ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4440/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4440/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei penale

de față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 38 din 23 februarie

2010, Tribunalul Gorj a dispus condamnarea inculpaților:

- P.N.C., cetățean

român, studii 11 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar

nesatisfăcut, fără antecedente penale, la pedepsele de: 20 ani închisoare și 5

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pentru o infracțiune

de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. c) C. pen.; 5 ani închisoare pentru o infracțiune de furt

calificat prevăzută de art. 208 - 209 lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 75

lit. c) C. pen.

În baza art. 33 - 34

C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului P.N.C. în pedeapsa cea

mai grea, aceea de 20 ani închisoare, inculpatul urmând să execute rezultanta

de 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.,

după executarea pedepsei principale.

Au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b) și lit. e) C. pen. pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.

- A.R.G., cetățean

român, studii - 10 clase, elev la Liceul XXX Tg. Jiu, fără antecedente penale,

la pedepsele de: 8 ani închisoare, pentru o infracțiune de omor, prevăzută de

art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 - 109 C. pen.; 3 ani

închisoare, pentru o infracțiune de furt calificat prevăzută de art. 208 - 209

lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 99 - 109 C. pen.

În baza art. 33 - 34

C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului A.R.G. în pedeapsa cea

mai grea, acesta urmând să execute 8 ani închisoare.

Au fost interzise

inculpatului A.R.G. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen. după

împlinirea vârstei de 18 ani.

A fost menținută

măsura arestării preventive a celor doi inculpați și s-a dedus din pedepsele

aplicate celor doi inculpați durata reținerii și a arestului preventiv din 07

septembrie 2009, la zi.

A fost obligat

inculpatul P.N.C. în solidar cu inculpatul minor A.R.G., iar acesta și în

solidar cu părțile responsabile civilmente A.I. și A.A., la plata a 10.500 RON

despăgubiri civile și 30.000 RON daune morale în favoarea părții civile C.V.

A fost obligat

inculpatul P.N.C. în solidar cu inculpatul minor A.R.G., iar acesta și în

solidar cu părțile responsabile civilmente A.I. și A.A., la plata 30.000 RON

daune morale în favoarea părții civile C.A.N.

A fost obligat

inculpatul P.N.C. în solidar cu inculpatul minor A.R.G., iar acesta și în

solidar cu părțile responsabile civilmente A.I. și A.A., la plata a 420 RON cu

titlu de rentă globală în favoarea părții civile C.A.N., stabilită la data

pronunțării sentinței.

A fost obligat

inculpatul P.N.C. în solidar cu inculpatul minor A.R.G., iar acesta și în

solidar cu părțile responsabile civilmente A.I. și A.A., la plata a 70 RON

lunar cu titlu de rentă lunară în favoarea părții civile C.A.N. de la data

pronunțării sentinței până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la

finalizarea studiilor dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.

A fost obligat

inculpatul P.N.C. la 450 RON la cheltuieli judiciare statului și inculpatul

A.R.G. în solidar cu părțile responsabile civilmente A.I. și A.A. la 450 RON

cheltuieli judiciare statului.

A fost obligat

inculpatul P.N.C. în solidar cu inculpatul A.R.G., iar acesta și în solidar cu

părțile responsabile civilmente A.I. și A.A., la plata a 500 RON cheltuieli

judiciare în favoarea părții civile C.V. și la plata a 500 RON în favoarea

curatorului P.M. cu același titlu.

Pentru a pronunța

astfel, tribunalul a constatat că prin rechizitoriul parchetului nr. 602/P/2009

din 17 septembrie 2009 au fost trimiși în judecată, în stare de arest

preventiv, inculpații P.N.C. și A.R.G., pentru comiterea infracțiunilor de omor

calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și furt calificat

prevăzută de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., aflate în

concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen., asupra victimei C.I., pentru

inculpatul P.N.C. reținându-se aplicarea agravanței prevăzută de art. 75 lit.

c) C. pen. (faptă săvârșită alături de un minor), iar pentru inculpatul A.R.G.,

reținându-se aplicarea dispozițiilor art. 99 și următoarele C. pen., privind

starea de minoritate (inculpatul având vârsta de 16 ani la data faptei).

S-a reținut în fapt

că, în săptămâna 24 - 30 august 2009, organele de poliție au fost sesizate de

C.V. din satul V., comuna B. că fiul său - C.I., în vârstă de 42 ani, angajat

la o unitate minieră din cadrul E.M. Rovinari - a dispărut de la locuință și nu

cunoaște nimic cu privire la persoana acestuia.

