ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5137/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC

D. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru

Mediu suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 8 din 17 martie 2011

emisă de A.F.M., până la pronunțarea instanței pe fondul cauzei, în temeiul art.

14 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat în esență următoarele.

Prin Decizia de

impunere nr. 8 din 17 martie 2011 pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a

dispus aplicarea penalității în cuantumul de 1.061.619 lei (echivalentul a

257.200 EURO) pentru nerestituirea unui număr de 2572 certificate de emisii de

gaze cu efect de seră aferente anului 2009.

A mai arătat

reclamanta că la data de 27 aprilie 2011 a formulat contestație prin care a

solicitat anularea Deciziei nr. 8 din 17 martie 2011 ca fiind nelegală și

netemeinică, contestație ce a fost înregistrată la A.F.M. sub nr. 44012 din 27

aprilie 2011.

Prin adresa nr. 49392

din 04 mai 2011, AFM a comunicat reclamantei că procedura de soluționare a

contestației pe cale administrativă se suspendă, întrucât au solicitat un punct

de vedere la A.N.P.M., iar ulterior, la data de 09 mai 2011, i-au comunicat

acesteia Somația și Titlul Executoriu nr. 117, înregistrate la A.F.M. sub nr.

50182 din 05 mai 2011.

Față de cele expuse,

reclamanta a considerat că se află în prezența unui caz bine justificat și că

punerea în executare a Deciziei de impunere nr. 8 din 17 martie 2011 mai

înainte de soluționarea contestației pe care a formulat-o, printr-o hotărâre

irevocabilă, este de natură a-i cauza o pagubă iminentă.

b) Soluția și

considerentele primei instanțe.

Prin sentința nr. 4107

din 9 iunie 2011 Curtea de Apel București, a admis acțiunea formulată de

reclamanta SC D. SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru

Mediu, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 8 din 17 martie

2011 emisă de Administrația Fondului pentru Mediu, până la pronunțarea instanței

de fond.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea, a reținut referitor la condiția cazului bine

justificat că împrejurările de fapt și de drept sunt de natură să creeze o

îndoială serioasă privind legalitatea Deciziei nr. 8 din 17 martie 2011, atât

timp cât aceasta a fost emisă în baza unor acte normative intrate în vigoare

după producerea faptei.

Referitor la cerința

existenței unei pagube iminente s-a reținut că prin comunicarea Somației și a

Titlului executoriu nr. 117/2011, A.F.M. și-a manifestat fără echivoc intenția

de a proceda la executarea silită a sumei de 1.061.619 lei mai înainte de a

soluționa în fond măcar plângerea prealabilă/contestația formulată de

reclamantă.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat recurs Administrația Fondului pentru

Mediu.

a) Motivele de recurs.

În motivele de recurs

recurenta a arătat că instanța de fond a apreciat greșit asupra existenței

cazului bine justificat, întrucât îndeplinirea acestei condiții nu poate fi

argumentată prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitate actului, astfel

cum procedează instanța fondului, deoarece acestea vizează fondul actului care

se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.

În ceea ce privește

paguba iminentă s-a precizat că reclamanta nu a dovedit sub aspectul

prejudiciului intrarea în incapacitate de plată.

c) Analiza motivelor

de recurs.

Înalta Curte,

examinând cererea reclamantei, motivele de recurs, legislația aplicabilă și

situația de fapt dovedită în cauză reține că recursul este nefondat, potrivit

considerentelor ce se vor enunța în continuare.

Legislația aplicabilă

C. proc. fisc. art. 215: Suspendarea executării actului

administrativ fiscal:

(1) Introducerea contestației pe calea

administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.

(2)

Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de

a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de

până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror

obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.

Legea nr. 554/2004,

Art. 14 alin. (1): Suspendarea executării actului.

În cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce

acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de

drept și fără nici o formalitate.

Art. 2 lit. ș): pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil

sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități

publice sau a unui serviciu public;

Art. 2 lit. t) cazuri

bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care

sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ;

Analiza legislației

aplicabile în materia suspendării actelor administrativ-fiscale relevă că

instanța poate dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal,

dacă sunt îndeplinite cerințele legale, respectiv formularea plângerii

prealabile, plata cauțiunii, existența cazului bine justificat și pentru prevenirea

producerii unui prejudiciu.

În speță, s-a

formulat plângere prealabilă și de asemenea s-a plătit cauțiune.

Recurenta a susținut

că nu sunt îndeplinite celelalte două condiții, cazul bine justificat și

producerea prejudiciului.

Critica este neîntemeiată.

În mod corect

judecătorul fondului a reținut în sentința pronunțată că sunt întrunite

condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului

administrativ fiscal.

În ceea ce privește

dovada existenței unui caz bine justificat.

Așa cum în mod corect

a reținut și instanța de fond, împrejurările de fapt și de drept din prezenta

cauză sunt de natură să pună sub semnul întrebării prezumția de legalitate a

deciziei de impunere atacată.

Mai mult decât atât,

se poate observa că Decizia de impunere a fost emisă de către A.F.M. cu

nerespectarea prevederilor exprese ale Art. II din H.G. nr. 1300/2010 care

stipulează că prevederile prezentei hotărâri se aplică operatorilor de aeronave

în privința cărora, după intrarea în vigoare a acesteia (28 decembrie 2010),

Agenția Națională pentru Protecția Mediului constată că nu și-au îndeplinit

obligația de a restitui certificatele de emisii de gaze cu efect de seră în

termenul prevăzut de lege.

În cazul societății

intimate Agenția Națională pentru Protecția Mediului a constatat nerespectarea

de către aceasta a termenului legal de restituire a certificatelor de emisii cu

mai mult de 6 luni înainte de intrarea în vigoare a H.G. nr. 1300/2010, așa cum

de altfel rezultă și din adresa nr. 1/851/IN din 14 iunie 2010 comunicată

reclamantei-intimate.

Prin urmare,

împrejurările de fapt și de drept au fost dovedite cu înscrisuri, în concordanță

cu prevederile legale aplicabile speței, astfel că nu pot fi reținute apărările

recurentei în sensul că este vorba despre simple susțineri/afirmații ale părților.

În ceea ce privește

cea de a doua condiție, aceea a pagubei iminente, Înalta Curte, în acord cu

soluția pronunțată de instanța de fond reține că și aceasta este îndeplinită.

Instanța de fond a reținut

corect atât circumstanțele de fapt și pe cele de drept, respectiv soluționarea

contestației fusese suspendată, recurenta începuse demersurile pentru

executarea silită, deși la data emiterii Somației de plată și a Titlului

executoriu intimata avea în curs de soluționare o cerere de rambursare a TVA a

cărei valoare depășea cu mult valoarea penalităților, ceea ce contravenea

dispozițiilor art. 136 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

Astfel,

intimata-reclamantă a dovedit și îndeplinirea celei de a doua condiții legale

pentru măsura de suspendare solicitată, dat fiind că iminența producerii unei

pagube în patrimoniul societății rezultă din începerea procedurii de executare

silită, prin comunicarea Somației și a Titlului executoriu nr. 117.

În consecință, Înalta

Curte, nu va reține criticile circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., și constată că, în mod corect instanța de fond a

reținut, în urma analizei circumstanțelor concrete ale cauzei, pe baza

împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, că în cauză

sunt indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se

bucură Decizia de impunere nr. 8 din 17 martie 2011 și care fac verosimilă

iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, fiind îndeplinite, astfel,

cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din L.C.A.

d) Soluția instanței

de recurs.

Toate considerentele

expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este

temeinică și legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat,

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței nr. 4107

din 9 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția A VIII-A contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2011.