gură de lup”, predat organelor de poliție de către martora P.A.D., era deținut de inculpatul C., iar proveniența acestuia este incertă (fie de la numitul P.Z. – neidentificat până în prezent -, fie de la inculpatul K.). Pe lângă deținerea dispozitivului inculpatul C. a încercat să vadă dacă montarea lui pe bancomate este sau nu observată de oameni, acțiune în care a fost sprijinit și de coinculpatul K. Deținerea în cursul lunii iulie 2009, de către inculpatul C., a dispozitivului artizanal tip „gură de lup”, destinat citirii și memorării datelor înscrise pe banda magnetică a cardurilor bancare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

În legătură cu obiectul material al acestei infracțiuni s-a menționat că legea nu prevede condiția ca aceste echipamente să fie perfect funcționale, ci impune doar ca dispozitivele să fie astfel concepute și realizate încât să permită (chiar prin modificări, adaptări, reparații) realizarea scopului de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică. În caz contrar, infractorii ar fi încurajați să desfășoare astfel de activități, știind că nu vor fi pedepsiți decât dacă echipamentul pe care îl dețin funcționează în toate situațiile, lucru care, în mod cert, nu a fost în intenția legiuitorului. Asemenea dispozitive pot fi incluse în două categorii: cele utilizate pentru obținerea informațiilor de pe cardurile deținătorilor reali, în care se înscrie și aparatul artizanal deținut de inculpatul C.; cele folosite la clonarea cardurilor reale (inscripționarea pe carduri blank a informațiilor obținute de pe banda magnetică a cardurilor reale).

Deținerea de către inculpatul K. de echipamente hardware și software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică. Falsificarea de către același inculpat a instrumentelor de plată electronică, prin clonarea în mod repetat de carduri bancare. În data de 30 martie 2010, cu ocazia unui control efectuat pe Aeroportul Traian Vuia din Timișoara, s-a procedat la verificarea pasagerilor cursei Wizz Air, nr.706, care sosise la orele 18 35 din direcția Dortmund, ocazie cu care au fost identificați inculpații K. și C., în calitate de pasageri ai cursei aeriene menționate. La întrebarea organelor de poliție, inculpatul K. a declarat că deține un cititor și un inscriptor de carduri bancare, mai multe cabluri și dispozitive ce se montează pe bancomate și folosesc la citirea și copierea datelor de pe cardurile bancare.

La controlul bagajelor numitului C. au fost găsite, printre altele, în buzunarul unei perechi de pantaloni blue-jeans 10 carduri (9 carduri cu inscripția „a gift for you” și un card inscripționat pe numele V.V.). C. a declarat că pantalonii în care au fost găsite cardurile sunt ai lui K., care i-a dat lui deoarece nu mai avea loc în bagajul său. Știa că în buzunar sunt carduri bancare, însă nu cunoștea ce informații se află pe acestea.

În bagajul inculpatului K. au fost găsite, printre altele, două dispozitive din material plastic, de culoare neagră, ce imită două modele de fantă de ATM; trei CD și un DVD; șapte carduri din material plastic; două role de bandă dublu adezivă; un cititor de carduri cu seria 06082251; un cablu cu înveliș de culoare albă, având la un capăt o mufă de racordare la PC și la celălalt capăt o mufă improvizată cu patru ieșiri; un dispozitiv artizanal compus dintr-o cameră video miniaturală lipită pe un circuit integrat și conectată prin conductori electrici la alți doi acumulatori; un inscriptor de carduri bancare model MSR206-3HL, cu seria AO11134; un dispozitiv din material plastic de culoare gri, ce imită fanta de introducere a cardului în ATM; nouă carduri de plastic; un laptop marca HP Pavilion TX2500.