În ziua de 06

septembrie 2009 familia F. din aceeași localitate a apelat serviciul 112,

sesizând faptul că într-un hidrant de golire, situat pe magistrala de apă

potabilă Izvarna - Craiova aparținând Companiei de Apă Oltenia Craiova, aflat

în prelungirea gospodăriei lor, se află cadavrul unui bărbat.

Fiind efectuate cercetări

cu privire la aceste aspecte, s-a reținut următoarea situație de fapt:

Victima C.I., de 42

ani, locuia singur într-un imobil situat în comuna B., sat V., județul Gorj,

fiind divorțat și în comunitate era cunoscut ca un împătimit al alcoolului.

Vineri - 28 august

2009, victima s-a aflat în orașul Rovinari unde a efectuat cumpărături necesare

deplasării în ziua de luni 31 august 2009 în Stațiunea Săcelu la un curs de

perfecționare organizat de S.N.L.O.

După amiază, la

întoarcerea spre casă, victima a consumat băuturi alcoolice, iar seara în jurul

orelor 23

00

a ajuns la barul SC "B." SRL, administrat de

martorul M.I.

La una din mesele

situate pe terasa barului (orientată spre DN 67 Tg. Jiu - Craiova), pe lângă

alte persoane se aflau și inculpatul major P.N.C., respectiv inculpatul minor

A.R.G., vecini cu victima.

Acesta s-a așezat la

masa inculpaților, comandând personalului de la bar șampanie și bere, invitând

pe cei doi să consume împreună cu el.

Conform unor

obiceiuri proprii, victima a golit conținutul sticlelor comandate, apoi a

aruncat sticla de șampanie în direcția drumului național, comandând ulterior o

altă șampanie și un set de pahare cu picior marca "L.", susținând că

nu servește băutură din paharele de plastic oferite de personalul barului.

Urmare a

manifestărilor necontrolate pe care le avea și stării de ebrietate,

administratorul barului, în jurul orelor 00

30

(29 august 2009) le-a

transmis victimei și inculpaților că dorește să închidă, împrejurare în care

cei trei s-au ridicat și au plecat în direcția locuințelor, pe partea dreaptă a

sensului de mers Rovinari - Filiași (drum aflat în lucru).

Martorul M.I. a

precizat că pe terasa barului inculpații și victima au consumat bere și

șampanie și a observat când cei trei au plecat în direcția caselor.

Din probele

administrate s-a reținut că victima, la plecare, avea în mână o sticlă de

șampanie, iar inculpatul major P.N.C. ținea sub brațul drept setul de pahare cu

picior, cumpărat de C.I., set care, ulterior, a fost găsit aruncat la locul

săvârșirii infracțiunii (fapt consemnat în procesul-verbal de reconstituire).

De la barul SC

"B." SRL până la locuințele lor, distanță de 500 metri, inculpatul

minor A.R.G. și victima se deplasau pe porțiunea din afara drumului național

unde se executau lucrări de reabilitare (porțiune denumită casetă - aflată la

un nivel mai jos decât carosabilul), iar inculpatul major P.N.C. pe carosabil.

La o distanță de 50

metri de locuința sa, din declarațiile inculpaților s-a reținut că, fără nici

un motiv victima a lovit cu pumnul în zona abdomenului pe inculpatul major

P.N.C., împrejurare în care acesta, după ce a schimbat setul de pahare pe

care-l ținea sub brațul drept în mâna stângă, l-a lovit cu pumnul în partea

stângă a feței, apoi a aruncat paharele în șanțul din apropiere și a lovit din

nou victima cu piciorul drept în zona abdomenului.

Victima, urmare a

loviturilor primite, pentru moment s-a ghemuit, apoi s-a prăbușit cu capul pe

bordura drumului național și pietrele aflate în zona de lucrări intitulată

"casetă".

În poziția respectivă

victima a fost lovită cu picioarele și pumnii peste cap și corp de inculpatul

minor A.R.G., susținerea acestuia în sensul că victima în cădere l-ar fi atins

și i-ar fi fost teamă să nu fie lovit, neputând fi luate în considerare în

contextul împrejurărilor de fapt în care s-a produs infracțiunea.

