ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4879/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 162/R din data de 26 februarie

2010, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta A.C.C.I. Româno-Ungară împotriva sentinței

civile nr. 1040/CA din data de 18 noiembrie 2009 a Tribunalului Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, respingând și cererea recurentei de obligare a intimaților

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor

Publice Brașov la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, la 31 august 2009, reclamanta A.C.C.I.

Româno-Ungară, a formulat acțiune în contencios administrativ chemând în judecată

pe pârâtul Statul Român prin Ministerul de Finanțe, personal ministrul - ordonator

de credite, și pe Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, solicitând suspendarea

și anularea actului-proces-verbal din 24 octombrie 2008 emis de Direcția Generală

a Finanțelor Publice Brașov, solicitând și daune materiale de 300.000 RON pentru

încălcarea interesului și dreptului reclamantei.

La termenul de judecată

din 18 noiembrie 2009, instanța a constatat că reclamanta nu a timbrat deși i se

pusese în vedere acest lucru sub sancțiunea netimbrării, fiind precizat și cuantumul

taxei.

Pentru aceste motive Tribunalul

Brașov a invocat din oficiu excepția netimbrării acțiunii și rămânând în pronunțare

pe această excepție, a anulat acțiunea reclamantei ca netimbrată.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamanta A.C.C.I. Româno-Ungară, arătând că în mod greșit, în

cursul judecății, instanța de fond le-a solicitat taxe cu un cuantum mai mare față

de cele indicate de citație și achitate inițial, și că, deși a solicitat lăsarea

cauzei la a doua strigare instanța a intrat în pronunțare.

A arătat recurenta că

astfel i-a fost încălcat dreptul de acces la justiție.

Din analiza actelor dosarului

de fond, Curtea a constatat că reclamanta, la data înregistrării acțiunii la Tribunalul

Brașov, nu a timbrat acțiunea.

Instanța de fond a pus

în vedere reclamantei să timbreze acțiunea la termenul de judecată din 7

octombrie 2009, reprezentantul acesteia fiind prezent la judecată și i s-a stabilit

cuantumul taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în valoare de 43 RON și 0,30

RON, sub sancțiunea anulării acțiunii ca netimbrată.

Curtea de Apel a apreciat

că în mod corect a procedat instanța de fond iar soluția de anulare a acțiunii ca

netimbrată corespunde actelor de la dosar și prevederilor art. 20 din Legea nr.

146/1997 și art. 35 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi și conform

O.U.G. nr. 32/1995 privind taxa judiciară de timbru.

Curtea a constatat că

nici în recurs recurenta-reclamantă nu a făcut vreo dovadă cu înscrisuri că ar fi

timbrat legal acțiunea până la data pronunțării hotărârii atacate, nefiind probate

nici legale susținerile recurentei în sensul că instanța nu dorea să judece cauza,

că i s-a pus în vedere să achite taxe mai mari decât cele legale sau că cererea

sa nu ar trebui timbrată.

Cât privește refuzul instanței

de a lăsa cauza la o altă strigare pentru care reclamanta să timbreze, Curtea a

arătat că aceste aspecte nu au fost probate în recurs și a apreciat că nu se impunea

amânarea cauzei câtă vreme și se acordase deja reclamantei un termen suficient pentru

a timbra acțiunea, respectiv din data de 7 octombrie 2009 și până la data de 18

noiembrie 2009.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs recurenta A.C.C.I. Româno-Ungară solicitând modificarea acesteia

în sensul admiterii cererii sale.

Recurenta a arătat că

judecarea prezentei cauze se află încă în primă instanță, întrucât a fost lipsită

de posibilitatea de a se apăra și că în mod eronat și nelegal s-a admis excepția

netimbrării acțiunii sale.

Examinând cauza

în raport de actele și

lucrările dosarului, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor

art. 299 alin. (1) C. proc. civ., „h

otărârile

date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului

”.

Din interpretarea

acestor prevederi legale rezultă că obiectul recursului îl pot face doar hotărârile

primei instanțe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanței de

apel.

Or, examinând

cererea recurentei și înscrisurile dosarului cauzei, Înalta Curte constată că obiectul

prezentului recurs îl constituie o hotărâre dată în recurs, ceea ce, față de dispozițiile

legii, este inadmisibil.

Pentru aceste considerente,

în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul formulat în cauză de A.C.C.I.  Româno-Ungară ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de A.C.C.I.

Româno-Ungară împotriva deciziei civile nr. 162/R din data de 26 februarie 2010

a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2010.