ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 732/2014

Asupra contestației în anulare de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 80 din 09 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, în baza art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.T. la pedeapsa de 24 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - e) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată a restului de 1369 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului L.T. prin sentința penală nr. 106 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Sălaj, s-a dispus contopirea acestui rest neexecutat cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 24 ani închisoare, sporită la 26 de ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - e) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.C. la pedeapsa închisorii de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpaților exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) - e) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 13 iunie 2009 și până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, la data eliberării din penitenciar.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.M. și, în consecință, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumelor de 7.639 RON reprezentând despăgubiri materiale și de 100.000 RON daune morale către această parte civilă.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de minora P.M.I., prin reprezentant legal S.I.A. și, în consecință, au fost obligați, în solidar, inculpații la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale și la plata lunară a sumei de 150 RON, cu titlu de contribuție de întreținere în favoarea minorei, începând cu data de 12 iunie 2009 și până la majoratul minorei sau alte dispoziții ale instanței.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul L.C. a fost obligat la plata sumei de 2.700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar inculpatul L.T. la plata sumei de 2.900 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1.900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă S.M.

În motivarea acestei hotărâri, Tribunalul Sibiu a reținut următoarele:

La data de 04 septembrie 2009 s-a înregistrat la Tribunalul Sibiu rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.T., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., precum și a inculpatului L.C., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că în data de 12 iunie 2009, ora 22.00, deplasându-se pe Calea S.M. din Sibiu și fiind pe punctul de a intra în coliziune cu o căruță nesemnalizată luminos, P.B.I.T. a oprit, a coborât din mașină, angajându-se în dialog cu ocupanții căruței; din căruță au coborât inculpații, înarmați cu cuțite, care l-au atacat pe P.B.I.T. și i-au aplicat mai multe lovituri cu cuțitele, una dintre ele soldată cu secționarea aortei, în urma căreia, la scurt timp, victima a decedat.

La termenul de judecată din 07 octombrie 2009, reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, prin precizarea depusă, a îndreptat eroarea materială strecurată în rechizitoriul Ministerului Public în sensul că încadrarea juridică corectă a faptei pentru care inculpatul L.T. a fost trimis în judecată este cea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. combinat cu art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. și nu lit. b) cum din eroare s-a consemnat în rechizitoriu.

Au fost audiați inculpații în condițiile art. 70 C. proc. pen., iar la dosarul cauzei se găsesc: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente; procesul-verbal de depistare a celor doi inculpați în data de 13 iunie 2009; dovezile de ridicare, procesele-verbale de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte purtate de cei doi inculpați și planșele fotografice aferente; raportul de expertiză biocriminalistică efectuat de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureș, care conchide că pe obiectele de îmbrăcăminte ridicate de la inculpați au fost găsite urme de sânge uman având grupa AII; raportul de constatare medico-legală (autopsie) din 27 august 2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu și planșa fotografică; copia certificatului medical constatator al decesului din 13 iunie 2009 și copia certificatului de deces al victimei; declarațiile părților civile S.M., S.I.A. - în calitate de reprezentant legal al minorei P.M.I.; declarațiile martorilor L.D.R., A.O., A.O.D., M.L.I., R.T.S., R.T.J., L.I., L.M., R.Z., L.U.I., L.V., S.D.S.; declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 08 iulie 2009 al Serviciului Județean de Medicină Legală din Sibiu în care s-a concluzionat că inculpatul L.T. prezintă tulburare de personalitate și că față de fapta imputată a acționat cu discernământul păstrat; rapoartele de constatare tehnico-științifică din 29 iulie 2009 și din 02 septembrie 2009 efectuate de Serviciul Criminalistic al Inspectoratului de Poliție al Județului Sibiu care concluzionează că pentru răspunsurile inculpaților la întrebările relevante ale testului s-au înregistrat reacții specifice ale comportamentului simulat; fișele privind antecedentele penale ale inculpaților.

În faza de cercetare judecătorească, s-a efectuat de către Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu o completare la raportul de constatare medico-legală, iar de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu referate de evaluare inculpaților.