Constatând că victima

nu mai mișcă și la nivelul feței (nas, gură și urechi) avea sânge, inculpatul

major P.N.C. a târât corpul victimei, prinzându-l de subrațe peste un dâmb de

lângă drumul național, la o distanță de 10 metri de locul săvârșirii faptei,

într-un șanț de scurgere a apelor fluviale, unde inculpații au constatat că

C.I. decedase.

Susținerile

ulterioare ale inculpatului minor A.R.G., în sensul că a încercat să-l convingă

pe inculpatul major să sune la 112 pentru salvarea victimei sau că a încercat

să fugă de la locul săvârșirii faptei pentru a anunța vecinii, însă a fost

împiedicat de P.N.C. care l-a amenințat cu bătaia și închisoarea, nu pot fi

avute în vedere în condițiile în care acesta la urmărirea penală, până în

momentul prezentării materialului de urmărire penală, a declarat în mod

constant că a lovit, pe considerentul că i-a fost teamă să nu fie lovit și el

de victimă, apoi l-a însoțit pe inculpatul major în fiecare moment, ulterior constatării

decesului.

În ideea de a nu fi

observați de eventuali trecători sau conducători auto care circulau pe drumul

național, raza proiectată de un bec aparținând iluminatului public fiind destul

de pregnantă în zona în care se aflau inculpații și corpul victimei, cei doi au

hotărât să se deplaseze pe un teren în direcția râului Jiu.

Astfel, inculpații au

apucat corpul victimei de mâini și l-au târât din șanțul unde constataseră

decesul, printr-un lan de porumb, apoi pe o miriște, pentru a se depărta de

drumul național.

În aceste împrejurări

din picioarele victimei au căzut pantofii pe care-i purta (bunurile marca

"B." cu șiret, mărimea 40, din piele de culoare neagră au fost găsite

la o distanță de 8 metri unul față de celălalt - aspectele fiind consemnate în

procesul-verbal de reconstituire).

Din locul respectiv

(miriște), unde inculpații s-au oprit pentru a se odihni, cei doi au hotărât să

îndepărteze corpul victimei prinzând-o de picioare, capul și corpul fiind

târâte pe pământ. La o distanță de 50 metri de drumul național, deplasându-se

tot pe terenul cu miriște pe lângă un lan de porumb, cei doi inculpați s-au

oprit, din buzunarul drept față al pantalonului tip blug de culoare neagră cu

care era îmbrăcat corpul victimei, inculpatul minor A.R.G. a sustras suma de 27

RON, sumă pe care ulterior cei doi au împărțit-o, banii fiind cheltuiți în

interes personal în zilele următoare.

Corpul victimei a

fost târât apoi în aceeași direcție încă 100 metri, traseu pe care, urmare a

modului de deplasare, a fost pierdut tricoul cu care fusese îmbrăcat (tricou de

culoare neagră prevăzut la gulere și mâneci cu alb), inscripționat pe piept cu

alb (aspecte consemnate și în procesul-verbal de reconstituire a faptelor).

Inculpații s-au mai

deplasat din acest punct încă 50 metri și întrucât raza becului de la

iluminatul public reflecta și în zona respectivă au hotărât să traverseze un

lan de porumb în direcția vest către terenurile din prelungirea gospodăriilor

cetățenilor.

În situația creată,

inculpații au hotărât să ascundă cadavrul victimei și, în acest sens,

inculpatul major P.N.C. și-a amintit de existența unui hidrant de aerisire

aparținând Companiei de Apă Craiova care se afla la o distanță oarecare de

locul în care erau.

Au târât corpul

victimei până lângă hidrant, P.N.C. a ridicat capacul metalic cu o mână, cu

cealaltă încercând să împingă victima în interior însă nu a reușit, motiv

pentru care i-a solicitat inculpatului minor A.R.G. să țină el capacul,

prinzând corpul victimei cu ambele mâni și aruncându-l cu capul înainte în

interior, acesta prăbușindu-se la o distanță de 2,5 m în adâncime, în apa

strânsă aici, apoi au lăsat capacul.

La plecare,

inculpatul P.N.C. a observat pantalonul de culoare neagră tip blug al victimei

care se trăsese de pe corp în timpul târârii, l-a luat și l-a aruncat în

hidrant, acesta căzând pe un ventil metalic unde a fost găsit cu ocazia

cercetării efectuate la fața locului.

Din zona respectivă

cei doi inculpați au folosit un traseu ocolitor pentru a reveni spre locuințele

lor, plănuind să ascundă faptele pe care le săvârșiseră în ideea că nu va fi

descoperit cadavrul victimei și nici autorii infracțiunii de omor.

