ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2254/2010

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 80 din 9 aprilie

2010, Tribunalul Sibiu, secția penală, a condamnat pe inculpații L.T. și L.C.

la 24 ani închisoare pentru omor calificat și deosebit de grav, prevăzut de

art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. c) C.

pen. cu aplicarea ari. 37 lit. a) C. pen. și, respectiv, la 18 ani închisoare

pentru omor calificai prevăzut de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen.

Împotriva sentinței

au declarat apel Ministerul Public și cei 2 inculpați, cauza fiind înregistrată

pe rolul Curții de Apel Alba Iulia.

Prin Încheierea din

27 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost

menținută starea de arest a inculpaților, fiind fixat termen pentru judecarea

pe fond a apelurilor.

Împotriva încheierii,

ambii inculpați au declarat prezentele recursuri, motivele fiind menționate în

partea introductivă a deciziei.

Recursurile

inculpaților sunt nefondate.

Potrivit art. 300

2

cu referire la art. 160

b

din C. proc. pen. în cursul judecății,

instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, dispune menținerea arestării preventive.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de apel, motivat, a

dispus legal și temeinic menținerea stării de arest a inculpaților deoarece, pe

de o parte, niciunul dintre temeiurile inițiale care au determinat arestarea nu

a dispărut și impun în continuare privarea de libertate, iar pe de altă parte,

în cauză a intervenit o hotărâre condamnatorie la pedeapsa închisorii, hotărâre

care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de către inculpați și

Ministerul Public, este de natură să justifice continuarea privării de

libertate în condițiile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, astfel cum acesta a fost interpretat de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului în cauza Wemholt contra Germaniei.

În raport de faptele

pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, dar mai ales a

împrejurărilor concrete, corect instanța de apel a reținut că se impune

continuarea privării de libertate.

Motivul invocat de

inculpați - în sensul că se consideră nevinovați - în condițiile condamnării

lor în primă instanță la pedepse foarte aspre, pentru infracțiuni clasificate

criminologic ca fiind de mare violență, nu este un argument suficient, prin el

însuși, pentru a se aprecia că temeiurile arestării ar fi dispărut ori că s-ar

fi schimbat - măsura procesuală preventivă, potrivit jurisprudenței constante a

Curții Constituționale neafectând prezumția de nevinovăție a acestora.

Inculpații au

exercitat calea de atac a apelului, aceștia urmând să-și facă toate apărările

pe fondul cauzei, inclusiv cu privire la pretinsa nevinovăție afirmată cu

ocazia soluționării prezentului recurs.

Față de cele

reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile

inculpaților.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge. ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații L.T. și L.C. împotriva

Încheierii din 27 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, în dosarul nr. 3147/85/2009.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumelor de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 100 RON reprezentând onorariile

apărătorului desemnat din oficiu, se vor plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 iunie 2010.