La cererea instanței, Serviciul de Ambulanță Județean Sibiu și Inspectoratul pentru Situații de Urgență al Județului Sibiu au răspuns că nu formulează pretenții civile în cauză.

În faza premergătoare cercetării judecătorești, mama victimei, S.M., s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 7.052 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare, 587 RON reprezentând cheltuieli de pomenire și 100.000 RON daune morale. În susținerea pretențiilor civile au fost depuse la dosar înscrisuri.

În numele minorei P.M.I. - fiica victimei, mama acesteia S.I.A., în calitate de reprezentant legal, s-a constituit parte civilă față de inculpați cu suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale și cu suma de 150 RON, cu titlu de pensie lunară în favoarea minorei. S-a depus copia sentinței civile nr. 1218/2009 a Judecătoriei Sibiu prin care P.B.I.T. era obligat la plata unei contribuții lunare de întreținere în favoarea minorei, în cuantum de 150 RON.

Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că la data de 12 iunie 2009, în jurul orei 22.00, P.B.I.T., în vârstă de 26 ani, se deplasa în autoturismul său împreună cu prietena sa L.D.R., pe Calea S.M. din municipiul Sibiu, înspre orașul Ocna Sibiului.

Pe drum, fiind pe punctul de a intra în coliziune cu o căruță cu coviltir, nesemnalizată luminos, care circula sinuos în același sens de deplasare, după ce a depășit-o, P.B.I.T. a oprit autoturismul în fața ei și a coborât, reproșându-le ocupanților căruței modalitatea de a circula pe un drum public, pe timp de noapte.

Din atelaj au coborât mai multe persoane, iar inculpații L.T., L.C., care erau înarmați cu cuțite și se aflau sub influența alcoolului, l-au atacat pe P.B.I.T. și i-au aplicat lovituri cu cuțitele, în principal în zona pectorală și a capului, una dintre loviri secționându-i aorta, în urma căreia victima a decedat la scurt timp.

După agresarea victimei și lăsarea ei la pământ, inculpații și-au continuat drumul alături de ceilalți ocupanți ai căruței, până în apropierea comunei S.M., județul Sibiu, unde și-au întâlnit consătenii aflați într-o primă căruță condusă de martorul R.T., fratele inculpatului L.T., căruia i-au relatat incidentul cu victima, specificând faptul că au lovit-o cu cuțitele; au mai spus că vor să fugă din zonă, ceea ce au și realizat.

Deși imediat au părăsit zona și s-au ascuns cu intenția de a se sustrage urmăririi lor penale, inculpații au fost depistați în data de 13 iunie 2009, în jurul orei 16.00, la aproximativ 30 km de Sibiu, într-o zonă împădurită din extravilanul localității M., județul Sibiu. La momentul prinderii inculpaților, au fost ridicate obiectele de îmbrăcăminte pe care aceștia le-au purtat, iar în urma expertizei efectuate s-a constatat că hainele ambilor inculpați prezentau urme de sânge uman aparținând grupei sanguine AII, grupă de sânge pe care o avea și victima P.B.I.T.

Autopsia efectuată victimei a concluzionat că moartea a fost violentă, că victima prezenta plăgi produse la data de 12 iunie 2009 prin lovire cu corp tăietor-înțepător și că plaga pectorală dreapta, penetrantă intratoracic cu secțiune de aortă, cu hemoragie internă și externă, a avut efect tanatogenerator.

Pe parcursul procesului de față, inculpații au avut o atitudine nesinceră. Aceștia nu au recunoscut comiterea faptelor, L.C. susținând pe de o parte, că s-a aflat în prima căruță și, prin urmare, era la distanță de cea de a doua căruță și de locul comiterii faptei, dar că L.T. cu doi nepoți au ucis victima, iar pe de altă parte, L.T. a pretins că L.C. a fost de față, fiind cel care a lovit și omorât singur victima.