Din raportul de

constatare medico-legală (autopsie) nr. 1690 din 16 septembrie 2009 eliberat de

Serviciul de Medicină Legală Gorj s-a reținut că moartea numitului C.I. de 42

ani a fost violentă, ea datorându-se unui hematom extradural parieto-temporal

drept, produs ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral acut, leziunile de

violență constatate la necropsie s-au putut produce cu corp dur și de corp dur

și posibilă cădere, cele de la nivelul capului fiind în directă legătură de

cauzalitate cu decesul acestuia, iar cele de la nivelul membrului superior

drept fiind leziuni de apărare.

Tribunalul a reținut

că starea de fapt expusă în rechizitoriu este dovedită prin procesul-verbal de

cercetare la fața locului, procesul-verbal de reconstituire, declarațiile

martorilor, declarațiile inculpaților, referatul de evaluare întocmit de

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, planșe fotografice, alte

înscrisuri, încadrând faptele inculpaților după cum urmează:

- faptele

inculpaților P.N.C. și A.R.G., de a exercita acte de violență asupra victimei

C.I., care au produs decesul acestuia, s-a reținut că întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzut de art. 174, art. 175

lit. i) C. pen.; faptele inculpaților de a sustrage din buzunarul pantalonului

victimei, o sumă de bani pe care și-au însușit-o, împărțind-o egal, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, prevăzut de art.

208 - art. 209 lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

constatându-se incidența dispozițiilor art. 99 și următoarele C. pen., pentru

minorul A.R.G. și a agravanței prevăzute de art. 75 lit. c) C. pen., pentru

inculpatul P.N.C.

Tribunalul a reținut

astfel că, sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de omor s-a realizat

prin acțiuni conjugate de lovire, exercitate de ambii inculpați asupra

victimei, cauzându-i leziuni care au condus la deces, între acțiunile de lovire

și moartea victimei existând un raport de cauzalitate, iar sub aspectul laturii

subiective, că inculpații au acționat cu intenție indirectă, aceștia prevăzând

rezultatele faptelor lor, pe care deși nu le-au urmărit, au acceptat

posibilitatea producerii lor; în consecință s-a reținut că inculpații au

săvârșit cu vinovăție infracțiunile deduse judecății, procedându-se la

condamnarea lor.

La individualizarea

pedepselor și a modului de executare a acestora, instanța a ținut seama de

dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă

prevăzute de partea specială a Codului penal, a avut în vedere atitudinea

inculpaților pe întreaga desfășurare a procesului penal, de persoana fiecărui

inculpat (inculpatului major P.N.C., fiindu-i aplicată anterior o amendă

administrativă), de pericolul social deosebit de grav al faptelor săvârșite, de

modalitatea în care au săvârșit aceste fapte, respectiv pe timp de noapte și de

a deplasa victima pe o distanță mare de teren, în vederea ascunderii faptei

lor. În acest sens, instanța a aplicat pedepse orientate către mediu, respectiv

inculpatului P.N.C. pedepsele de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.,

pentru infracțiunea de omor și 5 ani închisoare pentru infracțiunea de furt,

stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C.

pen., iar inculpatului A.R.G., pedepsele de 8 ani închisoare pentru

infracțiunea de omor și 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt,

stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare. Pentru ambii inculpați

s-au aplicat și pedepse accesorii, constând în interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pe durata

prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., iar pentru inculpatul minor, după

împlinirea vârstei de 18 ani.

Tribunalul a ținut

seama de asemenea că cei doi inculpați, prin ordonanța din 07 septembrie 2009

au fost reținuți pe o perioadă de 24 de ore și că la aceeași dată, Tribunalul

Gorj prin Încheierea nr. 48 din 07 septembrie 2009 din Camera de Consiliu

(Dosar nr. 6839/95/2009) a dispus arestarea preventivă a inculpatului major

P.N.C. pe o perioadă de 29 de zile și a inculpatului minor A.R.G. pe o perioadă

de 19 zile, măsurile preventive fiind ulterior menținute, conform art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., astfel că, în baza art. 88 C. pen., s-au dedus din

pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și a arestului preventiv de

la 07 septembrie 2009, la zi.

În ce privește latura

civilă a cauzei, s-a luat act că au fost promovate acțiuni civile: de către

partea civilă C.V. (tatăl victimei) care a solicitat despăgubiri în valoare de

10.500 RON, reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeni și daune morale

în cuantum de 30.000 RON și de partea civilă C.A.N. (fiica minoră a victimei,

reprezentată în procesul penal prin curator P.M.), care a solicitat prestație

periodică, întrucât beneficia de pensie de întreținere din partea victimei și

daune morale în cuantum de 30.000 RON.

