ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3268/2012

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 mai 2010 sub nr. 1706/91/2010 pe rolul Tribunalului Vrancea, secția civilă, reclamanții A.P., A.T., A.R., H.I., C.S., D.M. și B.M. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român solicitând constatarea caracterului politic al condamnării suferite de defunctul lor autor A.M. prin sentința penală pronunțată de Tribunalul Militar Galați; constatarea înlăturării de drept a tuturor efectelor hotărârii judecătorești respective și obligarea pârâtului la plata sumei de 1.200.000 EURO reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral și material suferit prin condamnarea cu caracter politic.

Prin sentința civilă nr. 427 din 8 iunie 2010, Tribunalul Vrancea, secția civilă, a admis în parte acțiunea și, pe cale de consecință, a constatat caracterul politic al condamnării dispuse față de defunctul A.M. prin sentința penală nr. 926/1951 a Tribunalului Militar Galați, a constatat, că sunt înlăturate de drept toate efectele sentinței penale nr. 926/1951 pronunțată de către Tribunalul Militar Galați, față de A.M. și a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral și material.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanții sunt descendenții defunctului A.M., decedat la data de 27 noiembrie 1989, care prin sentința penală nr. 926/1951 pronunțată de Tribunalul Militar Galați a fost condamnat la 20 ani închisoare pentru fapta de uneltire împotriva ordinii sociale, prevăzută de art. 209 C. pen., fiind încarcerat la data de 08 august 1950 și eliberat la data de 15 aprilie 1964 ca urmare a emiterii unui decret de grațiere. În raport de cele reținute a apreciat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1, art. 2 și art. 5 din Legea nr. 221/2009 și analizând capetele de cerere ale acțiunii reclamanților din perspectiva acestora a apreciat ca fiind întemeiate primele două petite și a respins cererea de acordare de daune morale descendenților defunctului A.M.

în considerarea faptului că nu aceștia au fost condamnați politic prin sentința penală nr. 926/1951 pronunțată de Tribunalului Militar Galați. Împotriva sentinței civile nr. 427 din 08 iunie 2010 pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția civilă, au declarat apel reclamanții criticând-o în esență, pentru interpretarea greșită a legii și aprecierea eronată că în calitate de moștenitori ai autorului lor, condamnat politic, nu pot pretinde despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de acesta prin condamnare.

Prin decizia civilă nr. 250/A din 9 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, învestită cu soluționarea căii ordinare de atac, a respins ca nefondat apelul reclamanților în considerarea Deciziei nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a stabilit că, urmare deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.

Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs reclamanții A.P., A.R., A.T., B.M., C.S., D.M. și H.I., criticând-o în esență pentru încălcarea principiului neretroactivității deciziilor Curții Constituționale și a art. 14 din CEDO, fără a încadra criticile formulate în motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitative de art. 304 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului cu consecința schimbării în parte a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii în tot a acțiunii introductive. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva susținerilor părților și a normelor legale incidente, apreciază că elementele de critică dezvoltate de reclamanți se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., urmând a cenzura decizia atacată din perspectiva acestora. Recursul este nefondat, urmând a fi respins în considerarea următoarelor argumente: Criticile referitoare la respingerea cererii de acordare a daunelor morale, urmează a fi analizate din perspectiva Deciziei nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, publicată în M.Of. nr. 789 din 7 noiembrie 2011. Problema de drept, care se pune în speță, nu este deci cea a îndreptățirii reclamanților la acordarea daunelor morale în condițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea 221/2009, ci aceea de a se stabili dacă respectivul text de lege mai poate fi aplicat cauzei supuse analizei, în condițiile în care a fost declarat neconstituțional, printr-un control de constituționalitate exercitat a posteriori, prin decizia Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010, publicată în M.Of.