În pofida atitudinii nesincere a inculpaților, prima instanță a apreciat că materialul probator administrat în cauză a dovedit pe deplin vinovăția acestora la comiterea faptelor, apărările inculpaților nefiind confirmate de probele de la dosar. Astfel:

- martora oculară L.D.R. a fost audiată de două ori de instanță, iar aceasta i-a recunoscut și indicat pe ambii inculpați ca fiind prezenți la locul incidentului; inculpatul L.C. a pretins că martora l-a confundat cu tatăl inculpatului L.T., însă reaudiată în prezența tuturor celor trei, martora i-a indicat cu siguranță pe cei doi inculpați ca fiind persoanele de la locul comiterii faptelor;

- martorii R.T.S., R.T.J., L.U.I., L.M., R.Z., audiați la scurt timp după incident, au arătat că cei doi inculpați au fost cei care au lovit și ucis victima. Împrejurarea că ulterior, în faza de cercetare judecătorească, aceștia au refuzat să mai declare ori și-au schimbat depozițiile, este în mod evident o dovadă a faptului că grupul inițial s-a împărțit în două tabere, fiecare martor declarând în favoarea inculpatului de care era apropiat.

În acest sens, un exemplu îl reprezintă martora L.V., care în fața instanței a susținut că fiul său L.T. nu s-a aflat în cea de-a doua căruță, de la locul incidentului, contrazicându-și astfel propriul fiu, care a recunoscut că s-a aflat acolo, dar nu a lovit victima.

Această divizare a martorilor în două tabere, cu interese opuse, a fost sesizată de instanță și pe parcursul procesului, la momentul audierilor, când persoanele din sala de ședință se manifestau în acord sau în dezacord, în funcție de cele relatate în favoarea ori în defavoarea inculpatului pe care-l susțineau.

- martorul A.O. l-a recunoscut pe L.C. ca fiind unul dintre ocupanții căruței. Contrar aserțiunilor inculpatului L.C., martorul nu l-a putut confunda cu tatăl inculpatului L.T., diferența dintre cei doi - mai ales de vârstă, aspect fizic - fiind vizibilă și remarcată chiar de instanță;

- rapoartele de constatare tehnico-științifică care au conchis că hainele ridicate de la inculpați prezentau urme de sânge grupa AII, grupă de sânge identică cu a victimei. Justificarea inculpatului L.C., potrivit căreia L.T. după ce i-a ajuns din urmă și-ar fi șters hainele de îmbrăcămintea sa, nu poate fi primită întrucât, astfel cum rezultă din fotografiile și înscrisurile de la dosar, urmele constau în stropi sau pete de sânge, care nu ar fi putut proveni dintr-o atingere, ștergere care pe de altă parte, chiar reală, s-a produs la ceva timp după incident;

- instanța nu a primit ca reală nici afirmația inculpatului L.T., care a susținut că victima l-a lovit mai întâi pe R.T.J., motiv pentru care acesta din urmă a scos un briceag, în condițiile în care nici martorul R. nu a confirmat declarația inculpatului și nici celelalte mijloace de probă de la dosar;

- nici susținerile inculpaților că ar fi fost bătuți „crunt” de organele de poliție la momentul arestării nu au putut fi reținute ca adevărate, în condițiile în care din actele Dosarului nr. 1906/85/2009 în care s-a înregistrat propunerea de arestare preventivă, nu a rezultat ca inculpații, asistați de avocați, să se fi plâns judecătorului pentru vreo agresiune comisă asupra lor ori să-i fi atras acestuia atenția asupra acestui aspect și asupra pretinselor leziuni suferite;

- în raport și de prevederile art. 112 C. proc. pen., s-au impus a fi menționate și rapoartele științifice care au conchis, față de ambii inculpați, că pentru răspunsurile la întrebările relevante ale testului s-au înregistrat reacții specifice ale comportamentului simulat.

