ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 442 pronunțată la 14 iunie 2010 în dosarul nr. 1420/1/2010 a admis recursurile formulate de petenții D.H.D., P.G., T.I.N., R.I., K.(V.).D.M., L.A., M.V.M., N.M., O.L., P.B.C., P.R., L.R.D., S.D., S.C., T.C., T.M., R.P., V.T.C., A.M., L.M.C. și C.C., împotriva sentinței penale nr. 1271 din 24 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 9678/1/2008. S-a casat sentința și cauza a fost trimisă Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru judecarea plângerilor petenților împotriva rezoluției din 07 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică.

În rejudecare, plângerile formează obiectul dosarului nr. 8125/1/2010. Potrivit disp. art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., soluționând plângerea, se verifică rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Astfel, verificând dosarul nr. 966/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, se reține că începând cu data de 20 iunie 2007, R.P., C.C., L.M.C., R.I., V.T.C., T.M., S.C., L.R.D., R.I., N.M., S.C., S.D., O.L., M.V.M., A.M., P.G., K.(V.).D.M., P.R., P.B.C., T.C., D.H.D., T.I.N., L.A., (filele 118 și următoarele dosar urmărire penală), s-au adresat cu plângeri penale procurorului general al României, în cuprinsul acestora ei susținând că procurorul D.M., din cadrul D.I.I.C.O.T.

– Serviciul Teritorial București, desemnat să efectueze urmărirea penală în dosarul nr. 6/D/P/2004, a comis cercetare abuzivă [art. 266 alin. (2) C. pen.], instigare la denunț calomnios [art. 25 C. pen. rap. la art. 259 alin. (2)], abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.), abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (art. 247 C. pen.), purtare abuzivă (art. 250 C. pen.), abuz în serviciu în formă calificată (art. 248 1 C. pen.), iar procurorul G.B. a coordonat ancheta din 18-19 martie 2004 împotriva membrilor și simpatizanților MISA. În esență, petenții au sesizat că fiind învinuiți în dosarul nr. 6/D/P/2004 al D.I.I.C.O.T.

–Serviciul teritorial București li s-a interzis să-și consemneze din dosar cele necesare formulării apărărilor, procurorul s-a comportat abuziv pentru că li s-a interzis ca, telefonic, să ia legătura cu avocații, le-a spus că vor fi trimiși în judecată, i-a amenințat, pentru a-i intimida, nu respecta legea, a furnizat cotidianului „Jurnalul Național” o copie în formă electronică a rechizitoriului, astfel aducându-le știrbire imaginii, a încercat să-i determine să declare incriminator împotriva lui B.G., astfel „ticluind” probe pentru a face sigură condamnarea lui, au fost „plimbați” într-o zi care, deși nu era sărbătoare legală (19 mai 2006), procurorul D.M. nu a dorit să muncească, dosarul era fabricat și este o înscenare politică abjectă și grotescă pentru a-i inculpa pe nedrept și pentru a distruge școala de yoga.

Prin rezoluția din 7 august 2008 în dosarul nr. 966/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, în baza disp. art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.M., procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 266, art. 25 rap. la art. 259 alin. (2), art. 247, art. 248 1 , art. 266, art. 267, art. 189 alin. (2), art. 261 C. pen., precum și neînceperea urmăririi penale față de G.B. – procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 266 C. pen., art. 25 rap.

la art. 259 alin. (2), art. 247, art. 248 1 , art.267, art. 189 alin. (2), art. 261 C. pen. Actele premergătoare efectuate au constatat că plângerile sunt identice atât între ele, cât și cu alte plângeri înregistrate sub nr. 500/P/2005 și nr. 472/P/2007, soluționate. Verificând susținerile petenților, procurorul a reținut că potrivit disp. art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, identificarea făptuitorilor, stabilirea răspunderii penale a acestora pentru a se constata dacă este cazul sau nu să se dispună trimiterea în judecată, urmărirea penală nefiind publică și neavând caracter de contradictorialitate, acestea imprimându-i operativitate și mobilitate, organul de urmărire penală trebuind să instrumenteze acte în momentul potrivit ales, nu la date anunțate.

Totodată, spre deosebire de faza cercetării judecătorești, urmărirea penală are rolul de a lămuri neclaritățile existente între o sesizare și datele, faptele la care ajunge, de a investiga cauza obiectiv, solemn. Ca atare, în actele premergătoare, analizându-se esența plângerilor astfel cum s-a detaliat, activitatea procurorului D.M. nu reprezintă un abuz sau activitatea lui nu îmbracă caracter penal, la fel cea a procurorului general G.B.