Inculpatul K. a declarat că bunurile găsite în bagajele sale reprezintă dispozitive de citit și inscripționat carduri bancare, dispozitive artizanale ce se montează pe ATM-uri pentru copierea datelor de pe banda magnetică și a codului PIN, iar pe carduri este posibil să se găsească numere de conturi bancare vechi. Aceste bunuri se folosesc la clonarea de carduri bancare și le deține din anul 2003 sau 2004, bunuri pe care le-a luat cu el în Germania, cu scopul de a le vinde în orașul Hamburg, la o cunoștință. Pe laptop are programe de descărcare a datelor de card de pe dispozitivele menționate anterior. Informațiile de pe cardurile găsite în bagajele celor doi inculpați au fost citite în data de 31 martie 2010, constatându-se că pe un număr de 12 carduri sunt inscripționate, numele mai multor persoane.

Mediile de stocare a datelor în format electronic, ridicate de la inculpatul K., la controlul bagajelor, au fost verificate în data de 16 aprilie 2010 fiind obținute și în acest caz, date relevante și anume: pe suportul de stocare a datelor de tip mini CD a fost identificat programul MINI 123, ce reprezintă o aplicație folosită pentru citirea și inscripționarea de date în format electronic pe suportul de tip bandă magnetică aferent cardurilor de plastic. Inculpatul K. a precizat că, deși în program există o opțiune pentru inscripționarea cardurilor, aparatul nu poate scrie date pe bandă magnetică, ci poate efectua doar operația de citire. Pe suportul de stocare a datelor de tip CD-rom, marca Datamaxx, a fost identificată o aplicație de numită „NSA0000”, despre care inculpatul K. a declarat că reprezintă un program pe care îl folosea pentru a descărca datele de carduri capturate.

Tot el, a comunicat lucrătorilor de poliție, parola de acces la acest program. Pe suportul de stocare a datelor de tip DVD-rom, marca Verbatim, a fost identificat, un fișier denumit „cia”, ce conține o aplicație denumită „TS-2048”, despre care inculpatul K. a declarat că, reprezintă un program pe care ar fi trebuit să îl folosească pentru a descărca datele de carduri capturate, dar acesta nu a funcționat niciodată. Pe reportofonul marca Philips au fost identificate un fișier tip arhivă ce conține fișierele aplicațiilor MINI123 și MSR206, precum și două fișiere text în care sunt copiate mai multe fișiere șterse, cu date de cărți de credit, posesori, coduri PIN aferente.

Pe laptop au fost identificate un număr de 3 fișiere cu extensia TXT, ce conțin date ale unor cărți de credit și liste de conturi pe siteul You Tube; un fișier tip arhivă ce conține programele informatice necesare utilizării aparatului tip MSR; în spațiul nealocat, de pe hard-disk au fost identificate urme ale unor fișiere ce conțin date de cărți de credit. În cauză s-a efectuat și un raport de constatare tehnico-științifică de către Institutul pentru Tehnologii Avansate, ce confirmă atribuțiile de utilizare a produselor informatice, aflate în discuție, în dosarul de față.

Din coroborarea mijloacelor de probă aflate în dosar, a rezultat că inculpatul K. deținea încă din cursul anului 2003, o parte din dispozitivele necesare pentru obținerea informațiilor confidențiale înscrise pe benzile magnetice ale cardurilor bancare și pentru inscripționarea acestor informații pe carduri clonă, iar până la prinderea sa pe aeroportul Timișoara, acesta a achiziționat și restul aparatelor cu care a fost prins, precum și a aplicațiilor informatice necesare. O parte din această aparatură se găsește și în comerț, iar o altă parte este confecționată artizanal sau adaptată în scopul utilizării frauduloase. Toate dispozitivele menționate în dosar, constituie un ansamblu de echipamente hardware și software, deținut în scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.

De asemenea, a rezultat că același inculpat a contrafăcut în repetate rânduri carduri bancare, prin inscripționarea de date confidențiale aparținând unor terțe persoane, pe carduri oferite gratuit în magazinele comerciale. În drept aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 24 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 25 din Legea nr. 365/2002. La individualizarea pedepselor și a regimului de executare instanța a avut în vedere criteriile enunțate în prevederile art. 72 C. pen.

și, în special, conduita parțial sinceră a inculpaților, în cazul inculpatului C., starea de recidivă postcondamnatorie și termenul de încercare a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2904/2005 a Judecătoriei Timișoara, astfel încât se impune revocarea beneficiului suspendării condiționate și executarea în întregime a celor două pedepse, iar în cazul inculpatului K., faptul că acesta a deținut echipamentele pe o perioadă lungă de timp, perioadă în care, principala sa preocupare era să-și adapteze și să-și perfecționeze dispozitivele de fraudare a cardurilor bancare.