În drept, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului L.T., condamnat anterior pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, care la data de 12 iunie 2009 pe Calea S.M. din Sibiu, înarmat cu un cuțit, împreună cu inculpatul L.C., l-au atacat pe P.B.I.T., căruia i-au aplicat mai multe lovituri, de intensitate ridicată, în zone anatomice vitale, soldate cu producerea unor leziuni traumatice, în urma cărora victima a decedat la scurt timp, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.

Fapta inculpatului L.C., care la aceeași dată și loc, înarmat cu un cuțit și aflat sub influența băuturilor alcoolice, împreună cu inculpatul L.T., l-a atacat pe P.B.I.T. și l-a lovit cu intensitate, în zone anatomice vitale, activitate conjugată care a cauzat moartea victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Față de inculpatul L.T. s-au reținut și dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie, având în vedere că acesta a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. c) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 106 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Sălaj, fiind liberat condiționat la data de 05 septembrie 2008, având un rest de pedeapsă neexecutat de 1369 zile.

Întrucât fapta din prezenta cauză a fost comisă până la împlinirea duratei pedepsei anterioare, în cauză s-a făcut și aplicarea prevederilor art. 61 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat, Tribunalul a luat în considerare criteriile impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 72, art. 52 C. pen., și anume: limitele de pedeapsă fixate în partea specială (închisoarea de la 15 ani la 25 ani și pedeapsa complementară), gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor comise (având în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptelor: de două persoane împreună, înarmate, pe un drum public, pe timp de noapte - deși era doar ora 22.00, fără nicio reținere că se aflau într-un loc public și în prezența altor persoane, inclusiv copii minori, împotriva unui tânăr care pe deplin justificat Ie-a atras atenția că pot cauza accidente deplasându-se sinuos și nesemnalizat), urmarea gravă, iremediabilă cauzată: pierderea unei vieți omenești. Nu în ultimă instanță, relevante sub acest aspect au fost și mențiunile referatelor de evaluare efectuate în cauză, dar și concluziile privind perspectivele reduse ale inculpaților de reintegrarea în societate.

De asemenea, Tribunalul a avut în vedere că inculpatul L.T., la vârsta de 28 ani este recidivist, ultima condamnare fiind pentru tentativă de omor calificat, că acesta a manifestat o atitudine nesinceră pe parcursul procesului, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul L.C., că acesta a fost și el nesincer, că nu și-a asumat consecințele faptelor comise, dar s-a ținut cont că are vârsta de 60 ani, că până la această vârstă nu a mai suferit condamnări, neavând antecedente penale, precum și că are o pregătire școlară redusă, de 2 clase.

În conformitate cu dispozițiile art. 71 C. pen., Tribunalul a apreciat că infracțiunile care au determinat condamnarea inculpaților în cauză, prin natura și gravitatea lor, raportat și la modalitatea de săvârșire a acestora - în prezența familiei, a copiilor minori -, la persoana inculpaților care nu au respectat dreptul la viață al semenilor lor, nu mai permit acestora îndreptățirea morală de a exercita vreunul dintre drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., nefiind în interesul societății ca inculpații să mai exercite aceste drepturi.

Sub aspectul laturii civile, în raport de înscrisurile aflate la dosar, de declarațiile martorilor L.D., S.D.S., de dispozițiile sentinței civile nr. 1218/2009 a Judecătoriei Sibiu și de cuantumul venitului minim pe economie, Tribunalul a constatat că în cauză au fost dovedite și întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., a obligat în solidar inculpații la plata sumelor de 7.639 RON, reprezentând despăgubiri materiale și de 100.000 RON daune morale către partea civilă S.M., precum și la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale și la plata lunară a sumei de 150 RON cu titlu de contribuție de întreținere în favoarea minorei P.M.I., începând cu data de 12 iunie 2009 și până la majoratul minorei sau alte dispoziții ale instanței.

De asemenea, instanța a constatat că decesul victimei, care era singurul băiat al părții civile S. și tatăl minorei P.M.I., în vârstă de nici 1 an la data uciderii părintelui său, era o persoană tânără, având legături profunde atât cu mama și surorile sale, dar și cu fetița sa, a produs o traumă psihică puternică, ireparabilă rudelor sale, date fiind și circumstanțele în care s-a produs decesul acestuia.

