ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4879/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 162/R din data de 26 februarie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta A.C.C.I. Româno-Ungară împotriva sentinței civile nr. 1040/CA din data de 18 noiembrie 2009 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, respingând și cererea recurentei de obligare a intimaților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, la 31 august 2009, reclamanta A.C.C.I.

Româno-Ungară, a formulat acțiune în contencios administrativ chemând în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul de Finanțe, personal ministrul - ordonator de credite, și pe Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, solicitând suspendarea și anularea actului-proces-verbal din 24 octombrie 2008 emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, solicitând și daune materiale de 300.000 RON pentru încălcarea interesului și dreptului reclamantei. La termenul de judecată din 18 noiembrie 2009, instanța a constatat că reclamanta nu a timbrat deși i se pusese în vedere acest lucru sub sancțiunea netimbrării, fiind precizat și cuantumul taxei. Pentru aceste motive Tribunalul Brașov a invocat din oficiu excepția netimbrării acțiunii și rămânând în pronunțare pe această excepție, a anulat acțiunea reclamantei ca netimbrată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A.C.C.I. Româno-Ungară, arătând că în mod greșit, în cursul judecății, instanța de fond le-a solicitat taxe cu un cuantum mai mare față de cele indicate de citație și achitate inițial, și că, deși a solicitat lăsarea cauzei la a doua strigare instanța a intrat în pronunțare. A arătat recurenta că astfel i-a fost încălcat dreptul de acces la justiție. Din analiza actelor dosarului de fond, Curtea a constatat că reclamanta, la data înregistrării acțiunii la Tribunalul Brașov, nu a timbrat acțiunea. Instanța de fond a pus în vedere reclamantei să timbreze acțiunea la termenul de judecată din 7 octombrie 2009, reprezentantul acesteia fiind prezent la judecată și i s-a stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în valoare de 43 RON și 0,30 RON, sub sancțiunea anulării acțiunii ca netimbrată.

Curtea de Apel a apreciat că în mod corect a procedat instanța de fond iar soluția de anulare a acțiunii ca netimbrată corespunde actelor de la dosar și prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 și art. 35 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi și conform O.U.G. nr. 32/1995 privind taxa judiciară de timbru. Curtea a constatat că nici în recurs recurenta-reclamantă nu a făcut vreo dovadă cu înscrisuri că ar fi timbrat legal acțiunea până la data pronunțării hotărârii atacate, nefiind probate nici legale susținerile recurentei în sensul că instanța nu dorea să judece cauza, că i s-a pus în vedere să achite taxe mai mari decât cele legale sau că cererea sa nu ar trebui timbrată.

Cât privește refuzul instanței de a lăsa cauza la o altă strigare pentru care reclamanta să timbreze, Curtea a arătat că aceste aspecte nu au fost probate în recurs și a apreciat că nu se impunea amânarea cauzei câtă vreme și se acordase deja reclamantei un termen suficient pentru a timbra acțiunea, respectiv din data de 7 octombrie 2009 și până la data de 18 noiembrie 2009. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta A.C.C.I. Româno-Ungară solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale. Recurenta a arătat că judecarea prezentei cauze se află încă în primă instanță, întrucât a fost lipsită de posibilitatea de a se apăra și că în mod eronat și nelegal s-a admis excepția netimbrării acțiunii sale.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., „h otărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului ”. Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că obiectul recursului îl pot face doar hotărârile primei instanțe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanței de apel. Or, examinând cererea recurentei și înscrisurile dosarului cauzei, Înalta Curte constată că obiectul prezentului recurs îl constituie o hotărâre dată în recurs, ceea ce, față de dispozițiile legii, este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză de A.C.C.I. Româno-Ungară ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de A.C.C.I. Româno-Ungară împotriva deciziei civile nr. 162/R din data de 26 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.