Tot cu privire la acest din urmă inculpat s-a avut în vedere că recunoașterea sa cu privire la fapte este de circumstanță, având în vedere surprinderea sa în flagrant, cu întregul echipament, în bagaje; de asemenea s-a ținut seama că acest inculpat, a dat sfaturi și îndrumări coinculpatului C., făcându-l pe acesta mai îndrăzneț și încrezător, în încercările de a verifica fiabilitatea unor dispozitive. Nemulțumirile inculpaților împotriva hotărârii primei instanțe, constând în atacarea acesteia, cu apeluri, au fost înlăturate, de către Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 59/A din 21 martie 2011, prin care în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelurile declarate de inculpații C.R.

și K.I.R. împotriva sentinței penale nr. 457/PI/2010 a Tribunalului Timiș, ca nefondate. Instanța de control judiciar a menținut starea de arest a inculpatului K.I.R., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, arestul preventiv și a obligat pe ambii inculpați, în parte, la plata cheltuielilor judiciare, datorate statului. În examinarea apelurilor împotriva hotărârii primei instanțe, instanța de control judiciare a constatat că sentința este temeinică și legală și nu există niciun motiv de desființare a acesteia. Din analiza actelor și probelor dosarului curtea de apel a observat că prima instanță a reținut o corectă stare de fapt și vinovăția inculpaților pentru infracțiunile comise, în conformitate cu probele administrate în timpul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.

În activitatea de individualizare a pedepselor, corect a fost avută în vedere și gravitatea deosebită a faptelor rezultată din natura infracțiunilor comise de inculpați, acțiunile acestora vizând falsificarea cardurilor în vederea sustragerilor de bani, în mod fraudulos, din bancomate, ceea ce atrage neîncrederea colectivității, în sistemul bancar și în asemenea mijloace electronice de plată. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.R. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Prin apărătorul ales, a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 și 14 C. proc. pen. și a susținut, în principal, că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă, iar în subsidiar că pedeapsa aplicată este prea mare, neținând seama de prevederile art. 74 lit. b) și c) C. pen., prevederi care ar fi trebuit să ducă la aplicarea art. 86 1 C. pen.

Prin dezvoltarea primul motiv de recurs invocat, inculpatul a cerut achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., susținând că din probe nu ar rezulta că inculpatul recurent ar fi deținut echipament în vederea falsificării echipamentelor electronice de plată. S-a susținut că prin raportul de constatare tehnico – științifică emis de organul de poliție s-a arătat că obiectul dar de martora P.A. spre analiză și testare, se demonstrează, că dispozitivul nu este apt tehnic, să producă rezultatul urmărit. Că în aceste condiții, cum infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 este o infracțiune rezultat și nu de pericol, se impune achitarea inculpatului, lipsind în mod obiectiv scopul mediat, ca urmare a defectuozității mijlocului tehnic folosit.

Motivul de recurs susținut de inculpat, în principal, ca de altfel, recursul în întregul său, este nefondat. Actele și probele dosarului, inclusiv, recunoașterile inculpatului au arătat că dispozitivul predat de martora P.A. a fost deținut și, chiar folosit, de către inculpat, încât, nu se poate pune problema defectuozității acestuia, cel puțin în momentul folosirii, ceea ce demonstrează fără nicio discuție, existența infracțiunii și deci atragerea răspunderii inculpatului, pentru aceasta. Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat materialul probator demonstrând că instanțele au făcut o corectă individualizare a pedepsei ținând seama de toate circumstanțele inculpatului, inclusiv de faptul că inculpatul lucrează și a avut venituri licite cu care și-a întreținut familia și copilul avut în întreținere.

Având astfel, în vedere, cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva deciziei penale nr. 59/A din 21 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, ca nefondat și a-l respinge ca atare, menținând hotărârea atacată. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva deciziei penale nr. 59/A din 21 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 650 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2012.