În consecință, Tribunalul a apreciat că acordarea fiecărei părți civile a daunelor morale solicitate este necesară, această sumă putând constitui o reparație echitabilă a prejudiciului moral suferit de acestea.

B. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpații L.T. și L.C.

Prin apelul său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a solicitat, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea hotărârii penale atacate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice, conform motivelor invocate. A criticat sentința atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor principale aplicate inculpaților și sub aspectul conținutului pedepselor complementare și accesorii.

Sub aspectul individualizării pedepselor, s-a apreciat de către Parchet că instanța de fond a aplicat celor doi inculpați pedepse prea ușoare și prin aceasta nu s-a realizat scopul pedepsei penale, așa cum este acesta indicat în dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, dar și formarea unei atitudini corecte față de muncă și respectarea ordinii de drept și a regulilor de conviețuire socială.

S-a considerat că pedepsele aplicate inculpaților sunt neîndestulătoare în raport cu fapta săvârșită, cu modalitatea de săvârșire a acesteia, cu circumstanțele reale și personale incidente în cauză, precum și gradul mare de pericol social al faptei săvârșite.

În concluzie, sub acest aspect, parchetul a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaților în raport de faptă, împrejurările săvârșirii acesteia, circumstanțele reale și personale incidente, gradul de pericol social și urmarea produsă.

Un alt motiv de apel a vizat pedepsele accesorii aplicate de instanța de fond și faptul că inculpaților Ie-a fost interzis, ca pedeapsă complementară și ca pedeapsă accesorie, în mod nejustificat, dreptul prev. la art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., fiind evident că la săvârșirea infracțiunii aceștia nu s-au folosit de vreo funcție, profesie sau activitate.

De asemenea, inculpatului L.C. i s-a interzis, atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie, dreptul prev. de art. 64 lit. d) C. pen. referitor la drepturile părintești, dispoziție considerată netemeinică. S-a apreciat că deși inculpatul a săvârșit o faptă gravă, în prezența unor minori, împrejurare de natură a justifica interzicerea acestui drept, totuși acestui inculpat i-a fost interzis un drept al cărui exercițiu nu îl exercită, inculpatul neavând copii.

Prin apelul său, personal și prin apărătorul ales, inculpatul L.T. a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând cauza, a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. și respingerea acțiunilor civile față de persoana sa.

În motivarea apelului se arată că din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză a rezultat că din cele trei lovituri de cuțit aplicate victimei doar una a fost fatală, iar coroborat cu declarațiile martorilor care arată că numai inculpatul L.C. avea cuțit, reiese cu certitudine nevinovăția sa, nefiind posibil ca împreună cu celălalt inculpat să aplice lovitura care a provocat decesul victimei.

A mai susținut că doar inculpatul L.C. este autorul faptei, el s-a încăierat cu victima și i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit, fiind sub influența băuturilor alcoolice. Inculpatul L.C. a fost nesincer când a declarat că ar fi lovit și el victima, acesta dorind să se răzbune pentru un conflict avut anterior cu un copil al său.

În condițiile în care o singură lovitură de cuțit a dus la moartea victimei și din probe a rezultat că această lovitură a fost dată de către inculpatul L.C., este cert că nu se face vinovat de săvârșirea faptei ce i se impută.

Personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul L.C. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, în principal, a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., motivându-se faptul că din probele administrate în cauză nu a rezultat că s-ar face vinovat de săvârșirea faptei.

În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, dându-se o mai mare eficiență disp. art. 74, 76 C. pen., având în vedere că nu are antecedente penale și are 12 copii.

Prin decizia penală nr. 67/A din 22 iulie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpații L.T. și L.C., împotriva sentinței penale nr. 80 din 09 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, și, în consecință, s-a desființat sentința penală atacată numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 64 lit. c) - e) C. pen. referitoare la pedepsele complementare și accesorii privind pe inculpații L.T. și L.C. și, rejudecând cauza în aceste limite, s-au înlăturat din conținutul pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpaților L.T. și L.C. dispozițiile art. 64 lit. c) - e) C. pen.