al României nr. 761 din 15 noiembrie 2010. Astfel, prevederile legale în raport de care reclamanții erau îndreptățiți la acordarea de daune morale - art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/1009 - au fost declarate neconstituționale ca urmare a exercitării a posteriori a controlului de constituționalitate și ulterior, ca și consecință a nepunerii acesteia de Parlament în acord cu prevederile constituționale în termen de 45 de zile de la data publicării Deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2011 în Monitorul Oficial - 15 noiembrie 2010, aceste prevederi și-au încetat efectele juridice, ceea ce înseamnă că nu mai pot fi aplicate și că nu mai sunt obligatorii, la fel ca normele abrogate.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile legii fundamentale, pe durata acestui termen respectivele dispoziții fiind suspendate de drept. La alin. (4) al articolului menționat se prevede că deciziile Curții Constituționale, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, aceleași dispoziții regăsindu-se și în textul cuprins la art. 31 din Legea 47/1992 referitoare la organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare.

În raport de această reglementare, constituțională și legală, s-a pus problema dacă declararea neconstituționalității unui text de lege prin decizie a Curții Constituționale, care produce efecte pentru viitor și erga omnes , se aplică și acțiunilor în curs sau numai situației celor care nu au formulat încă o cerere în acest sens. Se reține că această problemă de drept a fost dezlegată prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte în soluționarea recursului în interesul legii, în sensul că s-a stabilit că decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale produce efecte juridice asupra proceselor în curs de judecată la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, cu excepția situației în care la această dată era deja pronunțată o hotărâre definitivă.

Cu alte cuvinte, urmare a Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial. Or, în speță, la data publicării în M.Of.

nr. 761 din 15 noiembrie 2010 a deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010, nu se pronunțase în apel decizia atacată, cauza nefiind deci soluționată definitiv la data publicării respectivei decizii, astfel încât, Înalta Curte apreciază că reclamanții nu aveau speranța legitimă a dreptului conferit prin lege în sensul prevăzut de art. 1 din Protocolul I adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului Nu se poate spune, deci, că fiind promovată acțiunea la un moment la care era în vigoare art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea 221/2009, aceasta ar presupune ca efectele textului de lege să se întindă pe toată durata desfășurării procedurii judiciare, întrucât nu suntem în prezența unui act juridic convențional ale cărui efecte să fie guvernate după regula tempus regit actum . Dimpotrivă, este vorba despre o situație juridică obiectivă și legală, în desfășurare, căreia îi este incident noul cadru normativ creat prin declararea neconstituționalității, ivit înaintea definitivării sale.

Cum norma tranzitorie cuprinsă la art. 147 alin. (4) din Constituție este una imperativă de ordine publică, aplicarea ei generală și imediată nu poate fi tăgăduită, deoarece altfel ar însemna ca un act neconstituțional să continue să producă efecte juridice, ca și când nu ar fi apărut niciun element nou în ordinea juridică, ceea ce Constituția refuză în mod categoric. Pe de altă parte, împrejurarea că deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor, dă expresie unui alt principiu constituțional, acela al neretroactivității, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite.

In speță, nu există însă un drept definitiv câștigat, iar reclamanții nu erau titularii unui bun susceptibil de protecție în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme la data publicării deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010 nu exista o hotărâre definitivă, care să fi confirmat dreptul lor. Concluzionând, prin intervenția instanței de contencios constituțional, urmare sesizării acesteia cu o excepție de neconstituționalitate, s-a dat eficiență unui mecanism normal într-un stat democratic, realizându-se controlul aposteriori de constituționalitate.

De aceea, nu se poate susține că prin constatarea neconstituționalității textului de lege și lipsirea lui de efecte erga omnes și ex nunc ar fi afectat procesul echitabil, pentru că acesta nu se poate desfășura făcând abstracție de cadrul normativ legal constituțional, ale cărui limite au fost determinate în respectul preeminenței dreptului, al coerenței și al stabilității juridice. Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecința menținerii deciziei pronunțate de instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanții A.P., A.R., A.T., B.M., C.S., D.M. și H.I. împotriva deciziei civile nr. 250/A din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2012.