Față de probatoriul

administrat (probe cu înscrisuri și testimoniale fiind audiați martorii M.N. și

B.I.) - instanța a reținut ca deplin dovedite prejudiciile materiale și morale

solicitate de către părțile civile, fapt pentru care a admis ambele cereri,

dispunând obligarea solidară a inculpaților P.N.C. și A.R.G., la rându-i în

solidar cu părțile responsabile civilmente A.I. și A.A., la plata a 10.500 RON

despăgubiri civile, sumă în care se regăsește și suma de 27 RON de care victima

a fost deposedată de către cei doi inculpați, către partea civilă C.V.; la

plata sumei de 30.000 RON daune morale în favoarea părții civile C.V., având în

vedere prejudiciul moral deosebit produs acestuia în calitate de tată al

victimei, persoană în vârstă, care a fost lipsită la bătrânețe de ajutorul

fiului său, cât și de disconfortul psihic pricinuit ca urmare a morții fiului

său; la 30.000 RON la daune morale în favoarea părții civile C.A.N., fiica

victimei, având în vedere același prejudiciu moral pricinuit, în sensul că la o

vârstă deosebit de fragedă este lipsită de ajutorul tatălui său, cât și la

plata sumei de 420 RON cu titlu de rentă globală în favoarea părții civile C.A.N.,

stabilită la data pronunțării sentinței, ce reprezintă diferența dintre pensia

de întreținere lunară pe care o primea de la tatăl său (500 RON) și pensia de

urmaș de 467 RON lunar și în continuare, la plata a 70 RON lunar cu titlu de

rentă lunară în favoarea părții civile C.A.N. de la data pronunțării sentinței

până la împlinirea vârstei de 18 ani, sau până la finalizarea studiilor, dar nu

mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani, sumă ce reprezintă diferența pe

care victima putea să o presteze cu titlu de pensie de întreținere (537 RON) și

pensia de urmaș pe care o primește (467 RON).

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpații, invocând critici de nelegalitate și

netemeinicie, astfel:

În apelul

inculpatului P.N.C. s-a solicitat desființarea sentinței, rejudecarea cauzei

și, în privința infracțiunii de omor calificat, reținerea circumstanței

atenuante a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., iar în privința

infracțiunii de furt calificat, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen.; s-a solicitat aplicarea unor pedepse

corespunzătoare, iar în teză subsidiară reținerea incidenței art. 74, art. 76

C. pen. și aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege; pe

latură civilă s-au solicitat respingerea acțiunii civile formulată de C.V., ca

tardiv introdusă, precum și reducerea cuantumului daunelor morale acordate

părții civile C.A.N.

Apelul a fost

motivat, susținându-se că incidentul dintre părți s-a datorat acțiunilor

agresive ale victimei care a aplicat în mod repetat lovituri cu pumnul

inculpatului P.N.C., producând-i o stare de tulburare puternică, sub imperiul

căreia a ripostat, aplicând două lovituri victimei; s-a susținut că în raportul

medico-legal nu s-a indicat expres lovitura care a determinat traumatismul

cranio-cerebral al victimei, mai ales că victima se afla în stare de ebrietate,

ceea ce a concurat la dezechilibrarea acesteia și căderea la sol, unde s-a

accidentat, lovindu-se cu capul de o piatră; pentru infracțiunea de furt, s-a

arătat că banii au fost sustrași de la victimă de către inculpatul A.R.G., după

care acesta i-a înmânat o parte din ei inculpatului P.N.C., situație în care

cei doi nu pot avea calitatea de coautori, ci inculpatul P.N.C. a săvârșit

numai acte specifice infracțiunii de tăinuire; în privința tardivității

formulării acțiunii civile de către C.V., s-a arătat că acesta nu a formulat

cereri de despăgubire în cursul urmăririi penale și la termenul din 29

octombrie 2009, încălcându-se astfel dispozițiile art. 15 C. proc. pen.