S-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și s-a dedus din pedepsele aplicate acestora perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 13 iunie 2009 și până la data de 22 iulie 2010.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

A reținut instanța de apel că infracțiunile care au determinat condamnarea inculpaților, deși grave prin natura și gravitatea lor, raportat și la modalitatea de săvârșire a acestora - în prezența familiei, a copiilor minori, la persoana inculpaților care nu au respectat dreptul la viață al semenilor lor, nu sunt de natură a interzice inculpaților toate drepturile civile, fără a se motiva în concret de ce este necesară interzicerea fiecărui drept.

În cauză, instanța de fond a interzis inculpaților ca pedeapsă complementară și accesorie dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen. referitor la dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-au folosit pentru săvârșirea infracțiunii. Or, s-a constatat că inculpații nu s-au folosit de nici o funcție sau activitate pentru a săvârși fapta, astfel că interzicerea acestui drept ca pedeapsă complementară și accesorie este nejustificată.

Totodată, conform art. 71 alin. (3) C. pen., aplicarea disp. art. 64 lit. d) și e) C. pen. trebuie să țină seama și de interesele copilului sau ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă. Cum inculpatul L.T. nu are copii minori și nici nu a fost numit tutore sau curator, interzicerea acestor drepturi este nejustificată și fără efect, neprotejând interesele vreunei persoane. În ceea ce îl privește pe inculpatul L.C., acesta avea 3 copii minori la data săvârșirii faptei, iar prin fapta sa, chiar de o gravitate maximă, nu a prejudiciat interesele acestora, astfel că s-a apreciat că nu este justificat a-i interzice drepturilor părintești. Referitor la dreptul de a fi tutore sau curator, inculpatul L.C. nu exercita un asemenea drept, astfel că nu se justifică interzicerea acestuia.

Cu privire la drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., instanța de apel a apreciat ca justificată interzicerea acestora, chiar și cel prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen. deoarece față de gravitatea faptei săvârșite, modalitatea comiterii ei, nesinceritatea dovedită și atitudinea avută, nu se justifică ca inculpații să mai exercite acest drept.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând susținerile privind greșita lor condamnare, deși niciunul nu consideră că este autorul faptei de omor, solicitând, pe cale de consecință, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Au motivat, în esență, că din materialul probator nu rezultă cu certitudine cine a aplicat lovitura care a produs rezultatul letal, fiecare susținând că celălalt inculpat s-a aflat la locul faptei și a aplicat respectiva lovitură de cuțit.

În subsidiar, inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate în raport de circumstanțele personale ale fiecăruia dintre ei.

Prin decizia penală nr. 3949 din 08 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de inculpatul L.T. împotriva deciziei penale nr. 67/A din 22 iulie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

A casat în parte decizia atacată și în parte sentința nr. 80 din 09 aprilie 2010 a Tribunalului Sibiu, secția penală.

Rejudecând, a înlăturat sporul de 2 ani închisoare aplicat inculpatului L.T. pe lângă pedeapsa de 24 ani închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa principală de 24 ani închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale ambelor hotărâri.

A respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva aceleiași decizii.

A dedus din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 13 iunie 2009 la 08 noiembrie 2010.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul L.T., la data de 20 august 2013, motivele fiind atașate la dosar.

Ulterior, la data de 10 octombrie 2013, la dosarul cauzei s-a înregistrat cererea prin care contestatorul L.T. retrage contestația formulată.

Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voință a contestatorului, urmează a lua act de retragerea contestației în anulare formulată de contestatorul L.T. împotriva deciziei penale nr. 3949 din 08 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3147/85/2009.

În baza art. 275 alin. (2) din noul C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației în anulare formulată de contestatorul

L.T.

împotriva deciziei penale nr. 3949 din 08 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3147/85/2009.

Obligă contestatorul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28 februarie 2014.