ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2427/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Constanța la 16 februarie 2009, sub nr. 1585/228/2009, reclamanta A.M. a chemat

în judecată pe pârâta Orașul Eforie și Primarul Orașului Eforie – solicitând restituirea

în natură a terenului în suprafață de 274 m.p., fostul lot din parcelarea T.

În motivarea cererii se

arată că pârâta a fost notificată în sensul restituirii imobilelor dar nici până

în prezent reclamanta nu a primit un răspuns, deși are calitate de persoană îndreptățită

fiind nepoată de soră și moștenitoare legală a defunctei S.V., la rândul ei soție

supraviețuitoare și moștenitoare legală și testamentară a defunctului S.F.

Tribunalul Constanța prin

sentința civilă nr. 1134 din 06 noiembrie 2009 a admis cererea reclamantei A.M.

și s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 274 m.p. situată

în Eforie Nord, fostul lot din parcelarea T.

Pentru a hotărî astfel

s-a reținut că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea

imobilului care a aparținut defunctului I.S. S-a mai reținut că imobilul a fost

preluat de stat prin Decretul nr. 111/1951 și se încadrează în ipoteza prevăzută

de art. 1 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001, iar preluarea abuzivă a imobilului

îndreptățește reclamanta să primească măsuri reparatorii.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel pârâții invocând nelegalitatea și netemeinicia criticând calitatea

reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu,

precum și calitatea de legatar cu titlu particular al defunctei S.V. și în această

calitate reclamanta a moștenit numai locul de veci în Cimitirul G., restul moștenirii

fiind culeasă de strănepoți.

Curtea de Apel Constanța

prin decizia nr. 69/e din 31 martie 2010 a respins apelul ca nefondat.

În considerentele hotărârii

s-a reținut că, certificatul de moștenitor a fost rectificat prin încheierea de

rectificare din 17 septembrie 2009 și prin această încheierea s-a stabilit că reclamanta

este succesoarea legală a defunctei S.V. în calitate de nepoată de soră și legatar

cu titlu particular pentru un loc de veci conform testamentului, iar A.M.R. și A.R.C.

sunt succesori ai aceleiași defuncte în calitate de strănepoți și de legatari cu

titlu particular însă la venirea în baza testamentară celelalte bunuri cuprinse

în masa succesorală respectiv, ca moștenitoare legală a mătușii sale S.V., a dobândit

prin transmisiune succesorală nu numai bunurile înscrise în certificatul de moștenitor,

dar și vocație la restituire pe care mătușa sa o dobândise odată cu acceptarea succesiunii

fostului proprietar, vocație pe care reclamanta a valorificat-o odată cu depunerea

notificării prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au declarat recurs pârâții, invocând incidența dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții critică hotărârea

sub următoarele aspecte:

- S-a făcut o greșită

aplicare a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001, în sensul că reclamanta nu are calitatea de moștenitor, fiind

legatară cu titlu particular, are vocație succesorală doar la unul sau mai multe

bunuri succesorale individualizate, respectiv decât pentru locul de veci situat

în Cimitirul G. și că restul moștenirii este cules de strănepoții defunctei.

Examinând criticile formulate

prin intermediul cererii de recurs se constată nefondat recursul pentru cele ce

succed.

Criticile pârâtei vizează

calitatea de moștenitor a reclamantei de pe urma defunctei S.V.

Contrar criticilor, pe

larg expuse de pârâți, reclamanta are calitatea de moștenitor de pe urma defunctei

S.V. după cum urmează.

Conform art. 650 C. civ.

„succesiunea se desfășoară sau prin lege, sau după voința omului, prin testament”.

Prin urmare, în funcție

de izvorul vocației succesorale a celor care dobândesc patrimoniul persoanei decedate,

moștenirea poate fi legală sau testamentară.

Moștenirea este legală

în cazul în care transmiterea patrimoniului succesoral are loc în temeiul legii

– la persoanele, în ordinea și în cotele determinate de lege.

Ea intervine în cazul

și în măsura în care defunctul nu a dispus prin testament de patrimoniul său pentru

caz de moarte sau manifestarea sa de voință nu poate produce efecte, în total sau

în parte.

În legătură cu cele două

feluri ale moștenirii prevăzute de art. 650 C. civ., trebuie precizat că ele nu

se exclud reciproc, ci, dimpotrivă moștenirea legală poate coexista cu moștenirea

testamentară.

Deci formula legală din

art. 650 C. civ. nu trebuie să fie interpretată în sensul că moștenirea testamentară

ar exclude pe cea legală.

Dacă testatorul a făcut

mai multe legate cu titlu universal, dar ele nu epuizează întregul patrimoniu succesoral,

devoluțiunea moștenirii va fi testamentară în limitele legatului sau legatelor și

legală pentru acesta.

Coexistența moștenirii

testamentare cu aceea legală fiind unanim admisă, pentru aceleași motive, există

și posibilitatea coexistenței calității de moștenitor legal cu aceea de legatar,

cum este și în speța supusă analizei.

Reclamanta are calitatea

atât de moștenitor legal cât și de moștenitor testamentar, întrucât prin testament

defuncta a instituit-o legatar cu titlu particular, rezervându-i în acest sens locul

de veci situat în Cimitirul G., dar în același timp are și calitatea de moștenitor

legal al defunctei stabilită prin certificatul de moștenitor – rectificat, aflat

la dosar.

Cum, pentru terenul în

litigiu defunctul nu a dispus prin testament, iar ceilalți moștenitori legali nu

au uzat de dispozițiile Legii nr. 10/2001 – republicată pentru terenul în litigiu,

corect reclamantei i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită la restituire,

în virtutea calității de moștenitoare legală care coexistă cu calitatea de moștenitoare

testamentară.

Așadar, dispozițiile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, au fost corect interpretate în sensul că

reclamanta este persoana îndreptățită la măsuri reparatorii având și calitatea de

moștenitoare legală a autoarei sale, în acord fiind și cu dispozițiile art. 4 alin.

(2) din aceeași lege potrivit cu care de prevederile legii beneficiază și moștenitorii

legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

În consecință în speța

supusă analizei nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. motiv

pentru care Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâții Primarul Orașului Eforie și Orașul Eforie prin Primar împotriva deciziei

civile nr. 69 C din 31 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru

cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 martie 2011.