Împotriva soluției adoptată în dosarul nr. 966/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, petenții au formulat plângeri la procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică, prin acestea cerându-se efectuarea de cercetări în legătură cu activitatea infracțională ce ar fi desfășurat-o procurorul D.M., cu ocazia instrumentării cauzei dosarului nr. 6/D/P/2004 al D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial București, precum și de procurorul general B.G., care ar fi coordonat cercetările din dosarul nr. 720/P/2004 al acestui organ judiciar. Prin rezoluția din 16 octombrie 2008 în dosarul nr. 9663/5663/II-2/2008 a procurorului șef al secției, în baza disp.

art. 278 alin. (1) C. proc. pen., s-au respins, ca neîntemeiate, plângerile petenților, organul judiciar emitent reținând că instrumentarea cauzelor penale din dosarele nr. 720/P/2003 și 6/D/2004, în cadrul acestuia din urmă, la 18 martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, emițând autorizațiile nr. 63/2004 și nr. 64/2004, procurori de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (O.N., D.M., I.A., C.V., S.E., G.M., B.V.) au coordonat perchezițiile realizate în unele imobile din București, dar instrumentarea lor, alături de cea a plângerilor amintite, a mai fost analizată în dosarele nr. 500/P/2005, nr. 472/P/2007, nr. 615/P/2004 în acestea dându-se soluții de neurmărire penală, nerelevându-se încălcări ale dispozițiilor legate de contextul analizat.

În conformitate cu disp. art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., petenții au formulat plângeri la instanța supremă, motivele invocate fiind detaliate în prezenta. Este de amintit că potrivit disp. art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., soluționând plângerile, se verifică rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Astfel, petenții, în dosarul nr. 6/D/2004 au avut calitatea procesuală de învinuiți, în esență, în plângeri, ei afirmând că în instrumentarea cauzei procurorul D.M. și procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București G.B.

au săvârșit infracțiunile detaliate (referitor la modul în care au fost audiați, presupuse intimidări, presiuni pentru a-l incrimina pe G.B., nepermiterea accesului la telefon, exercitarea defectuoasă a atribuțiilor la prezentarea materialului de urmărire penală, imposibilitatea luării legăturii cu avocații întrucât nu s-a permis accesul în sediul parchetului cu telefonul mobil, rechizitoriul a fost postat pe internet, astfel ei fiind supuși oprobriului public, i-a bulversat, tulburat, confuzat și șocat, hărțuiți, citare la parchet împotriva voinței lor, atitudine rigidă a procurorului). În raport cu actele și lucrările dosarului, se reține că rezoluția din 7 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în dosarul nr. 966/P/2007 este legală și temeinică.

Potrivit disp. art. 222 alin. (1) și (2) C. proc. pen., plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune, și trebuie să cuprindă ... mijloace de probă. Art. 224 C. proc. pen. prevede că actele premergătoare se efectuează în vederea începerii urmăririi penale și sunt limitate la îndeplinirea scopului lor, de a completa informațiile organului de urmărire penală pentru a le aduce la nivelul unor constatări care să determine scopul lor, de a verifica informațiile deținute, confirmând sau infirmând concordanța acestora cu realitățile faptice ale cauzei și, după caz, de a fundamenta convingerea organului de urmărire penală referitoare la soluția de neurmărire penală, potrivit art. 228 C. proc.

pen. Pentru a se putea începe urmărirea penală sunt necesare două condiții, prima fiind existența unui minim de date ce ar permite organului abilitat să considere că s-a comis o infracțiune, dare ce ar deriva din sesizarea făcută sau din actele premergătoare desfășurate după sesizare, iar a doua rezultă din art. 228 C. proc. pen. – inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., intervenția unui astfel de caz rezultând fie din sesizare, fie din cele premergătoare realizate după sesizare, ceea ce poate determina ca în locul începerii urmăririi penale, să funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale. În cauză, se constată că este aplicabil cazul de împiedicare prev. de art. 10 lit. a) C. proc.

pen. (faptele nu există în materialitate), actele procurorilor, astfel cum s-a dezvoltat în rezoluții, fiind aplicarea dispozițiilor legale fundamentate pe elementele relevate prin plângeri. Ca atare, neexistând temeiuri pentru desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, în conformitate cu disp. art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerile petenților vor fi respinse ca nefondate. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, petenții vor fi obligația la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondate, plângerile formulate de petenții A.M., L.M.C., C.C., D.H.D., P.G., T.I.N., R.I., K.(V.).D.M., L.A., M.V.M., N.M., O.L., P.B.C., P.R., L.R.D., S.D., S.C., T.C., T.M., R.P., V.T.C. și S.C. împotriva rezoluției din 07 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în dosarul nr. 966/P/2007 Obligă petenții să plătească suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 februarie 2011.