În apelul

inculpatului A.R.G., s-a solicitat desființarea sentinței, achiesându-se la

criticile formulate de coinculpatul P.N.C., precum în sensul reținerii în

favoarea inculpatului A.R.G. a dispozițiilor art. 74, art. 76 C. pen., având ca

efect reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege; în motivarea

apelului s-a arătat că inculpatul minor a avut un comportament anterior bun, a

manifestat sinceritate și regret în cursul cercetărilor, cooperând cu organele

judiciare, astfel că se justifică aplicarea unor sancțiuni mai blânde; au fost

aduse critici și soluționării cauzei pe latură civilă, solicitându-se reducerea

cuantumului daunelor morale, cu motivarea că victima nu se preocupa, decât

ocazional de starea părților civile - rudele sale.

Prin Decizia penală

nr. 159 din 05 iulie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpații P.N.C. și A.R.G., împotriva Sentinței penale

nr. 38 din 23 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr.

7023/95/2009.

A dedus în continuare

prevenția, de la 23 februarie 2010 la zi și a menținut arestarea preventivă

față de ambii inculpați.

A obligat apelanții

inculpați, fiecare, la plata a câte 210 RON cheltuieli judiciare statului, din

care câte 150 RON reprezentând onorariu avocat oficiu, inculpatul A.R.G. urmând

a fi obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente A.I. și A.A., la

plata acestor cheltuieli.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de prim control judiciar a constatat că situația de

fapt a fost corect stabilită de instanța de fond, neputându-se reține

circumstanța prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpatului

P.N.C., întrucât din probele dosarului nu a rezultat existența vreunui

provocări din partea victimei, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor fiind pe deplin dovedită.

Cu privire la

pedeapsa aplicată, s-a constatat că aceasta a fost corect individualizată în

raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Instanța de apel a

apreciat corect soluționată și latura civilă, despăgubirile acordate, atât cele

materiale, cât și cele morale fiind just cuantificate.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.N.C., invocând

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

2

și 20

C. proc. pen., precum și dispozițiile din Legea nr. 202/2010, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei și în fond admiterea apelurilor,

redozarea pedepsei aplicate, în sensul diminuării spre minimul special, iar

față de atitudinea de recunoaștere și regret a faptei săvârșite a solicitat

reducerea pedepsei cu o treime, respectiv la 13 ani și 4 luni închisoare.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor

invocate și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

Din analiza

coroborată a ansamblului probator administrat a rezultat că, în mod corect

instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în

baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit că faptele

inculpatului P.N.C. de a exercita acte de violență asupra victimei C.I. și,

ulterior, după decesul acestuia, de a sustrage din buzunarul pantalonului o

sumă de bani, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor

calificat și furt calificat prevăzute și pedepsite de art. 174 - art. 175 lit.

i) C. pen., art. 208 - art. 209 lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect

individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., actele de violență

comise de inculpat, îndreptate împotriva valorii sociale supreme - viața, atrag

în numele dreptului la viață, la integritatea fizică, psihică și materială a

oricăror ființe, pedepsirea corespunzătoare a făptuitorilor. Nu se poate ca

pentru faptele săvârșite împotriva altor semeni cărora a încercat să le curme viața,

răspunderea sa penală să nu fie corespunzătoare încălcării grave aduse ordinii

sociale, vieții.

De altfel, ca să-și

poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului

său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă

sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și

potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana

infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența

sancțiunii.

Funcțiile de

constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi

realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama

de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în

sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea

pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la

reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care

este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor

comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o

pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea

dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul

preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să

reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.

Numai o pedeapsă

justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și

finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal

român, art. 52 alin. (2), potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni".

Dar, firește, în

lumina criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea concretă a unei

activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și

cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.

Fapta, este

neîndoielnic gravă, astfel că în operația complexă a individualizării

tratamentului penal, Înalta Curte va ține seama că acțiunea violentă a

inculpatului a avut drept consecință pierderea unei vieți omenești, împrejurare

care demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât

prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispozițiile

art. 1 C. pen., ce prevăd că "legea penală apără (...) persoana,

drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordine de

drept".

Pedeapsa aplicată

inculpatului respectă principiul proporționalității între gravitatea faptei

comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului,

nejustificând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic.

În ceea ce privește

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 20 C. proc. pen. (când a

intervenit o lege mai favorabilă), constată că în cauză nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 13 C. pen., nefiind îndeplinite condițiile textului de lege

prin raportare la dispozițiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.N.C. împotriva Deciziei penale nr. 159 din 5

iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N.C. împotriva Deciziei penale nr.

159 din 5 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 07 septembrie 2009 la

09 decembrie 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 525 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 09 decembrie 2010.