ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2427/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 16 februarie 2009, sub nr. 1585/228/2009, reclamanta A.M. a chemat în judecată pe pârâta Orașul Eforie și Primarul Orașului Eforie – solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 274 m.p., fostul lot din parcelarea T. În motivarea cererii se arată că pârâta a fost notificată în sensul restituirii imobilelor dar nici până în prezent reclamanta nu a primit un răspuns, deși are calitate de persoană îndreptățită fiind nepoată de soră și moștenitoare legală a defunctei S.V., la rândul ei soție supraviețuitoare și moștenitoare legală și testamentară a defunctului S.F. Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 1134 din 06 noiembrie 2009 a admis cererea reclamantei A.M.

și s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 274 m.p. situată în Eforie Nord, fostul lot din parcelarea T. Pentru a hotărî astfel s-a reținut că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului care a aparținut defunctului I.S. S-a mai reținut că imobilul a fost preluat de stat prin Decretul nr. 111/1951 și se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 1 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001, iar preluarea abuzivă a imobilului îndreptățește reclamanta să primească măsuri reparatorii. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții invocând nelegalitatea și netemeinicia criticând calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, precum și calitatea de legatar cu titlu particular al defunctei S.V.

și în această calitate reclamanta a moștenit numai locul de veci în Cimitirul G., restul moștenirii fiind culeasă de strănepoți. Curtea de Apel Constanța prin decizia nr. 69/e din 31 martie 2010 a respins apelul ca nefondat. În considerentele hotărârii s-a reținut că, certificatul de moștenitor a fost rectificat prin încheierea de rectificare din 17 septembrie 2009 și prin această încheierea s-a stabilit că reclamanta este succesoarea legală a defunctei S.V. în calitate de nepoată de soră și legatar cu titlu particular pentru un loc de veci conform testamentului, iar A.M.R. și A.R.C.

sunt succesori ai aceleiași defuncte în calitate de strănepoți și de legatari cu titlu particular însă la venirea în baza testamentară celelalte bunuri cuprinse în masa succesorală respectiv, ca moștenitoare legală a mătușii sale S.V., a dobândit prin transmisiune succesorală nu numai bunurile înscrise în certificatul de moștenitor, dar și vocație la restituire pe care mătușa sa o dobândise odată cu acceptarea succesiunii fostului proprietar, vocație pe care reclamanta a valorificat-o odată cu depunerea notificării prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâții, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenții critică hotărârea sub următoarele aspecte: - S-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în sensul că reclamanta nu are calitatea de moștenitor, fiind legatară cu titlu particular, are vocație succesorală doar la unul sau mai multe bunuri succesorale individualizate, respectiv decât pentru locul de veci situat în Cimitirul G. și că restul moștenirii este cules de strănepoții defunctei. Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs se constată nefondat recursul pentru cele ce succed. Criticile pârâtei vizează calitatea de moștenitor a reclamantei de pe urma defunctei S.V. Contrar criticilor, pe larg expuse de pârâți, reclamanta are calitatea de moștenitor de pe urma defunctei S.V.

după cum urmează. Conform art. 650 C. civ. „succesiunea se desfășoară sau prin lege, sau după voința omului, prin testament”. Prin urmare, în funcție de izvorul vocației succesorale a celor care dobândesc patrimoniul persoanei decedate, moștenirea poate fi legală sau testamentară. Moștenirea este legală în cazul în care transmiterea patrimoniului succesoral are loc în temeiul legii – la persoanele, în ordinea și în cotele determinate de lege. Ea intervine în cazul și în măsura în care defunctul nu a dispus prin testament de patrimoniul său pentru caz de moarte sau manifestarea sa de voință nu poate produce efecte, în total sau în parte. În legătură cu cele două feluri ale moștenirii prevăzute de art. 650 C. civ., trebuie precizat că ele nu se exclud reciproc, ci, dimpotrivă moștenirea legală poate coexista cu moștenirea testamentară.

Deci formula legală din art. 650 C. civ. nu trebuie să fie interpretată în sensul că moștenirea testamentară ar exclude pe cea legală. Dacă testatorul a făcut mai multe legate cu titlu universal, dar ele nu epuizează întregul patrimoniu succesoral, devoluțiunea moștenirii va fi testamentară în limitele legatului sau legatelor și legală pentru acesta. Coexistența moștenirii testamentare cu aceea legală fiind unanim admisă, pentru aceleași motive, există și posibilitatea coexistenței calității de moștenitor legal cu aceea de legatar, cum este și în speța supusă analizei. Reclamanta are calitatea atât de moștenitor legal cât și de moștenitor testamentar, întrucât prin testament defuncta a instituit-o legatar cu titlu particular, rezervându-i în acest sens locul de veci situat în Cimitirul G., dar în același timp are și calitatea de moștenitor legal al defunctei stabilită prin certificatul de moștenitor – rectificat, aflat la dosar.

Cum, pentru terenul în litigiu defunctul nu a dispus prin testament, iar ceilalți moștenitori legali nu au uzat de dispozițiile Legii nr. 10/2001 – republicată pentru terenul în litigiu, corect reclamantei i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită la restituire, în virtutea calității de moștenitoare legală care coexistă cu calitatea de moștenitoare testamentară. Așadar, dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, au fost corect interpretate în sensul că reclamanta este persoana îndreptățită la măsuri reparatorii având și calitatea de moștenitoare legală a autoarei sale, în acord fiind și cu dispozițiile art. 4 alin. (2) din aceeași lege potrivit cu care de prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

În consecință în speța supusă analizei nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. motiv pentru care Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții Primarul Orașului Eforie și Orașul Eforie prin Primar împotriva deciziei civile nr. 69 C din 31 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2011.